Venetia - farama din cultura italiana

TIPĂREȘTE

Unii iubesc Venetia, altii vor sa o cunoasca; eu dupa ce am vazut-o, o respect. Mai corect spus ii respect pe cei care i-au dat viata si care au facut din ea, un oras al culturii si artei.

Dupa ce primii veniti in laguna, romanii speriati de invaziile hunilor, din sec V-VI, s-au confruntat cu o viata grea, bazata la inceput doar pe pescuit si pe comertul cu sare, au venit si vremuri mai bune. Fiind nevoiti sa se dedice doar navigatiei si comertului, au devenit cei mai buni in aceste doua activitati. Generatie dupa generatie, au acumulat averi, si in perioada de glorie a orasului, care a durat cateva sute de ani, la mijlocul mileniului trecut, au investit in arta. Orice om vrea sa lase ceva in urma lui; si cu cat averea este mai mare, cu atat poate lasa ceva durabil si frumos deopotriva. Si-au construit palate, pe care s-au straduit sa le decoreze cu ce era mai frumos in Europa la acea perioada. Cum in Italia au existat mereu artisti valorosi, venetienilor nu le-a fost greu sa transforme orasul lor intr-o mare si valoroasa colectie de arta.

Din cele doua zile petrecute in Venetia, vizitarea catorva palate si biserici a fost partea cea mai placuta si interesanta a vizitei.

Primul loc in care am vrut sa ajung a fost Piazza San Marco. Am plecat de pe continent si am trversat Podul Libertatii (Ponte della Liberta). Acest pod este singura legatura terestra intre continent si laguna venetiana; pe el circula trenuri, autobuzue, taxi-uri si turisme si capatul lui este in Piata Tronchetto. Podul a fost inaugurat in 1933 de Musollini si are aproape 4 km lungime. Pe centrul lui sunt cele doua linii de cale ferata, de o parte si de cealalta a lor sunt cate doua benzi pentru circulatia rutiera si la margine, este cate un trotuar. Am lasat autocarul in Piata Tronchetto care este un mare nod de circulatie rutiera, maritima si fluviala. De acolo am luat vaporetto spre inima Venetiei pe Canal Giudecca (se poate lua si pe Canal Grande sau Canalazzo cum ii spun localnicii) Canalul Giudecca este mult mai lat si mai scurt decat Grand Canal; din aceste doua motive se circula cu viteza mai mare si timpul se scurteaza la mai putin de jumatate, pana in Piazza San Marco

Acesta pot spune ca a fost momentul in care am luat contact cu Venetia. Ne-am imbarcat pe vaporetto si dupa ce mi-am gasit un loc cu o vizibilitate buna am facut ochii mari la tot ce vedeam pe maluri. E un fel de a spune pe maluri, caci cele mai multe palate si celelalte cladiri par incremenite in timp si spatiu in apa murdara a lagunei.

Am admirat Biserica Gesuati, o biserica a carei fatada m-a dus cu gandul la un templu antic roman. Pe fatada alba din marmura sunt patru statui (cate doua de o parte si de alta a intrarii), statui ce reprezinta cele patru virtuti asa cum erau ele cerute in sec XVII. ; prudenta, cumpatarea, justitia si apararea cetatii.

O alta biserica pe care am remarcat-o este Biserica Redentore. A fost ridicata in sec. XVI ca multumire catre Dumnezeu pentru ca a aparat locuitorii orasului de epidemia de ciuma, care a distrus populatia altor insule din zona. Biserica este din caramida si doar fatada si marea cupola sunt albe. Biserica are si doua turnuri inalte si subtiri ca doua minarete. Deasupra intrarii sunt doua frontoane, unul desupra celuilalt si peste cel de sus este o statuie mare a lui Isus; de o parte si de alta a ei pe colturile fatadei sunt doi ingeri.

O alta constructie alba, care se ramarca in mijlocul tuturor celorlalte, in apropiere zona Pietei San Marco este Santa Maria della Salute. Este superba, alba, cu o cupola foarte inalta si frumoasa. Este hexagonala, si pe fiecare latura, are cate o fatada frumos decorata. Pe fatada principala sunt statuile celor patru evanghelisti: Marcu, Luca. Matei si Ioan. In varful cupolei este o statuie a Feciarei Maria, care binecuvanteaza orasul. Biserica a fost construita pe la 1630, tot ca o multumire dupa ce epidemia de ciuma a trecut (a trecut, nu a fost infranta) Este pe traseul nr 41 al vaporasului, si intrarea este libera. Se coboara la statia Salute. Biserica este cel mai frumos exemplu de arhitectura baroca din Venetia. Forma hexagonala a bisericii a vrut sa simbolizeze o coroana a Fecioarei iar numele ei insemna Fecioara datatoare de sanatate. In fiecare an in luna Noiembrie este mare pelerinaj acolo.

In toata aceasta minicroaziera, eram atenta si la celelalte vapoare, vaporase, salupe si alte asemenea mijloace de transport. In cele doua zile cat am stat la Venetia am facut o adevarat colectie de fotografii cu ele.

Timpul a trecut repede si am ajuns in Piata San Marco. De cum am debarcat am remarcat cele doua coloane inalte, fiecare avand in varf cate o statuie; una este leul inaripat al Sf. Marcu si a doua este Sf. Teodor. In evul mediu, intre cele dou coloane, se desfasurau noaptea tot felul de jocuri de noroc, obicei pagubos pentru venetieni, care a fost oprit doar cand s-a hotarat ca acolo sa fie locul de spanzurare al condamnatilor. De atunci venetienii vero, nu trec niciodata printre cele doua coloane – cred ei ca asta ar aduce ghinion.

In prima zi m-am acomodat cu zona; cu piata, cu palatul si biserica, cu toate stradutele mici si intunecate, si desigur cu Canal Grande.

Primul cu care am facut cunostinta a fost Palatul Dogilor (Palazzo Ducale) care este Palatul Regal al Venetiei. Acolo a fost timp de secole resedinta dogilor (a conducatrolor Venetiei). Palatul este situat la intrarea in Piata San Marco; este o cladire imensa in forma literei „ U „ avand datorita acestei forme o curte interioara. Paltul a fost construit in mai multe etape; prima latura construita a fost cea cu vedere catre canal, unde pe vremuri erau ancorate vasele palatului. Din acest palat (care a fost construit in 1349) au condus Dogii Venetia pana in 1789. Din 1923 este muzeu.

Palatul are o arhitectura unica, inconfundabila. Latura veche are doua randuri de porticuri la parter si la primul etaj. Arcele de la parter sunt mai mari si mai rare, in timp ce la etaj sunt mai dese. Al doilea etaj este simplu, avand doar sase fereste si un mic balcon central. Dupa ce am admirat aceasta latura a palatului, am mers la o alta fatada, cea din dreapta, care da spre un mic si ingust canal. Aceasta latura a palatului este unita de inchisorile construite in secolul al XVII-lea. printr-o pasarela; celebra „ Punte a suspinelor „. Podul sau pasarela trece peste canalul numit Rio di Palazzo si a fost construit in 1600.

In curtea interioara, frumoasa si deosebita este scara care duce direct la saloanele de receptie ale palatului la baza carei cele doua statui ale zeilor Neptun si Marte ii intampinau pe musafiri. O alta scara deosebita este „ Scara de Aur „ desigur poleita, care pe langa alte opere de arta, contibuia si ea la maretia si luxul palatului. Toate fatadele palatului din curtea interioara, urmeaza aceeasi linie arhitecturala; particuri la parter si etaj iar la urmatoarele doua etaje, ferestre incadrate in arce si coloane. Totul impresioneaza; totul este maret, sobru dar de mare finete artistica, fara a lasa sa se ghiceasca prea mult din luxul si opulenta interiorului.

Piata San Marco este mare, dreptunghiulara si nici un copac, statuie sau fantana arteziana nu o decoreaza in spatiul central. In schimb, dejur imprejur sunt cele mai importante cladiri ale Venetiei; Procuratura cu Muzeul Correr in una din aripile sale, Biblioteca Nationala si Turnul cu Ceas si Campanille (clopotnita). Pana in sec XII, piata nu arata asa; acolo erau defapt doua piete, mult mai mici taiate de doua canale. Ulterior, canalele au fost umplute si astfel micile fasii de pamant s-au unit dand posibiliteatea construirii unor palate si a bisericii. Inca de atunci piata a fost pavata cu piatra.

A doua piesa de rezistanta a pietei este Basilica San Marco care se remarca in primul rand prin aspect si bogatie arhitecturala exterioara. Basilica este catedrala patriarhala din Venetia, respectiv Domul din Venetia. I se mai spune si Chiesa d'Orao adica Biserica de Aur, datorita bogatiilor sale. In urma unui sondaj de opinie facut pe parcursul mai multor ani printre turisti, s-a realizat un top a celor mai frumoase biserici din Italia, unde Basilica San Marco este pe locul trei, daca tinem cont ca pe primul este Basilica San Pietro din Vatican. Bazele actualei biserici s-au pus la inceputul sec. XII, dupa care a tot fost marita, si infrumusetata. Am stat in fata bisericii si am admirat-o indelung. Mi-a placut de la prima vedere atat stilul bizantin cat si eleganta liniilor si cupolelor. Am admirat multidudinea statuilor si turnuletelor care inobileaza fatada si m-am gandit cu respect la cei care le-au facut.

Biserica are cinci cupole enorme, realizate din caramida si nu din lemn asa cum aveau cele mai multe biserici. Cand a fost sfintita (in anul 1095) se spune ca dogele de atunci „ a descoperit „ moastele Sf. Marcu ajunse prin nu se stie ce minune in una din cripte. Defapt acele moaste au fost aduse (unii spun ca furate) de la Alexandria (Sf. Marcu a fost Episcop in Alexandria). Aceasta „ minune „ a fost pusa la cale pentru a da o mai mare credibilitate si autoritate dogelui.

Forma bisericii este o cruce cu toate bratele egale, iar aceste brate sunt realizate la randul lor ca o biserica de sine statatoare. In Venetia, singura biserica ce poate fi vizitata gratuit este Basilica San Marco. Pentru ca aveam un rucsac la mine si accesul cu genti este interzis, am urmat traseul indicat de o sageata rosie si am depus obiectul inutil in holul unei mici cladiri, in imediata apropiere a basilicii. Apoi am intrat in biserica si am ramas placut surprinsa se luminozitatea data de randurile de mici fereste ale fiecarei cupole, care fac ca Soarele sa lumineze in auriu partea de sus a frescelor. Prima impresie; biserica este mai mica decat ma asteptam, dar este foarte bogat decorata, intr-un mod deosebit. Podeaua este toata numai marmura; desene geometrice sau zoomorfe se intrepatrund cu zonele mai simple. Peretii pana la o inaltime de 7-8 m. sunt in cea mai mare parte placati cu marmura sau cu mozaicuri si abia de acolo in sus incep frescele monumentale. In mare, frescele si mozaicurile sunt bizantine, pentru ca de acolo au fost adusi mesteri care sa decoreze biserica. Desi intrarea in biserica este libera exista o zona pentru care am platit intrarea; la muzeul bisericii, la trezorerie si la Pala d’Oro adica "Peretele de Aur". – catapeteasma cea mai bogata din lume, realizata din peste 3000 de pietre pretioase si icoane din aur. (6,5 Euro – si fotografiatul interzis in zona).

Se spune ca era o mare datorie de onoare ca orice comerciant bogat din Venetia (si au fost destui in atatea generatii) sa aduca din lungile sale calatorii macar un obiect valoros cu care sa inobileze biserica. Asa se face ca sunt o multime de opere de arta, fara legatura intre ele, dar valoroase pentru vechimea lor si uneori prin cei cale le-au creat. Din acelasi indemn, pe la jumatetea sec. XIII au fost adusi patru cai mari frumosi din bronz aurit care au fost asezati deasupra intrarii si au fost numiti Caii Sfantului Marcu. Unii arheologi sustin ca acesti cai au impodobit initial Arcul lui Traian la Roma. (ma intreb oare cum au fost luati de acolo si adusi la Venetia? - cum... in sensul ca nu s-a opus nimeni?). Si cum unor cai le sta bine cu drumul, si acesti au fost dusi o vreme la Constantinopol pe hipodrom, au fost adusi inapoi in Venetia de Napoleon si acum cei originali sunt intr-un intr-un muzeu in timp ce pe bazilica sunt expuse copii ale lor.

Campanile de San Marco, este turnul clopotnita a basilicii si este la fel de celebru ca si piata, ca si biserica. In plus, prin inaltimea impresionanta – aproape 100 m. - este un punct de reper al zonei. Este amplasat intr-un colt al Pietei San Marco, aproximativ in fata intrarii in basilica si este relativ simplu ca aspect. Este realizat din caramida, cu sectiunea patrata si are opt ferestre din loc in loc, pana la nivelul unde este clopotnita. Acolo sus, sunt cinci clopote, iar in jurul lor este o loggie. Fiecare clopot are alt sunet si era folosit pentru diferite " anunturi"; unul anunta ora 12 din zi, altul anunta inceputul si sfarsitul programului de lucru, unul executiile, iar celelalte doua evenimentele importante. Deasupra clopotnitei turnul se continua cu un cub tot din caramida pe care este un basorelief cu Leul inaripat al Arhanghelului Marcu, urmat de un acoperis f. inalt in varful caruia este o statuie a Arhanghelului Gabriel. Actualul turn, are exact o suta de ani si a fost reconstruit dupa ce anteriorul s-a prabusit. Acum, structura sa de rezistenta este din beton armat, peste care a fost placat cu caramizile celui care s-a prabusit. Imi imaginez ce dezastru a fost cand cinci clopote au cazut de la 80m. in mijlocul pietei. In sec. XII a fost ridicat primul turn in acel loc, si rolul lui era de far maritim. Abia in sec. XV a devenit clopotnita. Din Africa de Sud, in Croatia si pana in USA exista o multime de copii ale acestui turn. Se poate urca in turn, cu un lift, contra sumei de 8 Euro.

Langa biserica este Turnul cu Ceas, pe care scrie „ Eu numar doar orele fericite ”.

Mi-ar fi palcut sa intru la Muzeul Correr, muzeu care am aflat ca expune pe langa picturi, armuri, numismatica, harti navale si instrumente de navigat, si alte obiecte medievale venetiene, ce mai mare si mai frumoasa colectie de globuri pamantesti din lume. Numele i-a fost dat in onoarea lui Teodoro Correr, un nobil venetian, care si-a donat intrega colectie de arta. Dupa caderea republicii Venetia, din 1797 acest palat a fost una din resedintele regilor Italiei. Palatul a devenit muzeu in 1922. Biletul la acest muzeu este valabil si pentru Palatul Ducal.

Am facut apoi o plimbare pe Canal Grande si din cand in cand ma abateam si pe stradutelele intunecate. Am vazut palatele Ca da Mosto (deplorabil), Palazzo Vendramin Calergi si Palazzo Corner Spinelli, magazine, restaurante si biserici. Cel mai frumos mi s-a parut Ca' d'Oro palatul fam. Contarini, care a dat nu mai putin de opt dogi regatului. La parterul care pare ca pluteste pe apa, este un intrand, printre coloane, care da posibilitatea ambarcatiunilor sa intre pana in centrul palatului pentru ca persoanele sa paseasca de pe vas direct in palat. Un fel de varianta maritima a unei curti interioare in care caleasca sau masina trageau la peronul palatului. Elementul dominat al fatadei este trifoiul care se gaseste la capatul coloanelor de la cele doua etaje.

Si Palazzo Grassi merita putina atentie; a fost ultimul mare palat construit in Venetia inainte de invazia napoleoniana din 1797. Dupa ce a trecut pe la mai multi proprietari, a ajuns in proprietatea concernului Fiat (care a facut din el un muzeu si centru cultural), dar care la randul lui a vandut marea majoritate a actiunilor unui bogat afacerit francez care si-a adus acolo colectia de arta.

Sa nu uit de Podul Rialto. Este cel mai batran din cele trei poduri care travereseza Canal Grande si a fost construit in sec. XVI. Este un pod acoperit cu un singur arc peste apa si pe el sunt magazine de o parte si de alta. De cand a fost construit, centrul comercial al Venetiei acolo s-a instalat. Intre Piazza San Marco si Podul Rialto, o multime de magazine si restaurante au incaput pe mana chinezilor. Multe, zeci... nu am stat sa le numar. Chinezii s-au instalat si in Venetia, cu familia, cu copil, catel si purcel, si " ameninta " sa transforme totul intr-o piata mare, colorata dar nu si ieftina de chiciuri. In urma cu 20 – 30 de ani, in Venetia locuiau aproximativ 150.000 de oameni. Acum numarul lor a scazut la mai putin de jumatate si multi din ei nu s-au nascut acolo. Venetienii pleaca... si chinezii le iau locul – cei drept nu in acelasi ritm... dar cu siguranta chinezii vor recupera.

---

VIZUALIZĂRI: 4171 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI