Venetia - Repubblica di San Marco

TIPĂREȘTE

Aflandu-ma in vacanta in Austria in zona lacului Wörthersee, am zis ca o excursie la Venetia nu poate fi ratata. Distanta de ~250km am parcus-o pe autostrada in directia Klagenfurt - Udine - Venetia. Pana in dreptul orasului Udine traficul este foarte lejer si peisajul superb. Autostrada se onduleaza printre munti oferind privelesti care-ti taie rasuflarea. In Italia daca circulati pe autostrazi veti achita o taxa din ~100 in 100 km. Din cate imi aduc aminte am platit 16 euro de la intrarea in tara si pana la iesirea de pe autostrada. Aveti posibilitatea de a circula fara nicio taxa pe drumurile marcate cu SS (super-strada, un fel de drum expres) care de cele mai multe ori sunt paralele cu autostrazile.

Odata ce am traversat podul care duce spre Launa Venetiana, la primul sens giratoriu am facut dreapta si am parcat la Tronchetto. Este o parcare supraetajata unde costul a fost de 21 euro pentru 8 ore. De acolo am luat un trenulet fara conductor pana in Piazzale Roma. Costul a fost de 1,5 euro/persoana dar era singura modalitate de a ajunge spre centru. Echipati cu harti turistice cumparate contra sumei de 2 euro de la un automat din parcare si cu aparatele foto turate la maxim, am pornit in descoperirea superbului oras.

Era o zi insorita cu temperatura de 35 de grade si umiditate cat cuprinde. Prima impresie pe care mi-a facut-o Venetia a fost cea de oras intortocheat. Veti regasi directii spre Ponte Rialto sau Piazza San Marco scrise pe coltul cladirilor. De multe ori daca urmam indicatiile scrise pe cladiri ajungeam pe niste stradute atat de inguste incat 2 oameni nu puteau trece unul pe langa celalalt.

Dupa ce am facut o baie de multime, am ajuns la Ponte Rialto. Cu greu gaseai un loc sa-ti faci o poza, peste tot erau turisti chinezi, japonezi care faceau poze cu cate 4-5 aparate foto. Ne-am continuat drumul de-a lungul canalelor catre Basilica Santa Maria della Salute. Am umblat pe niste stradute foarte linistite si ocolite de puhoaiele de turisti veniti din Asia unde am putut sa digeram atmosfera din Repubblica Veneziana.

De la Basilica Santa Maria della Salute ne-am indreptat catre Piazza San Marco. Vreau sa va spun ca la fiecare 20 de minute ne opream sa cumparam apa pentru ca era absolut insuportabila caldura. Ca o paranteza, fiti atenti la pretul cu care cumparati apa pentru ca eu am intrat intr-un magazin si am vazut o sticla de apa plata la 2 l (aqua naturale) la pretul de 2 euro si cand i-am cerut-o vanzatoarei a zis ca este 2.5 euro. Explicatia ei a fost, daca vreti apa rece costa 2.5 euro, daca vreti apa la temperatura camerei costa 2 euro. Italienii apreciaza daca cereti ceva vorbind italiana. De exemplu, voiam sa schimb 20 de euro in bancnote de cate 5, am intrat intr-un magazin unde era un nene foarte sictirit. De indata ce i-am zis "Signiore, posso cambiare 20 euro in quatro di cinque? ", brusc s-a luminat sa fata si mi-a raspuns "Si, certo! ". Cu ocazia asta am punctat si la impresia artistica.

Odata ajunsi in Piazza San Marco, vad multe boutique-uri cu vederi. Mi s-a facut o pofta sa trimit o vedere, ceva ce n-am mai facut de ani buni. Am trimis o vedere unor prieteni romani din Los Angeles. Ca o paranteza, vederea a costat 0.5 euro si timbrul 2.5, dar merita! In Piazza, spre incantarea noastra la un restaurant de lux canta o formatie de muzica folclorica romaneasca (nu stiu exact care). Porumbeii sunt la mare cautare, toata lumea incearca sa-i momeasca cu cateva firimituri pentru a-si face poze tinand cativa pe mana. Vreau sa va spun ca nu este chiar atat de usor sa-i faci sa ti se aseze pe mana, chiar daca ai ceva paine, vin dupa bunul lor plac, doar isi permit, sunt porumbei venetieni :). Din pacate, Bazilica di San Marco era in curs de renovare asa ca jumatate din fatada era acoperita de schele.

Piazza San Marco este cea mai cunoscuta piazza din Venetia inconjurata de cafenele si buticuri superbe. Se spune ca in New York fiecare turist trebuie sa mearga in Times Square, in Londra trebuie sa vada Piata Trafalgar sau Piccadilly Circus, in Paris trebuie neaparat macar sa traverseze Piata Concorde; echivalentul lor in Venetia si locul in care orice turist trebuie sa paseasca este Piata San Marco. Am urcat in turnul Campanila, costul este de 8 euro si se face cu ajutorul unui lift foarte interesant. In interiorul liftului exista un panou unde este dispus turnul si pe masura ce urci cate un etaj se aprinde un led ca sa-ti dai seama cam pe unde esti.

Va spun sincer ca merita sa urcati in turn, privelistea este SUPERBA! . Se facuse dupa-masa, asa ca am intrat intr-un micut restaurant de pe Canal Grande unde am mancat niste sandvisuri imense cu somon pentru doar 3 euro si am baut un caffe ristreto. In Italia, daca iti bei cafeaua la bar platesti mai putin decat daca preferi sa te asezi la o masa. La plecare, ne-am cam ratacit si nu mai gaseam drumul catre Piazzale Roma ca sa luam trenul pana la parcare. Am intrat in gara, m-am dus la un birou de informatii si pana la urma am aflat. Dar inainte m-am dus la biroul politiei din gara, care supriza era inchis :))). Inca o chestie, am auzit multa lume spunand ca nu sunt toalete si ca apa de pe canale miroase ingrozitor. Va spun ca nu este deloc adevarat, exista toalete peste tot, si nu miroase de niciun fel cand te plimbi pe canale. Miroase doar a vacanta si oameni fericiti! Pe drum spre Austria am ascultat in masina mai multe melodii ale lui Francesco Napoli, printre care Sento, Notte Chiara, Luna Tu etc. Mie mi-au ramas in cap si imi venea sa le fredonez tot drumul :)

In concluzie, va doresc sa ajungeti sa vizitati Venetia pentru ca aveti ce vedea si sa gustati din istoria Republicii Venetiene. Vizitati, vizitati, vizitati!

---

VIZUALIZĂRI: 3849 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI