Torino IV. La plimbare prin împrejurimi.

TIPĂREȘTE

Odată ieşit din aglomeraţia urbană pe care am descris-o în articolul meu și în cel care l-a urmat e bine de știut că, în afara orașului, demne de vizitat sunt castelele Venaria: Rivoli, Moncalieri ,,Agliè, Racconigi și Govone.

Dacă despre Venaria Reale v-am amețit în articolul cu numărul trei, acum este rândul altor bijuterii urbane ce mi-au ieșit în cale.

Castelul Rivoli

Castelul este unul din cele mai vechi din Italia păstrat în asemenea condiţii încât să poată fi vizitat şi să găzduiască expoziţii permanente fiind construit prin secolele X-XI.

Acum încăperile sale găzduiesc Muzeul de Artă Contemporană.

Adresa de setat la GPS este Piazzale Mafalda di Savoia, 10098 Rivoli Torino, Italia sau coordonatele

45 ° 4 '12:35 'N, 7 ° 30 '38.51 "EZecimale45.070097 °, 7.510697 °

Programul de funcționare permite vizitarea sa de marți până vineri de la 10,00 la 17,00, sâmbătă și duminică de la 10,00 la 19,00 în timp ce luni este închis.

Casa de bilete se închide cu 30 de minute înainte de închiderea muzeului, accesul se face neghidat. Biletul costă 6,5 euro cu reduceri pentru copii de la 11 la 14 ani la 4,5 euro și gratuități pentru cei mai mici de 11 ani.

Castelul Rivoli a fost construit ca o fortificație ce urma să vegheze drumul spre Franța.

Începând cu 1247 a devenit proprietatea familiei Savoia care l-a extins și transformat în ceea ce a ajuns până la noi.

Clădirea a fost grav deteriorată în 1693 de către armata franceză și renovat în 1718 de, evident, Filippo Juvarra.

Castelul a fost conectat punct de vedere fizic, vizual și simbolic cu Palatul Regal din Torino pierzând din importanță și frumusețe odată cu împrumutul său către armata italiană.

În cele din urmă în 1882 un decret regal a autorizat municipiul Rivoli să cumpere Castelul. Municipalitatea, în calitate de proprietar, a înființat în partea de sud-est a clădirii biblioteca civică restul rămânând în continuare la dispoziția armatei sau folosit ca depozit de mobilier vechi.

Castelul sa redeschis în 1984, ca primul muzeu de artă contemporană din Italia.

Cum timpul alocat vizitei nu era chiar atât de cuprinzător m-am rezumat la vizitarea pe exterior, l-a plimbarea prin jurul său, și la admirarea priveliștii oferite de terasele sale.

Nu știu nici acum să spun ce m-a impresionat: amplasarea sa, pe o poziție ce domină împrejurimile, parcul superb ce-l înconjoară pe toate părțile, tunelul ingenios ce face legătura dintre parcul din față și cel din spate sau clădirea castelului însăși, chiar dacă încă în stadiu de renovare.

De aici noi am plecat la Rivoli unde am petrecut un timp plăcut la Parco Acquatico Acquajoy Rivoli (Viale Colli, 107,10090 Rivoli).

Pentru un bilet de familie de 39 euro am petrecut o zi minunată la plajă, cu piscină, topogane, cascade etc. toate într-un ambient plăcut, plin de vegetație și susținut de o terasă unde puteai să mănânci câte ceva (pizza e preferata tuturor) sau să te răcorești cu o băutură nonalcoolică sau cu o înghețată.

Juventus Stadium

Juventus Football Club S. p. A, Cunoscut și sub numele de Juventus Torino, Juventus, sau simplu Juve, este un club de fotbal din Torino, supranumit și Bătrâna Doamnă. Cu excepția unui singur sezon, clubul și-a petrecut întreaga istorie în Serie A. Singurul sezon în care a lipsit din prima ligă a fost cel din 2006-2007, când a fost retrogradat pentru mituirea unor arbitri și aranjarea unor meciuri în cadrul scandalului numit de presa italiană Calciopoli.

Juventus a câștigat 51 de trofee oficiale, mai multe decât orice altă echipă din Italia, din care 40 în Italia și 11 trofee internaționale. Performanțele situează pe poziția a treia în Europa și al cincea în lume.

În 1985 Juventus a devenit primul club din Europa care a câștigat toate cele trei trofee continentale și singura echipa din lume (de la data respectivă) care a câștigat toate cupele (toate competițiile oficiale ale UEFA și Cupa Intercontinentală).

În prezent, Juventus își dispută meciurile acasă pe Juventus Stadium ce are o capacitate de 41.000 de spectatori, 3600 locuri premiu şi 62 de loje și este construită pe locul fostului stadion al echipelor Juventus și Torino F. C., Stadio delle Alpi în cartierul Vallette din Torino adresa fiind Corso Gaetano Scirea 50, Torino sau coordonatele 45° 6′ 34″ N, 7° 38′ 28″ E, 45.109444,7. 641111.

Poți ajunge aici din oraș cu mijloacele de transport ce au traseu, cu mașina pe străzile orașului așa cum îți dictează GPS-ul sau ieșit pe Tangențiale Nord pe care o părăsești la ieșirea Venaria iar apoi să te bazezi doar pe indicatoarele rutiere.

Stadionul găzduiește un complex comercial 34000 m2 deschis în fiecare zi și loc de parcare pentru 4.000 de maşini.

Chiar dacă în aparenţă cifrele nu sunt de partea construcţiei vă spun că e uriaş şi copleşitor şi nu poate decât să te convingă că aşa se face performanţa.

Pentru a părea şi mai mare, corp comun cu stadionul, a fost deschis şi Centrul Comercial Zona 12, ce are peste 60 de magazine, 2 baruri, 3 restaurante și un hypermarket. Aici veţi găsi şi Juventus Store, cu o suprafaţă de 550 de m2, cel mai mare magazin de sport club din Italia.

Centrul comercial dispune şi el de 2.000 de locuri de parcare, din care 800 sunt acoperite ce vin în completarea celor de la stadion.

Pentru a vizita stadionul puteţi apela la un tur de 70 de minute cu ghid al stadionului ce este oferit în fiecare zi. Oaspeții sunt conduşi în jurul construcţiei pentru a vedea vestiarele, facilitățile pentru sportivi, muzeul și gazonul.

Turul stadionului are anumite reguli de vizitare: luni, miercuri, joi, vineri de la 11,00 la 16,00 în timp ce la sfârșit de săptămână și la sărbătorile legale se intră de la 11,00 la 17,30. Se intră la fiecare 30 de minute cu excepţia zilelor când sunt meciuri pe stadion.

Muzeul Juventus se află la parterul stadionului cu acces prin Mall şi este menit sa scoată în evidență istoria clubului. Muzeul se deschide în fiecare zi a săptămânii, cu excepția celei de marți între orele 10,30 – 18,30 (ultima intrare la 17,30).

Și Intrarea la muzeu costă 12,00 euro, în timp ce combinația de tur al stadionului și muzeu costă 18,00 euro.

Sunt disponibile pentru vizitatori ghiduri audio străini în limba engleză, franceză, germană și spaniolă.

San Maurizio Canavese

Orășelul cu 7600 locuitori este situat în imediata vecinătate a orașului Torino (15 Km) făcând parte din provincia cu același nume, limitrofă Aeroportului Cazelle.

Situat pe malul stâng al râului Lanzo (ce curge dinspre Venaria) este un oraș pașnic, extrem de liniștit, unde arhitectura veche se îmbină plăcut ce cea nouă a vilelor construite pentru cei ce au dorit să fugă din aglomerația urbană.

Exceptând tihnitul centru vechi, remarci clădirea Primăriei cu al său monument Fallen din Piața Martirilor din Războiul 1915-1918 și Biserica Sf. Mucenic Maurice, construită în secolul al XVI-lea ca extindere a unei capele existente din anii 700. Restaurările realizate cu timpul nu au afectat design-ul frumos al fațadei bisericii. Construcția monumentalei clopotniţe a fost început în 1764 și finalizat aproximativ 15 ani mai târziu. Cu cei 58 de metri înălţime este una dintre cele mai mari din zona Canavese.

Leini

Menţionat documentar din cele mai vechi timpuri Leyni este numele unui oraş antic, fondat de către unele familii ce au plecat din Laniasco, un alt mic oraș de pe malul unui mic lac numit "LANEUS. "

Leyni (în latină medievală Leynico, Laniacum, Leiniacum) este menționat într-un hrisov din anul 999, în care împăratul Otto III-a confirmat pe Leo ca Episcop de Vercelli Vauda sau Leyni de Valda.

În 1379 Leyni trecut în proprietatea Casei de Savoy fiind locul de naştere al amiralul Andrea Provana, remarcat în războiul împotriva turcilor care amenințau Armata Cavalerilor de Malta (1564-1565)

În prezent Leinì este un oraș frumos și unde tehnologia nouă este în continuă integrare în viața cotidiană și în industria locală, evoluție făcută fără a neglija agricultura și modul tradiţional de a trăi al mândrilor piemontezi.

În centrul vechi al oraşului nu poţi trece fără să remarci lipit de clădirea municipalităţii, Turnul primăriei.

Alături se înalţă mândră Biserica Sf. Ioan atestată pentru prima oară la 25 ianuarie 1622. Turnul clopotniţei a fost finalizată în 1647, iar în 1739 a fost livrat și instalat ceasul din turn.

Parcul "Valentine" situat în apropiere a fost reamenajat în anul 2004 în zona adiacentă Piazza Maggio integrând ruinele vechiului zid al oraşului.

Imediat în apropierea parcului avem Biserica San Rocco ridicată ca o jertfă pentru cei ce au murit răpuşi la un val de ciuma care a devastat Leinì între 1690 și 1695.

Având aspectul unui templu roman este înconjurată de Parcul Memoriei în care acestea sunt plantaţi copaci, pietre şi monumente funerare în memoria victimelor ciumei şi apoi, pentru cele mai recente, căzute în cele două războaie mondiale 1915-1918 și 1940-1945.

Cirié

Cirié este o comună de 18.000 locuitori în provincia Torino situat la aproximativ 20 km nord-vest de Torino. Este situat la sfârșitul văii Lanzo, aproape de un platou numit "Vauda", un termen de origine celtică ce indică o pădure. Zona este aproape de Stura di Lanzo, un pârâu care curge spre partea de vest, nord-vest a orașului.

Zona din jurul Cirié a fost locuită din secolul III î. Hr. de un trib celtic, settlemets. Înaintea stăpânirii romane acest teritoriu a fost acoperit de păduri dese, cu puține poieni, câteva sate mici și drumuri rare care legau localitățile.

În143 î. Hr.romanii au dorit mutarea, prin forță, a triburilor care trăiau pe aceste văi pentru a deschide o cale de acces către Elvetia si Galia.

Romanii au gândit că vor obține o victorie rapidă dar triburile celtice au luptat cu o asemenea forță încât legiunile au vrut inițial să se retragă. Pentru a continua lupta au înființat mai multe tabere, ce trebuiau să realizeze un control mai bun al drumurilor și al zonelor adiacente.

Castrul stativum (tabără permanentă) din zona Cirié a fost numit Castra Cerreti, care derivă de la Quercus Cerri, un stejar ce forma pădurile din jur.

După ce au obținut victoria romanii au transformat rapid castrul în oraș, principalele intersecții, spaţiile comerciale și case (inițial din lemn, apoi din cărămizi și pietre) fiind fost construite în jurul taberei militare, centrul acesteia fiind mai mult sau mai puţin actuala via Vittorio Emanuele al II-lea.

După o istorie zbuciumată, suprapusă pe cea a Imperiului Roman, în 1296 Margareta de Savoia se căsătorește Ioan I, marchiz de Montferrat și obține drepturi de guvernare asupra teritoriilor din Caselle, Ciriè și Lanzo.

În 1576 familia Savoy face schimbul de proprietate a orașului Cirie cu familia Doria, a Marchizului de Genova. Gian Gerolamo D'Oria își stabilește reședința în Cirié, începând o lungă dinastie (D'Oria e del Maro di Cirié), care a condus orașul până la ultimul marchiz, Emanuele D'Oria, ce devine primul primar atunci când Ciriè, prin decret regal, este ridicat la rangul de un "oraș", în 1905.

Atracțiile principale:

San Giovanni Battista

(cunoscut ca Duomo, deși nu este o catedrală), datează din secolul al XIV -lea, dar locul a fost dedicat construcţiei unui loc de rugăciune încă din timpul romanilor.

Cel mai probabil, un templu al zeiței Diana a fost ridicat iniţial în acest loc iar apoi creștinii s-au stabilit pe locul fostului templu. Actuala biserică, într-un luminos stil arhitectural piemontez piemontez gotic, are trei nave şi a fost restaurată la sfârșitul anilor 1800, cu influenţe bizantine, fațada sa fiind folosit apoi ca model pentru biserica din Borgo Medievale descris mai sus.

Palazzo dei Marchesi D'Oria

construit în secolul al XVII-lea pe locul unei clădiri pre-existente ridicată în secolul XIII de familia Savoia. Palatul a avut un parc mare în spatele său, cu un mic lac și un turn unde era depozitată gheața formată pe lac în timpul iernii, tăiată și stocate pentru a fi utilizată în timpul perioadei călduroase. Când familia D'Oria s-a stins prin decesul ultimului moştenitor de linie masculină (prin anii 1900), palatul și parcul au fost achiziționate de către familia Remmert. Mai târziu Palatul a devenit sediul guvernului orașului ("Municipio"), în timp ce parcul a devenit o zonă rezidențială (încă cunoscut sub numele de "Parco"). Casa de Savoia a avut un apartament rezervat în interiorul palatului, pentru eventualitatea când regele și anturajul lui ar fi venit la Cirie pentru sesiunile lor de vânătoare.

Strada Victor Emanuel al II-lea

În timpul Evului Mediu, prin intermediul Vittorio Emanuele al II-lea a fost construită și sistematizată strada mare care separa târgul în două părți. Începând cu secolul al XV -lea cei mai bogați și mai remarcabili membri ai familiilor nobiliare au construite case sau palate pe această stradă unde şi-au făcut loc și unii meșteșugari, comercianți și persoane fizice care au folosit arcade pentru relațiile lor comerciale. Strada a rămas neschimbată atât ca utilitate cât şi ca zonă construită fiind un loc incredibil de frumos.

Chiesa del Sudario,

Biserica Sfântul Giulgiu, Via San Sudario nr. 9,10073 Ciriè.

Clădirea originală datează din secolul al XV-lea și a fost închinată Sfântului Bernard de la Menton. A suferit diferite extinderi de-a lungul istoriei sale.

A fost dedicată Sfântului Giulgiu în urma înființării ordinului Frăția Sfântului Giulgiu în 1521 fiind prima de acest fel din în Italia şi a doua din Europa.

Fațadei sale elegante, îmbogățită cu pilaștri i se adaugă Clopotnița ce a fost construită ceva mai târziu.

În interior sunt multe trimiteri la Sfântul Giulgiu ce este reprodus în fresce, picturi, sculpturi și mobilier.

Am menţionat biserica pentru că în prezent aici funcţionează Biserica românească din Cirie ce păstoreşte credincioşii noştri din zona de nord vest a regiunii Torino, şi, din câte am înţeles, nu sunt deloc puţini.

Am obosit și am ajuns la finele vizitelor noastre în Torino și în jurul său. Pentru că nu poți merge la culcare cu stomacul gol am oprit la pizzeria ”1870” din Cirie, Via Torino 62b.

Aici, așa cum v-ați prins e la putere pizza, de astă dată napoletană la 8 euro cu blat Don Miche (unul foarte subțire, tipic napoletan) sau 7 euro cu blat clasic. Am comandat și mâncat quattro stagioni, quattro formaggi, campagnolo și salsiccia toate fiind delicioase și ușor de răzbit cu ajutorul câtorva pahare de birra moretti.

Acu că am terminat nu pot spune că am epuizat resursele turistice ale orașului Torino. Stând și recapitulând am identificat alte și alte locuri pe care le voi vedea la vizitele mele viitoare și pe care le voi împărți cu voi prin intermediul AFA.

---

VIZUALIZĂRI: 8047 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI