Pe VEZUVIU cu cozi de mătură

TIPĂREȘTE

Așa cum povesteam, am plecat la 5,30 cu noaptea în cap și cu pelerine de ploaie și rucsăcele să vedem Vezuviu si Pompei. Ne-au intrebat dacă este vreo problemă dacă mergem cu un grup de nemți si italieni pentru că eram doar vreo 8 persoane și nu puteau face un grup doar pentru noi. Noi viteji …nuuuu! Nu-i problemă.

Venit autocar luat din față hotel. Autocar plin de seniori nemți si câțiva italieni. Foarte seniori…. Prezentat șofer …. Antonio. Înalt, subțire, tuns scurt scurt cu părul alb și o bluză cu guler înalt pe gât pe sub cămașa albă. Imagine si atitudine de ofițer SS. Lipsea uniforma. Vorbea germana bine și vorbea continuu. Repeta apoi în italiana și se uita cu sprânceana ridicată la noi în oglindă, amărâții din spate care nu înțelegeau și mai scotea două trei vorbe în engleză atât cât știa din filme …apoi ne întreba daca am înțeles. Noi …. siiiiii Antonio!

Ajuns la ferry, așteptat să ne îmbarcam cam 15 minute. Timp în care Antonio cu o răbdare de maestru shaolin repeta în toate limbile cunoscute de el : Atenție! Nu coborâți la prima oprire a ferryboatului, aceea este insula Procida și noi coborâm la a doua oprire la Napoli, autocarul este violet cu alb și are pe parbriz plăcuța cu numele meu, Antonio.

Atenție! NU coborâm (și iși agita mâinile în aer să fie văzut și repeta NICHT!) la prima oprire unde este insula Procida …. autocarul…violet cu alb ….

Și termina apoi ne lăsa câteva secunde si iar: Atenție! Biletele se iau de la mine la coborârea din autocar după care …NU coborâm la prima oprire …... mamamaaaaaaaaaaaa!

Moțăit pe ferryboat mai mult de o ora. Trecut cu bine de insula Procida …. gândeam noi pe ferry cârcotași că dacă se rătăcește vreun senior neamț prin Procida Antonio ne pune pe toți să-l căutăm :)și adio Vezuviu și Pompei …coborât in portul Napoli și ajuns cu bine în autocarul violet cu alb.

Antonio ne numara cu spor…pff…. gata, eram toți. Își aranjează tacticos căștile, microfonul și plecăm către Vezuviu care se vedea în apropiere foarte clar.

Și începe Antonio să povestească și intră în traficul infernal din Napoli și povestește si se uită la noi în oglindă și ne întreabă dacă am înțeles după care o ia de la capăt :

“Muntele Vezuviu este situat în Golful Napoli, la doar aproximativ 9 km de orașul Napoli și face parte din arcul vulcanic Campanian.

Înălțimea conului principal Gran Cono, s-a modificat în timp odată cu erupțiile, în acest moment fiind de 1.281 m, pe când Monte Somma are 1.149 metri. Cele două conuri sunt separate de valea Atrio di Cavallo, de aproximativ cinci km lungime”

…Înghesuiala, mașini, claxoane, sensuri giratorii, circulație fără reguli cu pietoni demenți care săreau în drum și sute de scutere colorate și Antonio calm, liniștit lua mâinile de pe volan si ne arata: Monte Somma, e Monte Vesuvio …. și bla bla bla bla în germană și italiană …... și iar mâinile de pe volan apoi trage oglinda să încapă pe lângă două benzi pline pe autostrada către Vezuviu …și povestește…Monte Somma, e Monte Vesuvio …...

Și începem și urcăm pe un drum îngust către craterul vulcanului. Noroc că era devreme și încă nu curgeau autocarele cu turiști asiatici (pe care le-am văzut la întoarcere). Antonio ne-a și spus că ne roagă să ne grăbim cu drumul către crater că se va aglomera foarte tare către prânz.

Si dă-i și povestește…Monte Somma e Monte Vesuvio bla bla bla …... mâinile de pe volan în sus, privirea în oglindă către noi să vadă cât suntem de prezenți …curbe strânse …aoleu …. pune mâinile pe volaaaaaaaaaaaaaaaaan!!!

Doamne, vorbea și gesticula continuu…. Conducea cu o atenție și o lejeritate incredibilă și mai stătea si cu ochii pe noi. La un moment dat …legănata prin curbe am ațipit. Pe poveștile cu cei doi vulcani spuse a cincisutezecea oară (Monte Somma e Monte Vesuvio normal…) și craterele și câte milioane de metri cubi de cenușă si aud ca prin vis “ Madam…nicht schlafen! ”. Sar de pe scaun cu ochii mari și îl văd în oglindă cum mă privea mustrător …ai mei se stricau de râs ascunși pe după spătarele scaunelor din față …că dacă-i vedeaaa………îmi făceau semne să tac că altfel ne debarcă pe Monte Vesuvio prin râurile de lavă înghețată.

Și iar… stomacul strâns de frică și strigat în gând : Antoniooooo pune mâinile pe volaaaaan…autocarul parcă funcționa cu comenzi vocale…și în sfârșit ajungem.

Drumul sinuos cu o șosea nu prea grozav întreținută dar cu șiruri impresionante de lavă împietrită de-o parte și de alta. La picioarele noastre se așterneau la fiecare curbă, de o frumusețe de-ți tăia răsuflarea... Golful și orașul Napoli.

Si ne dă Antonio al nostru instrucțiuni cum că ne lasă într-o parcare dar ne ia din alta. Uite aici : și se pune cu autocarul pe un marcaj de pe sosea și dă înainte, înapoi…înainte înapoi…ați înțeles? De AICI va iau (și arată cu ambele mâini și mișcă autocarul pe marcajul cu vopsea) Și iar: vă las în parcare dar vă iau de AICI ……………….

Capisci? Romanian group? Noi …siiiiiiiiiiiiiiiiiiii Antonio!

Am coborât și am plecat către intrare. Plătit 10 euro de persoană intrarea. Un tip cu niște bețe din lemn vine la noi și ne întreabă în engleza dacă nu vrem câte un băț că urcarea e dificilă și ne va ajuta. Noi…. da, sigur. Îl întrebăm dacă ne costă ceva, el …nu și nu, luați bețele și ne urma către intrare. Până la urmă le-am luat. După ce ne-a văzut intrați, ne-a strigat pe după gard că la întoarcere dacă dorim putem să-i dăm și lui ceva că ne-a ajutat cu bețele :) Le-am studiat pe drum, erau niște veritabile cozi de mătură. Aveau chiar și filetul pentru înșurubat peria.

Era nor și cam răcoare, urcușul nu a fost greu, cred ca am mers cam 30 de minute pe un drum bine amenajat care se aglomera în fiecare minut. Priveliștea de acolo de sus este amețitoare. Am facut poze, am admirat craterul mut întrebând-ne cum e posibil ca în acel loc liniștit și frumos să fi fost vreodată explozii, fum, cenușă si lavă scurgând-se în râuri incandescente și distrugând tot în cale. …Am pândit minute bune un fir de abur care ieșea la intervale de timp printre crăpături, unul din puținele semne că vulcanul încă este activ.

Sus se găsește un loc de unde poți cumpăra apă și ceva de ronțăit și de alături suveniruri. Toate foarte scumpe.

Nu ne-a prins ploaia, era însă un praf roșcat care se așeza pe pantofi, pantaloni haine și chiar pe față dacă bătea vântul tare. Am fost pregătiți cu încălțăminte, pantaloni lungi și pelerine de vânt. Bine am făcut! Că am văzut tot felul de specimene pe tocuri sau în breteluțe și pantaloni scurți tremurând de zor. Tot munte este fetelor…ce dacă e stins :)!

Aveam doar 90 de minute pentru dus întors așa că ne-am grăbit un pic și am ajuns la timp la ieșire. Pe drum, câțiva dintre ai noștri s-au gândit să arunce bețele de lemn. Noi le-am adus și i le-am dat înapoi tipului care căuta disperat prin mulțime turiștii care coborau cu bețe. I-am dat ceva bănuți si l-am văzut cum striga în mai multe limbi celor din grupul nostru care aruncasera bețele înainte de poartă si se grăbea către ei…oricum nu avea ce le face. Deși pe lângă el mai erau vreo doi trei “angajați” probabil recuperatori…

Cred ca era riscul afacerii lui. La coborâre, am văzut sute de turiști care urcau sprijinindu-se în cozi de mătură :)

Booon, coboram noi usurel catre autocar, ajungem aproape și vedem aglomerație. Gândind noi că seniorii nemți mai stau pe afară să ia aer vesuvian intram prin față să urcam in autocar și auzim “ Madam nicht! ”și pe Antonio privindu-ne mustrător cu o perie în mână. Ne facem semn să trecem la coadă…Aaaaa, ne-am prins. Coada era la periat. Antonio pândea neobosit la ușa autocarului, împărțise perii de șters pantofi și pantaloni și nu urca nimeni până nu era verificat. :)))))))

Mammaaaaaaaaaaaaaaaa mia!

Periați si ascultători pornim coborârea de pe Vezuviu. Autocare urcau aproape bară la bară. Antonio meseriașul se strecura abil printre autocarele mari și râpele din dreapta șoselei și povestea ceva de genul “ acum că ați văzut e bine sa recapitulăm …Monte Somma e Monte Vesuvio bla bla bla …” Nu a tăcut până când am ajuns la intrarea în Pompei.

Pompeiul l-am văzut cu ghid o domnisoară care vorbea germană și engleză, Roberta. Super ghid.

Copleșitor și impresionant Pompei. Tot ce merită povestit despre Pompei a scris @amero AICI.

Antonio ne-a cules grijuliu de la ieșire după ce ne-a repetat de cincisutezece ori unde ne așteaptă, autocarul violet cu alb …plăcuța cu numele Antonio :). Ne-a dus în portul Pozzuoli, lângă Napoli, port din care am luat ferryboat către Ischia pe o distanță mult mai mică.

Ne-a împărțit biletele de ferry, ne-a explicat de cincisutezece ori cum arată autocarul care ne va culege din Ischia port și ce număr are. Apoi și-a luat politicos rămas bun de la noi. I-am mulțumit pentru grija părintească :)și ne-am împrăștiat ca potârnichile prin port ca nu cumva să ne asculte la lecția cu Vezuviu și Pompei.

Am ajuns la hotel obosiți, încărcați de istorie și ceva mai modești. Ce văzusem în ziua aceea ne-a mai adus cu picioarele pe pământ. Natura învinsese o civilizație avansată. Și asta se putea întâmpla oricând.

Hallo! Sunteți atenți? Să nu cumva să fi adormit careva că aici vorbește un om!

Și poate vă ascult mai târziu să văd cât de atent ați citit…

Auf Wiedershen.

---

VIZUALIZĂRI: 4249 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI