Campania - în căutarea sirenelor (IV)

TIPĂREȘTE

Am plecat din Sorrento urmand tarmul marii Tyrreniene. Marea de un albastru-azuriu in care soarele se oglindea jucaus ne-a insotit o buna bucata de vreme. Drumul ingust si plin de serpentine ne taia uneori respiratia alaturi de peisajele de vis. Localitatile catarate pe stancile ce stateau gata sa plonjeze parca in apa de smarald se intindeau in calea noastra doar pentru a fi admirate. Am trecut pe rand prin: Positano (scurta pauza la intoarcere), Praiano si urma Amalfi, apoi Ravello. Traseul nostru urma sa se trmine in Ravello.

Dupa ce am trecut de Positano, peisajul mirific ne-a facut sa oprim in prima parcare si sa-l admiram cu nesat. In parcare, un localnic isi vindea produsele agricole: lamai, portocale, ardei. Am cumparat de la el doar 2 lamaii care cantareau mai bine de 1,5 kg, iar el s-a oferit sa ne faca fotografii si chiar ne-a dat si informatii despre ce putem vedea in zona.

Dupa ce ne-am luat ramas bun de la “ghidul” nostru de ocazie am continuat drumul si urmatoarea oprire a fost in Conca dei Marini, la Grota de Smarald. Aceasta este o pestera formata deasupra nivelului marii (prezenta stalctitelor si a stalagmitelor atesta acest lucru) ce s-a scufundat partial in mare. Accesul la grota se face din strada cu liftul. Intrarea se plateste 5 euro/persoana. In fata grotei te preia un nenea barcagiu, care este si ghid si cu barcuta te plimba aproximativ 15-20 de minute pe luciu de smarald. Grota a fost descoperita intamplator de un pescar in 1932. Plimbarea iti ofera posibilitatea de a admira formatiunile castice (stalactitele si stalagmitele) dar si culorile deosebite create de reflexia luminii in apa marii ce umple pestera. Barcagiul ghid lovea apa cu vasla iar in urma rasareau mii de smaralde efemere ce doar sirenele de alta data si le puteau prinde in coliere.

Am plecat cu dorinta de a intalni poate si o sirena si urmatoarea oprire a fost in Amalfi. Dupa ce am cautat loc de parcare si cand parea ca va trebui sa parcam in afara orasului a aparut un indicator de parcare subterana. Din parcare am plecat printr-un tunel pana in oras.

Amalfi este un oras mic cu putin peste 5000 de locuitori dar plin de turisti, chiar daca noi am fost in extrasezon. Principalul obiectiv al orasului este Domul, construit in sec IX si inchinat Sf. apostol Andrei care este si protectorul orasului.

Noi am intrat in Dom venind pe un culuoar dintr-o piateta a orasului si surpriza a fost mai mare cand ne-am trezit, la intrarea principala, cu treptele impozante ce se asterneau la picioarele noastre. In interiorul lacasului se afla cripta Sf. Andrei ce adaposteste moaste ale sfantului, aduse in perioada celei de apatra cruciade, de la Constantinopol. Curtea interioara a Domului este de inspiratie orientala, cu fantani in care se zbenguie pestisori colorati, cu plante exotice si totul marginit de frumoase coloane albe.

Am coborat apoi pe stradutele cochete ale orasului amestecandu-ne printre turisti grabiti ca si noi sa prinda cat mai mult din farmecul acestui loc, admirand sau cumparand cate ceva din magazinele ce ne asteptau. O cafea si o gustare frugala, servita pe treptele Domului si impartita cu porumbeii autohtoni si din nou la drum.

Programul trebuia respectat si mai aveam Ravello. Dupa un drum care urca si urca si era atat de ingust incat a trebuit sa mergem si inapoi pentru a face loc unei alte masini ce trecea pe langa noi iata-ne in Ravello.

Orasul a fost fondat in sec. V ca loc de refugiu pentru familii romane ce se adaposteau de invaziile barbare. Ravello a avut o istorie zbuciumata fiind atacat si distrus de dusmani, suferind de pe urma cutremurelor sau a ciumei. Abia in sec. XIX a inceput sa-si revina si asta mai ales datorita turismului. In prezent, orasul gazduieste numeroase manifestari artistice si cel mai important este Festivalul Wagner ce se tine aici in fiecare an in lunile iulie-august.

Din piata centrala a orasului, dupa ce am colindat putin pe stradutele in panta, am intrat la Villa Rufolo (intrare 5 E/pers). Vila este cunoscuta pentru scena de deasupra marii unde an de an are loc Festivalul Wagner. Si pentru ca in multe locuri din Italia se reconstruieste si se repara si aici era santier. Ne-am plimbat prin gradina - aflata in reorganizarea de primavara si ne-am bucurat de panorama ce se deschidea in fata noastra. Cu regret am parasit aceste minunate locuri si tare mi-as dori sa pot petrece macar o zi intreaga in acest oras!

Pe drumul de intoarcere am oprit pentru cateva minute in Positano, dar dupa o zi de alergat nu mai eram in stare de nimic. Ne-am multumit cu o privire generala asupra catorva stradute si cu gandul ca a doua zi trebuia sa plecam ne-am indreptat spre Sorrento.

---

VIZUALIZĂRI: 3836 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI