Carpeta de perete si pestele de pe televizor

TIPĂREȘTE

Din documentarea anterioara vacantei, San Gimignano parea un must-see al periplului toscan. In plus, niste prieteni dragi noua ne-au tot batut la cap cu orasul asta - “Trebuie neaparat sa-l vedeti daca ajungeti in Toscana, noi am fost doi ani la rand si nu ne mai saturam”.

Daca-i musai, cu placere, zic si ma pun imediat pe cautat loc de cazare. Nu a fost o munca prea usoara, august fiind, deci perioada cea mai aglomerata, preturile erau cam mari. Tot cautand printre atatea oferte, care de care mai piperata, imi sare in ochi un pret, 65 euro camera tripla, fara mic dejun. Review-urile pareau foarte bune, scor 8.2 pentru cazare si 9.2 pentru locatie pe booking.com. Na, zic, ca am dat peste afacerea vietii! Totusi, ce nu-i ok cu locul asta? Ceva in neregula tot trebuie sa fie din moment ce au camere libere in plin sezon, la un pret atat de mic. Intru pe site-ul pensiunii si ma lamuresc repede, camerele aratau asa cum vazusem eu pe net ca arata casele unor vasnici locuitori ai comunelor in care toate casele au multe, multe turnulete. Pana la urma, ma gandeam, nu iau camera ca sa ma uit pe pereti, ci tocmai ca sa stau cu ochii inchisi, adica sa dorm. Imi faceam insa griji legate de curatenie.

Cum pentru restul concediului antamasem camere nu tocmai ieftine, mi-am spus ca o mica economie in buget nu ne strica asa incat, cu inima cam stransa, am rezervat camera. Oricum, noi nu stam mai deloc in hotel, indiferent unde am fi. Seara ajungem foarte obositi si ne aruncam direct in pat iar dimineata nu zabovim mai mult de o ora si jumatate, cat sa ne facem toaleta si sa mancam repede ceva, apoi iarasi la drum.

In ziua in care ar fi trebuit sa ajungem la cazare, obligatoriu pana la ora 18 (fusesem avertizati ca dupa 6 seara nu mai gasim pe nimeni), am facut-o lata! Veneam de la Genova pe Riviera italiana si pentru ca am tinut mortis sa vedem coasta, de cate ori GPS-ul ne spunea sa o luam la stanga, noi o luam la dreapta... pana ne-am ratacit. Nu ma intrebati pe unde am ajuns ca nu stiu, daca as fi stiut, nu ma mai rataceam :) Cert este ca ne-am trezit pe niste coclauri de credeam ca pe acolo ne raman oasele - un drum ingust printr-o padure foarte deasa, nici tipenie de om, masina sau vreo casa pe langa care sa trecem. Nu aveam nici semnal la telefon, macar sa anuntam la pensiune ca intarziem, nu mai zic daca pateam ceva pe drum si ar fi trebuit sa chemam ajutoare... Aveam senzatia ca suntem ca Hansel şi Gretel, rataciti in padure si urmeza sa ne intalnim cu vrajitoarea cea rea. Chiar mi-a trecut prin cap sa las o dara de firimituri in urma, macar sa stim pe unde sa ne intoarcem la o adica. Am mers ce am mers pana s-a innoptat. Cand am dat de prima benzinarie, aidoma naufragiatilor, ne venea sa pupam pamantul, in sfarsit civilizatie!

Se facuse deja ora 1 noaptea cand am ajuns in San Gimignano. Eram convinsi ca se dusese naibii cazarea noastra dar am zis sa incercam totusi, alta solutie nu aveam.

I Fossi (Via dei Fossi 3/a, 53037 San Gimignano) - pensiunea am gasit-o usor, se afla chiar pe soseaua principala, cum intri in localitate, problema a fost insa sa gasim pe cineva care sa ne duca la camera. Totul era incuiat, luminile stinse si nici tipenie prin jur. Ne-am luat inima in dinti si, jenati ca deranjam la ora aia, am sunat la numarul de telefon scris pe un afis in geamul pensiunii. Ne-a raspuns un nene care parea clar trezit din somn. Printre doua mormaieli si trei cascaturi am inteles ca vine in 5 minute sa ne deschida. Tipul a ajuns intr-adevar foarte repede, ne-a aruncat din mers cheile de la camera, nu ne-a luat nici macar buletinele si s-a grabit sa-si continue somnul. Uite domnule ce amabili sunt pe aici, nu am fost certati pentru intarziere, nu ni s-a cerut nici vreo taxa suplimentara cum mai patisem... e de bine, gandeam eu. In plus, avem si parcare gratuita.

Camera - este de un kitsch... desavarsit. Culoarea care domina interiorul este rozul, atat de mult roz si atat de strident incat sotul a simtit nevoia sa stranga repede cuvertura de pe pat si sa o ascunda in dulap spunand ca de la atata roz incepe sa se simta usor emasculat :). Mobilierul este un amalgam de culori si stiluri, sifonier din pal bej, noptiere albe model Ludovic al XIV-lea, patul din fier vopsit in alb, cuverturi roz bombon, canapea albastra, covoare bleu cumparate probabil de la noi din Obor, iar peretii... oh, peretii... arta si bun gust! :). Fiecare latura a camerei era impodobita cu cate un “minunat” tablou, imens, asa, cam cat o carpeta cu “Rapirea din Serai”. Ramele, goase, mari, turnate in ipsos si vopsite in auriu desavarsau ansamblul. Noroc ca televizorul era un LCD, plat, altfel sigur ar fi tronat acolo un minunat peste de sticla. La geamuri erau montate pe interior obloane din... tabla. Nu stiu cine a avut ideea asta minunata, dar atunci cand am vrut sa deschid fereastra, m-am ars la mana. Batuse soarele toata ziua in tabala aia si se incinsese atat de rau incat ne-am gandit sa o folosim pe post de plita si sa ne pregatim de dimineata o omleta si ceva carnati, ca tot nu aveam micul dejun inclus in pret.

Cum de ce ti-e frica nu scapi, nici curatenia nu prea era la ea acasa, asa, cam de nota 6 cu indulgenta.

Totusi, trebuie sa recunosc, camera era mare, avea aer conditionat si baie proprie.

Amplasare – Pensiunea este asezata foarte bine, este singura bila alba pe care pot sa i-o acord. Situata pe soseaua principala, in imediata apropiere a cetatii medievale, locatia este extrem de comoda pentru turisti. Cum iesi din camera, traversezi strada si ai ajuns la poarta orasului medieval, punct de atractie turistica.

Pentru ca sosisem tarziu in noapte, dimineata ne-am trezit un pic mai greu, pe la 9. Nici n-am apucat sa ne spalam pe dinti ca si auzim bubuituri in usa. Era receptionera care, acra si autoritara, ne anunta ca trebuie sa eliberam camera. M-am simtit ca in tabara scolara cand ne bateau profesorii in usa dimineata “Hai, hai, scularea si fuguta la careu”.

Una peste alta, pentru pretul platit nu a fost chiar rau.

p.s. - Nu am apucat sa fac fotografii la interior, eram tare obositi cand am ajuns iar dimineata ne-a pus receptionera pe fuga. Am doar cateva facute a doua zi, la exterior, in timp ce ne beam cafeaua pe terasa pensiunii.

---

VIZUALIZĂRI: 1789 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI