Hotel Laura din Ciampino: trei stele?!! Nici vorbă...

TIPĂREȘTE

La Hotel Laura din Ciampino am ajuns pentru că ni s-a anulat zborul direct spre Perugia iar cursa Wizzair către Roma cu care a fost înlocuit era programată să aterizeze la 21:55. Cum nu aveam cum să ajungem în ziua aceea în Umbria, am fost nevoită să suplimentez sejurul nostru de o săptămână cu o cazare intermediară.

Și m-am gândit că cel mai la îndemână era să găsesc un loc de pus capul aproape de Aeroportul din Ciampino. Adică în Ciampino, nu în Roma (de unde urma să luăm trenul spre Perugia în dimineața următoare), căci la acea oră nu mai operau shuttle busuri spre capitala Italiei. Am mizat în schimb pe existența unui autobuz care face legătura dintre aeroport și orășelul Ciampino și am căutat un hotel situat aproape de o stație a acestuia. Dar, ce să vezi, avionul a avut o întârziere de 45 de minute și n-am mai prins ultima cursă de autobuz iar taximetristul cu care am fost nevoiți să tratăm ne-a jecmănit de 25 de euro pentru o distanță de vreo 5 km.

Curat ghinion. :(

În fine... La alegerea unității de cazare din Ciampino, în afara apropierii de stația de autobuz, am avut în vedere trei alte elemente:

■ să aibă recepție non-stop, având în vedere ora târzie la care urma să ajungem

■ să fie cât mai aproape de gară

■ să aibă un preț convenabil

Dacă la primele două criterii Laura a corespuns, în schimb 45 euro pe noapte mi s-a părut destul de mult, dar din toate hotelurile din Ciampino (am exclus B&B și vilele, unde nu am fi găsit pe nimeni care să ne aștepte noaptea), aici era prețul cel mai mic.

M-a deranjat și faptul că deși pe site-ul booking.com, unde am făcut rezervarea, era precizat că ”Youʼll pay when you stay at Hotel Laura” și că proprietatea își rezervă dreptul de a verifica validitatea cardului de credit prin blocarea temporară a unei sume, în realitate cei 45 de euro mi-au fost retrași cu o zi înaintea plecării.

Ce să mai zic?!! Am înghițit-o și pe asta. :(

La 12 noaptea, când am descins la hotel, eram obosită și nervoasă și, fiind întuneric, n-am urmărit drumul și nu pot oferi indicații. N-am sesizat decât că taximetristul a rulat vreo 3-4 km pe șosea, după care a intrat în oraș, a făcut câteva manevre și a oprit în fața unei firme luminoase: Hotel Laura***. Intrarea nu se zărea, dar ne-a explicat că trebuie să urcăm pe o rampă și vom vedea în față ușa de intrare în blocul de apartamente.

Așa am făcut. Adresa este Via San Francesco dʼAssisi nr. 72 și pe plăcuța de lângă sonerie era scris ”Albergo Laura***. Piano 1”.

Știam de localizarea la etajul unui clădiri rezidențiale, eram obișnuiți cu astfel de cazări în Italia, le folosisem la Roma, Florența, Napoli sau Bari, așa că am sunat, ni s-a răspuns și am urcat cu încredere în lift, coborând la primul etaj. Ne-am luat după săgeata de pe peretele palierului, am cotit la stânga și am intrat în sala de recepție/bar/salon de mic dejun, unde ne aștepta tânărul român cu care schimbasem mailuri, întrebându-l cum se ajunge la hotel de la aeroport.

În afara obișnuitului birou pe care trona un calculator, în această sălișoară mai erau două mese, fiecare cu tot atâtea scaune, un bar unde eu am ochit imediat expresorul, precum și un automat cu răcoritoare și snacksuri din care ne-am servit imediat.

Cât timp tânărul ne-a făcut formele de cazare, ne-am hidratat - fiecare după preferințe - Adrian cu o doză de bere Peroni (2 euro), eu cu o sticluță de apă plată (1 euro). Am fost conduși apoi la camera 102.

Cameră dublă care, conform descrierii de pe booking, ar fi trebuit să aibă 14 mp și balcon. Avea 10 mp și balcon... nu. :((

Am luat rezervarea printată și m-am dus la recepție ca să i-o flutur pe la nas tânărului meu compatriot. ”Unde e balconul?” l-am întrebat cu voce dulce. ;) A ridicat din umeri; numai camerele cu vedere spre stradă aveau balcon. ”Atunci de ce nu ați specificat asta în descriere?” Nu știa - era doar un umil angajat, nu patron.

”Dă-mi atunci o cameră de 14 mp și cu balcon”, așa cum am plătit, i-am cerut eu. ”Îmi pare rău, doamnă, hotelul e full”, mi-a răspuns. Măi să fie, mi-am zis, atunci de ce e așa de liniște pe aici? :-?? M-am uitat bine la tinerelul din fața mea și am avut impresia că aștepta o mică atenție. Foarte bine, n-avea decât să aștepte... :D

Plină de draci, am revenit în cameră, unde Adrian începuse deja să despacheteze, în căutarea papucilor. I-am povestit tărășenia și m-a liniștit spunându-mi că e vorba numai de o noapte și că a doua zi trebuia să ne sculăm devreme, așa că am face bine să ne culcăm.

L-am ascultat, ce era să fac?!! Nu înainte de a studia ”palatul” în care campaserăm.

Una bucată pat dublu de mărime convenabilă, cu lenjerie curată dar cam ”obosită” și o singură veioză la căpătâi. Un șifonier foarte mare, un birou cu oglindă și scaun, plus un alt scaun. Totul funcțional dar vechi, asta era acea ”classic Italian wood furniture” promisă pe booking... =)) Micul televizor cu ecran LCD, care ar fi trebuit să stea suspendat pe policioara montată în acest scop, ocupa jumătate din birou. Adrian l-a deschis - mergea -, apoi l-a închis la loc, are obiceiul ăsta care mă scoate din sărite.

Baia, relativ mică dar nu în mod deranjant, cuprindea chiuveta, vasul de toaletă și cada de duș înălțată, ceea ce am apreciat. Am avut la dispoziție câte două prosoape mici și două mari, săpunele și șamponele.

Hotelul oferea Wi-Fi gratuit, pe care nu am avut timp să-l încerc, după cum nu am probat nici aerul condiționat. De ce? Pentru că am dormit cu geamul întredeschis. Oblonul acestuia era blocat, nu putea fi tras nici în sus, nici în jos, chestie care m-a iritat grozav :(( pentru că mi-a sporit senzația de claustrofobie, m-a împiedicat să văd ce era dincolo de geam (probabil calcanul clădirii învecinate) și să fac poze pe lumină a doua zi dimineața.

Căci da, dimineața a venit - în chip inevitabil - și mi-a schimbat un pic în bine dispoziția, căci am onorat-o cu un espresso foarte bun (1 euro), servit de același tinerel pe balconașul de la sala de recepție, espresso acompaniat, bineînțeles, de două țigări. Am profitat de ocazie ca să cercetez un pic împrejurimile, recte strada cu case frumos zugrăvite și mulți copaci.

Am pornit apoi spre gară, traversând curtea interioară plină de schele (se efectuau probabil niscai lucrări de întreținere și reparație), apoi două străzi încă adormite la ora aceea, și după cca. 200 m am ajuns la gară, de unde am luat trenul spre gara Termini din Roma.

Excursia noastră în Umbria stătea să înceapă! vezi impresii

Despre Hotelul Laura din Ciampino nu pot spune de bine decât două lucruri: 1) este aproape de gară; 2) espresso a fost foarte bun iar berea și apa reci și ieftine.

În rest, descrierea de pe booking nu se regăsește în totalitate în realitate iar facilitățile nu corespund câtuși de puțin unui hotel de trei stele, așa cum e clasificat. :(

Drept care nu îl recomand!

-----

P.S. Precizez că la data la care am făcut eu rezervarea și am stat aici, Hotel Laura era clasificat pe booking.com la trei stele. Între timp, acest site l-a declasificat la două stele...

---

VIZUALIZĂRI: 612 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI