Roma — Ce vizitezi in ultima zi, pe jumatate

TIPĂREȘTE

Avionul nostru decola la ora 18. Decazarea se facea la ora 11 asa ca era o problema sa tiriim valizele pe bordura timp de vreo 4 ore... Dar Victor, de la hotelul Friend House,, ne-a lasat sa depozitam bagajele pina la cit vrem noi si ne-am plimbat cu miinile in buzunare.

Primul obiectiv si cel mai frumos din Roma EVER!!! Biserica San Giovanni in Laterano in care nu am putut patrunde fara a trece pe la punctul de control corporal si al bagajelor.

Citeva date despre aceasta Catredrala:

Laterani era numele unei familii foarte bogate cu fata careia s-a insurat Imparatul Constantin. In urma acestei casatorii in secolul al IV-lea, Constatin a obtinut acel teren pe care, dupa citiva ani, l-a donat spre a se construi o biserica. Ceea ce vedem noi acum nu este cladirea din acele vremuri. Multe biserici de pe acel teren au fost ruinate de cutremure, razboaie si incendii. Aceasta din urma a fost construita in anul 1646 sub indrumarea arhitectului Francesco Boromini. Doua secole mai tirziu, Alessandro Galilei a proiectat fatada pe care o vedem noi astazi.

Mergind in urma a doi batrinei care povesteau cit de cit istoria acestei cladiri, am tras cu urechea si am aflat ca una dintre porti este cea mai veche din Roma. O sa v-o arat in poze. Intrind in interior, desi o mai vazusem de vreo 4 ori, am ramas cu gura la fel de cascata ca si prima data. Dupa mine ,e cea mai frumoasa. 12 statui ale apostolilor se afla in nisele din partea din mijloc. M-am lipit de un grup de elevi si am ascultat ceea ce le povestea ghidul, in spaniola. (ce bine e sa stii atit de multe limbi straine!) M-am despartit de ai mei si am cascat ochii la ceea ce spunea ghidul, apoi cind am revenit la grupul meu, le-am impartasit si lor informatiile. In partea dreapta exista un muzeu cu Tezaurul, pretul de intrare este de 3 euro si cred ca trebuie sa veniti cu ochelari, ca atita aur si stralucire o sa va orbeasca. Merita!

De aici am plecat spre biserica Santa Croce in Gerusalem. In drum, am trecut printr=un parc unde erau o gramada de oameni care vindeau diverse vechituri, mai mult ciurucuri. (daca dl Costi ajunge la cuvintul asta, sa stie ca m-am referit la lucruri vechi si fara de folos) .

Mai fusesem de citeva ori si in aceasta biserica, am revazut Capela Antoniettei Meo, fetita moarta la vistra de 6 ani si 7 luni careia, la 60 de ani dupa deces, i s-a indeplinit dorinta de a sta sub crucea lui Isus. Desi nu stia sa scrie, in fiecare seara dicta mamei sale sau surorii mai mari cite o scrisoare pentru Isus, in care ii dedica durerile sale provocate de piciorul amputat in urma unei tumori si mai tirziu, amputarea a trei coaste. (cititi povestea fetiti,e impresionanta).

Pe linga cunoscutele scene cu Isus si Crucea, am aflat ca aici exista o camera a relicvelor si unde am vazut 2 spini din Coroana lui Isus, un cui si o bucata din crucea pe care a fost rastignit. Aici fotorafiatul este interzis insa nu m-am putut abtine sa iau niste poze pentru a-mi aminti pe unde am fost si ce am vazut. Trebuie sa cititi panourile care se afla in fata vitrinelor. Sint in engleza si italiana si astfel o sa aflati ce contin vitrinele. Nu ocoliti!

Imediat ce iesiti daca mergeti in dreapta bisericii, veti gasi Museul Istoric al Grenadierilor. Acum 2 ani nu il vazusem si ma miram ca am trecut fara sa il observ dar cu ajutorul pozelor am constatat ca era in renovare. Asa scria pe un afis la vremea aia.

Acum, noi "saraci si fara bani", intram pe poarta larg deschisa, inaintam catre usa de acces facind niste poze prin curte unde domnea Vittorio Emanuele al 2-lea, primul rege al Italiei. (sper sa nu gresec) bineinteles, sub forma de statuie ;). Nicaieri vreun afis cu tariful de intrare... asa ca eu, hop, trec pragul direct fotograiind un tun. Imediat sare un nene militar de pe scaun si imi cere actele la control. Stai, bre, asta nu e muzeu? Ce, e vreo inchisoare de ma legitimezi inainte de a face vreo vizita? /Da, e muzeu dar toti trebuie sa imi dati actele la control. /Ok, actele le dam, dar pe urma sa nu ne ceri si bani ca nu avem. Cit scria el in registru, eu "click" cu aparatul, chiar in ochii lui. Mi-a aruncat o incruntatura, numai ca eu tineam camera cam pe la burta si ma uitam pe pereti de parca deshtul nu imi alunecase pe buton. Ma si gindeam ca ma pune sa sterg sau, mai rau, sa imi confiste cardul. N-a facut nimic, si-a continuat scrisul, dar si eu m-am astimparat.

Soate nasul ditamai "diploma" de ientificare... noteaza domnul in registru si dupa ce termina cu toti, ne cere gentile, rucsacul si borsetele. Ei, as! Daca le cereai acu' citeva zile, gaseai ceva prin ele... asa... hotul da petrecere pe banii nostri. Lasam alea pe jos, linga masa si plecam spre o scara caci de la etaj incepea vizualizarea exponatelor.

Ce am vazut aici? Pai prima era o expozitie de tablouri insirate pe linga trepte, ca sa nu te uiti pe unde mergi... in care erau reprezentate toate tipurile de uniforme militare de la Adam incoa'... apoi alte tipuri de vestimentatie, unele de cucoane, de pe perioada razboiului. Obiecte militare, truse medicale, incaltari neobisnuite ale celor care faceau patrula in munti la cote inalte si cite si mai cite... Cel mai tare m-a impresionat camera razboiului chimic. Aici erau expuse parti (reconstituite din ceara) ale persoanelor care au suferit din cauza acestor atacuri cu gaze toxice. Infricosator! . Mai la finalul salilor, una era amenajata atit prin decor cit si prin sunet ca si cum ar fi o scena de lupta. Cam ca un tunel al groazei. Mai avea un etaj in renovare iar la iesire, cerind sa mergem la o toaleta, am fost condusi pe un hol imens unde se gaseau atit de multe obiecte ca ar mai fi facut cu lejeritate un alt muzeu. Ei, dar despre toaleta... n-am vazut asa in toata Roma. 5 stele lux!!! Nu ocoliti. (nu toaleta ci muzeul). Macar o ora merita sa va clatiti ochii pe la exponate.

Si daca n-am apucat sa va scriu la vremea respectiva, acum 2 ani, pe o strada imediat pe linga acest muzeu, la citiva zeci de metri se afla Muzeul Instrumentelor muzical pe care l-am vizitat atunci, insa gasca de acum nu a fost interesata. Acolo veti gasi instrumente muzicale ale tuturor timpurilor. Galeriile se intind pe mai multe etaje asa ca necesita cel putin o ora. Stiu ca are tarif de intrare insa pretul nu a fost cine stie ce, poate vreo 5 euro daca imi amintesc bine. Baiatul meu a stat afara pe o canapea ca nu isi mai putea transporta corpul din cauza durerilor de picioare si cum era iarna si nu il puteam lasa sa astepte prea mult,am facut un tur in viteza dar mi-a placut. Veti vedea in poze multe piane- pianine pictate incit sint adevarate opere de arta. Aici am intirziat cel mai mult,studiind aproape fiecare piesa in parte.

Si cum dupa Muzeul Grenadierilor intentionam sa duc poporul in Piata Republicii, acest lucru nu s-a mai infaptuit pentru ca in acea directie, la jumatea drumului se afla hotelul nostru... si pentru ca umpluseram rucsacul cu ciocolata si nuga de la un magazin pe linga care trecusem (40 de euro platiti cu cardul) am zis ca sa intram, sa mincam ceva si sa lasam bagajul, apoi tragem o fuga si la piata mai sus mentionata... insa domnii dind cu fundurile de scaune, au preferat sa mai leneveasca in fata mesei din hol in loc sa mai bifeze ceva de vizitat. Pe la ora 14 ne-am luat geamantanele si am plecat spre gara Termini, chit ca eu ziceam ca daca ne ducem si la ora 16, tot am fi avut timp suficient sa ajungem la avionul ce decola la 18. Numai ca Dumnezeu, dragutul, a tinut cu noi si ne-a dus pasii la gara cu mult mai devreme, astfel avid posibilitatea sa vedem si orarul autocarelor, care, pina la momentul ala, nu fusese pomenit de nimeni din gasca. Breeee... unul pleca la ora 14.45, urmatorul la 16... :D si nu din 10 in 10 minute cum credeam eu. Asa ca ne-am asezat cu frica la coada lunga ce era deja formata pentru autocarul de 14 si numaram cam cite persoane erau in fata (36 +noi 4= 40). Nu stiam ce model va fi la acea ora, daca cu etaj sau simplu asa ca ne incadram la fix. Au incercat citiva sa se bage in fata insa le-am aruncat o privire... si s-au lasat pagubasi. Nu stiu daca au intrat toti cei de la rind ca am fost preocupata cu altele dar va spun sa luati aminte, autobuzele circula dupa un orar si distanta intre curse e de mai mult de o ora.

La aeroport am gasit prize si iternetul era la liber, insa scaunele alocate portilor low cost sint insuficiente. Noi am avut noroc ca am ajuns cu 2 ore si ceva inainte zborului, insa intre timp se facuse mare aglomeratie.

Inca ceva, daca treceti de securitate, adio bar, chiosc sau magazine duty free. Un singur automat cu bauturi racoritoare si diverse minuscule pachetele de rontait. ATIT! Nici inainte de securitate nu era vreo oferta variata in afara unui bar cu mese si scaune. Asa ca neavind pe ce sa ne clatim ochii, am stat cu nasul in gadgeturi.

Va doresc o vacanta frumoasa si plina de obiective frumoase. Sper ca am reusit sa vad dau citeva informatii utile pentru a sti ce se poate vedea la Roma in 4 zile si jumatate.

---

VIZUALIZĂRI: 2459 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI