Boscolo Aleph Hotel, o călătorie în Divina Comedie…

TIPĂREȘTE

Într-o frumoasă zi de toamnă târzie a venit şi rândul Romei pentru o deplasare în interes de serviciu. Am câteva rude care m-au tot chemat de 10 ani încoace dar eu amânam momentul tocmai din acest motiv. Retrospectiv privind, am regrete că nu am fost acolo mai demult şi de mai multe ori, Roma este tot ceea îşi poate dori un călător ca mine, îmbibată în istorie, arhitectură, artă, gastronomie, un dar al zeilor pentru muritori. Probabil că trebuia să adaug pe listă şi moda, dar se ştie că shopping-ul nu este tocmai o prioritate pentru mine…

Deci, iată-mă în Roma privind prin geamul taxiului un oraş scăldat în lumină şi încep să-l recunosc, din mers, aşa cum mi-am imaginat, adesea, în călătoriile mele virtuale…. ba nu, arată chiar mai bine în realitate!!!

Urma să fiu cazată la un hotel pentru 2 nopţi, după care, continuam aventura în oraşul etern încă o săptămână, la o bună verişoară. Trebuie să recunosc că nu ştiam exact unde voi sta, îmi imaginam că va fi ceva drăguţ dar nici chiar aşa…. 5 stele, BOSCOLO ALEPH HOTEL, din celebrul lanţ prezent în Europa cu 15 hoteluri de lux, promovând cu brio stilul italian printre clienţii cu venituri medii sau peste... :)

Fiind cu taxiul, am ocolit un pic Piaţa Barberini pentru a putea opri în faţa hotelului, aflat pe o stradă cu sens unic. Sigur că, nefiind cu maşina personală, nu mi-am dat seama exact dacă este vreo parcare în curtea interioară sau prin împrejurimi, pentru că nu se staţiona foarte mult în zonă.

Amplasare: Adresa este Via di San Basilio 15, zona Via Veneto, la 100 m de celebra stradă pentru cumpărături, flancând piaţa Barberini, înconjurat de staţiile cu acelaşi nume (de metrou, autobuz etc.), lângă Cimitirul Capucinilor (cu celebrele decoraţiuni din oase umane) şi Palatul Barberini, la câteva minute de cele 4 fântâni pe colţul Quattro Fontane…. şi la nici 10 minute de Fontana di Trevi şi zona istorică ultracentrală. Şi când vorbesc de minute mă refer de deplasare pe jos, în ritm aerisit, fără să o iei la goană….

Istoric: Boscolo Aleph Hotel se află într-un palat vechi renovat, cu ziduri încărcate de istorie, care au adăpostit o bancă sau casă de credit, cum spuneau ei. Hotelul a fost proiectat de către un celebru arhitect Adam D. Tihany, născut în Transilvania, crescut în Israel, absolvent de arhitectură în Milano şi proiectant sofisticat şi revoluţionar în New York. El însuși a definit Aleph ca fiind „nu un loc, ci mai degrabă o stare de spirit”.

Se pare că, Adam D. Tihany a fost inspirat în proiectarea acestui hotel de 5 dintre păcatele simţurilor: lăcomia, pofta, mândria, invidia și lenea iar design-ul din spaţiile publice a încercat să reconstituie ceva din Divina Comedie a lui Dante Alighieri. Parterul si cele 9 etaje (zona de lounge, restaurante, bar şi camere – zona de păcate capitale dar şi de plăceri lumeşti) reconstituie Infernul şi Purgatoriul prin care trece Dante (clientul răsfăţat) în drumul lui spre Paradis (zona SPA) unde îl aşteaptă purificarea şi fericirea divină.

Lacomia se regăseşte peste tot, unul dintre restaurante se numește SIN (păcat), lounge-ul poarta numele de ANGELO (înger), wine bar-ul este Dionysos, totul aici în zona gourmet şi restaurante este o chestiune de dorinţă şi plăcere. Mândria apare la oricine este privilegiat de a fi găzduit într-un hotel special iar invidia este sentimentul celor care au fost deja dar au plecat, sau care nici nu pot să ajungă vreodată într-un asemenea loc. SPA-ul (adăpostit în zona unde era tezaurul vechii bănci) este locul consacrat pentru lene, unde relaxarea este la ordinea zilei şi eşti răsfăţat la maxim prin masaje şi tratamente de lux, ca în vremea vechilor patricieni romani.

Însuşi cuvântul Aleph, derivat din alfabetul ebraic, semnifică „zero”, adică un punct de plecare în jurul căruia se învârte totul și la care totul se întoarce. O iluzie care durează pentru totdeauna, exact ca şi Roma, oraşul etern…

Le au italienii cu simbolistica, ce pot să spun! Când am aflat aceste informaţii de pe site-ul hotelului, deja eram cazată şi înconjurată de mult roşu pasional outroom şi stilul Liberty/ Deco în cameră. Doar că, spre deosebire de Dante care făcuse călătoria cu Vergiliu (raţiunea) şi cu Beatrice (credinţa), eu eram acolo singură, cu raţiunea şi credinţa intacte dar fără nicio reprezentare concretă……

Se pare că Boscolo Aleph a câștigat Premiile Villegiature din 2004 de la Paris pentru cel mai bun design interior din Europa.

Descriere: Intrarea în hotel este impresionantă, dincolo de faţadă şi frontispiciul unui vechi palat italian, intri într-un spaţiu delimitat de sticlă şi flancat de statui, privirea fiindu-ţi atrasă, invariabil, la capătul celor câteva trepte, de două reprezentări în mărime naturală ale unor luptători, bănuiesc că sunt paznicii lumii de dincolo, costumaţi adecvat şi impozanţi, nevoie mare. Plus că totul era roşu sau în culori derivate, mă simţeam transpusă într-o lume de foc şi încărcată de energii nebănuite…

La dreapta te îndreptai către recepţie iar dincolo de străjeri se întindea Lounge Bar dell'Angelo, zona lor de welcome şi de relaxare, în care trona o masă plină de aperitive delicioase cu care se desfătau deja colegii din grupul nostru internaţional. Aveau şi un barman drăguţ care tot umplea pahare de cocktail-uri în spatele unui bar cu design futurist. Ce mai, o adevărată mostră de bun-venit, „Made in Italy”. Canapele şi fotolii comode, albe, roşii, zebra, perne multe, măsuţe de şah şi o atmosferă generală de relaxare şi plăcere.

Cazarea a decurs lin, recepţionerii erau profesionişti, vorbeau engleza fluent şi te ajutau cu orice informaţie aveai nevoie. Bagajele mi-au fost duse în cameră, în timp ce unul dintre ei îmi dădea o hartă a Romei şi îmi răspundea la întrebări legate de posibile trasee de vizitare a centrului istoric. Înţeleg că puteai să soliciţi, contracost, majordom, babysitter, antrenor sau personal care să îţi facă cumpărături prin oraş. Îţi sugerau evenimentele importante, locurile la modă, spectacole de teatru, concerte și expoziții, dacă erai interesat. În doar câteva minute, puteau să organizeze un tur cu ghid de vizitare a Colosseum-ului sau Muzeelor Vaticane, să îţi obţină un loc la un concert în Capela Paolina din Quirinal, o mașină de epocă, o limuzină sau un alt mijloc de transport, servicii normale pentru un hotel care se respectă.

Sigur că, în ultima zi, mi-au păstrat bagajele timp de mai multe ore, până când am reuşit să le transfer la noua mea locaţie din Roma.

Micul dejun (tip bufet) se servea în restaurantul SIN Breakfast Room, care era rezervat şi pentru alte evenimente speciale sau degustări de grup. Deşi nu am plătit, am aflat că ar fi în jur de 30 euro. Era la fel cu altele pe care le-am întâlnit şi în Olanda la 4 stele, compus din brânzeturi, salamuri sau fileuri, somon, ouă în toate felurile, sucuri fresh, cacao (favorita mea, dimineaţa, eu nefiind băutoare de cafea), dulceţuri, legume etc.

Dacă stau să mă gândesc bine, nu era variat proporţional cu stelele şi nici nu am remarcat vreo diferenţă între cele 2 dimineţi petrecute acolo. Personalul a fost foarte amabil şi nu mai competent ca în alte părţi, de fapt, una mică mi-a greşit ouăle pe care le-am comandat, mi le-a adus fierte moi în loc de ochiuri, însă părea pierdută în faţa privirii mele aprige, încât am iertat-o pe loc şi am aşteptat, cuminte, schimbarea lor.

Erau două zone în restaurant, prima (pe care am preferat-o, datorită apropierii de bufet), cu scaune înalte stil Eat@Go şi alta, cu mese, canapele şi scaune normale, ambele într-o ambianţă elegantă şi decorate în aceleaşi tonuri de roşu, sugerând, discret, că putem oricând trece pragul spre lăcomie şi dezmăţ culinar (corectă supoziţie, în cazul meu…. :).

La ultimul etaj era Dioniso Wine Bar, care arăta spectaculos şi futurist, cu o colecţie impresionantă de vinuri străine şi italiene. Nu l-am încercat, în schimb am ieşit pe o terasă frumoasă cu vedere panoramică, unde am admirat, în noapte, siluetele clădirilor învecinate şi luminile unui oraş de poveste.

Mai era şi RED BIBLIOTECA RESTAURANT, care arăta ca o cameră de zi (dintr-un mic palat, să ne înţelegem), cu câteva mese pentru clienţii care vor să contemple o atmosferă boemă între cărţi imaginare şi reale, toate riguros învelite în roșu. Eu nu am avut plăcerea să contemplu nimic aici…. deşi mă atrăgeau în mod deosebit elegantele scăunele şi lampadare roşii, care te invitau la citit (dar ce? Nu aveam la mine decât o revistă de scandal, ca să pot afla şi eu ce se mai întâmplă prin ţară în materie de …. păcate capitale, desigur).

Îmi pare rău că nu am avut timp să iau prânzul sau cina într-unul dintre restaurante, am înţeles că la Boscolo domneşte Chef Gaetano Costa, apreciat de celebrități (Luciano Pavarotti, Bill Gates, Liza Minnelli), care a consolidat renumele hotelului, fiind un maestru premiat şi recunoscut pe plan internaţional în ceea ce priveşte bucătăria gourmet.

Centrul de wellness, situat la subsol, într-un decor albastru, oferă tratamente de înfrumuseţare, masaje, saună, baie turcească, două bazine de înot. Spa-ul (salus per aquam) este asimilat cu Paradisul, reprezentanţii hotelului descriindu-l ca fiind spectaculos şi oferind servicii de lux, inclusiv oaspeţilor din afara hotelului. Orarul este zilnic, intre 10.00 şi 21.00 iar sâmbăta şi duminica până la ora 20.00. O scanare rapidă a tarifelor indică sume între 50 şi câteva sute de euro, la urma urmei, nici în Bucureşti preţurile la locaţiile de lux nu sunt mai accesibile. Nu am avut timp să-l încerc, ratând, de asemenea, sala de fitness şi micuţa piscină interioară cu apă termală.

Poate e mai bine că am sărit peste PARADISUL de la Boscolo, cică Dante ar fi murit la câteva ore după ce l-a terminat de scris….

În materie de cazare hotelul dispune de peste 100 de camere şi suite, având un design în întregime italian, datând din anii 30-40. Unele suite au terasă privată cu jacuzzi.

Camerele au podea acoperită cu mochetă moale, mobilier clasic italian şi un design minimalist. Pereţii sunt decoraţi cu fotografii de mari dimensiuni, printuri alb-negru, realizate in New York, ilustrând viața de zi cu zi din Roma. Detaliile sunt minunate, surprinzătoare și în întregime neconvenționale, cum ar fi sticlă de Murano sau elemente de mobilier Deco.

Eu am stat într-un superior room, de dimensiune moderată, fără balcon, cu mochetă albastră şi un pat imens, înconjurat de două măsuţe Deco, în ton cu atmosfera. Erau prevăzute cu butoane prin care îţi gestionai luminile din cameră, aprindeai abajururile albastre de pe peretele din faţa patului, cele de la baie sau ce vroiai tu... Deşi fereastra dădea direct în stradă, nu îmi amintesc să mă fi deranjat zgomotele maşinilor sau ale motocicletelor pe care ei le folosesc la greu.

Print-ul camerei mele, de lângă ferestrele cu draperii, înfăţişa nişte scări care m-au dus cu gândul la faptul că nu trebuie să te opreşti, ci să continui călătoria şi nu oriunde, ci către niveluri superioare ale existenţei... Nu am avut prea mult timp atunci, dar era clar că erai invitat la introspecţie sau la…. acţiune :).

În faţa patului se afla o măsuţă-birou cu sertare, un scaun, un televizor modern iar deasupra, o oglindă din sticlă de Murano. Era şi un stativ cu 10 tipuri de alune, migdale şi alte ronţăieli pe care nu le-am încercat, în alte părţi erau contracost, aici nu ştiu.

Ce am remarcat a fost lipsa unui corner pentru ceai sau cafea, prezent în alte locaţii europene la 4 stele. În holul de la intrare (nedelimitat de cameră printr-o uşă) era un dulap cu uşi glisante, suficient de încăpător pentru bagajele unei familii cu un copil.

Baia (redusă ca dimensiune) era confortabilă, elegantă, cu mozaicuri alb-albastre în tonurile prezente în cameră. Includea un vas de toaletă, o cabină de duş şi o chiuvetă din sticlă, cu accesorii colorate. Săpunul era bio, de culoare neagră, dar ce m-a impresionat pe mine au fost cele 16 recipiente de gel de duş, şampon, balsam, cremă de corp, apă de gură, cu arome şi texturi diferite, nu am mai văzut aşa ceva nicăieri, nici la 5 stele în Antalya... În dreapta chiuvetei se aflau celelalte kituri, de bărbierit, demachiat, beţişoare, cutie de şerveţele etc. Curăţenia s-a făcut zilnic iar prosoapele utilizate au fost schimbate.

Am văzut şi o altă cameră, similară cu a mea, în care era cazată o colegă, având în plus două lămpi cu picior pe măsuţele Deco de lângă pat şi, desigur, un alt print dar pe peretele opus ferestrei, reprezentând un copac la umbra unui zid sau invers, cu un animal slăbuţ pe lângă ele, nu am stat să mă mai gândesc la semnificaţii că părea deprimant…:)

Pe coridorul pe care l-am străbătut între camere, am sesizat prin ferestrele cadrate de perdele-mărgele, o curte interioară foarte interesantă, o reprezentare originală a unui joc de table, respectând coloristica de alb, roşu şi negru a hotelului.

Un hotel foarte frumos, în ansamblu, ale cărui avantaje principale constau în amplasarea excelentă în centrul istoric, apropierea de mijloacele de transport, serviciile de bună calitate şi atmosfera boemă specific italiană.

Principalele dezavantaje sunt preţurile, nu foarte accesibile nouă, precum şi calitatea wifi-ului din camere şi din spaţiile publice.

Despre tarifele de la cazare, am făcut o verificare pe booking.com pentru luna noiembrie 2015 iar rezultatul nu e deloc promiţător, 188 euro pe noapte, nerambursabil sau 200 euro cu anulare gratuită, pentru o cameră similară cu cea în care am stat. Pentru alte tipuri de camere, preţurile explodează aşa că nu m-am mai uitat...

Dincolo de aceste aspecte, m-am simţit minunat aici şi m-aş reîntoarce, oricând, cu mare plăcere!

---

VIZUALIZĂRI: 2050 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI