Istorie și artă: muzeele Perugiei

TIPĂREȘTE

Cu Tourist Card Perugia Città Museo (www.perugiacittamuseo. it/en/home-2), în zilele petrecute în oraș am vizitat gratuit cinci muzee. Despre Museo Capitolare, amenajat în claustrul catedralei San Lorenzo, v-am spus deja câte ceva vezi impresii. A sosit momentul să descriu și celelalte patru instituții, specificând de la bun început că în toate spațiile expoziționale este permis fotografiatul, dar fără bliț.

Și voi începe nu cu cel mai mare și mai important dintre muzee, ci cu acela care găzduiește o singură operă de artă!

Cappella San Severo

Piazza Raffaello (Porta Sole), perugiacittamuseo.it/it/p ... a-di-san-severo. Orar: ianuarie-martie și noiembrie-decembrie 11-13.30,14.30-17; aprilie-iulie și septembrie-octombrie 10-13.30,14.30-18; august 10-18; închis lunea. Biletul 4 euro; tarif redus 2 euro pentru persoane între 18-25 ani și peste 65 ani; intrarea liberă pentru persoane sub 18 ani.

În marginea estică a orașului vechi, pe o ”cocoașă” la care se ajunge urcând de la Pozzo Etrusco pe străzi înguste și întortocheate, multe din ele în trepte, într-o capelă adiacentă Bisericii San Severo, lăcaș ridicat la jumătatea secolului XV pe locul unei basilici mai vechi cu trei veacuri, pentru ca la jumătatea secolului XVIII să-și capete aspectul actual, se află singura frescă de Rafael Sanzio (1483-1520) păstrată în Perugia.

Geniu precoce, Rafael a frecventat atelierul lui Pietro Vannucci (Perugino) încă din 1496, pentru ca în 1504, deja aproape format ca artist, să plece la Florența pentru a studia tehnicile de lucru ale lui Masaccio, Leonardo da Vinci și Michelangelo, iar la sfârșitul anului 1508 sau începutul celui următor, la recomandarea lui Bramante, să fie chemat la Roma de către papa Iulius II pentru a decora ”stanzele” - apartamentele papale din Vatican.

Între 1504-1508, Rafael a făcut un fel de ”navetă” între Florența și Perugia, oraș în care a realizat mai multe lucrări, marea majoritate fiind însă transferate între timp la Roma.

În 1505 a fost solicitat de Troilo Baglioni, episcop de Perugia, și cardinalul Gabrielle de Gabrielli de Gubbio, episcop de Urbino (orașul natal al artistului), să execute o frescă pentru capela de pe culoarul stâng al bisericii San Severo. Deși inscripția de pe frescă indică anul 1505, mulți critici consideră că Rafael a lucrat la ea până în 1508, când s-a mutat la Roma. Ceea ce se știe cu siguranță totuși este că Rafael nu a apucat să termine decât partea superioară iar după moartea sa subită, registrul de jos a fost finalizat în 1521 de vechiul său maestru, Perugino.

Nu am omis să fotografiez panoramele, și nici pisica ce lenevea pe capota unei mașini, după care am pătruns în micuța Cappella della Madonna înarmați cu căștile audio oferite la biroul de la intrare pentru a asculta scurta prezentare, de cca. 5 minute, și a admira fresca de 17,5 x 3,90 m. Eram singurii vizitatori.

Registrul superior, cel pictat de Rafael, înfățișează Sfânta Treime, înconjurată de sfinții Mauro, Placidus, Benedict din Norcia, Romualdo, Benedict din Tronto și Ioan Călugărul, după cum apar numele lor înscrise cu litere aurii. Hristos este înfățișat așezat pe un tron de nori, între doi îngeri, și având deasupra capului porumbelul Duhului Sfânt.

O parte din frescă, cu Dumnezeu Tatăl și un înger, s-a pierdut din cauza restaurărilor succesive mai puțin reușite, dar chiar și așa sunt evidente dinamismul și monumentalitatea lucrării, precum și caracterul său tridimensional, dat de amplasamentul pe laturi al sfinților, ceea ce face ca atenția privitorului să se îndrepte către figura lui Hristos.

În registrul inferior, Perugino a pictat sfinții Scholastica, Ieronim, Ioan Evanghelistul, Grigore cel Mare, Bonifacio și Martha în stilul său propriu, de care Rafael se distanțase deja, cu figuri abia schițate și expresii vagi întipărite pe chipuri.

Într-o nișă din centrul frescei se află o sculptură din teracotă policromă - ”Madonna cu pruncul” -, cu autor necunoscut și datată de specialiști la finele secolului XV. În capelă mai este expus un bust din 1920 al lui Rafael datorat artistului perugin Giuseppe Fringuelli (1856-1940).

Vă îndemn pe toți cei care veți ajunge în Perugia să vă abateți de la traseul ”clasic” pentru a vizita această capelă!

Și trec acum la cel mai important complex muzeal din oraș, adăpostit de Palazzo dei Priori, care cuprinde trei instituții, toate cu intrare de pe Corso Vannucci: Galleria Nazionale dellʼUmbria, Nobile Collegio del Cambio și Nobile Collegio della Mercanzia.

Dar mai întâi să zăbovim un pic asupra sediului acestora. Căci merită!

Palazzo dei Priori este o denumire cu care eram familiarizată din vizitele făcute în Toscana. L-am întâlnit la Florența (Palazzo Vecchio), ca și la Siena sau Volterra. ”Priori” erau în Evul Mediu ”cei dintâi cetățeni”, adică cei mai de vază bărbați ai urbei, care formau magistratura ce decidea în adunările ținute în aceste sedii asupra cheltuielilor ce urmau a fi făcute în beneficiul localnicilor, legiferau și judecau disputele comerciale sau de drept comun.

Magistratura Perugiei era formată din zece reprezentanți ai breslelor din rândul celor 44 existente, care se roteau la fiecare două luni. Breasla ”zarafilor” (astăzi le-am spune ”bancheri”) era reprezentată permanent iar cea a negustorilor, de doi aleși.

Palatul, unul dintre cele mai vaste din Italia, este un exemplu remarcabil de arhitectură medievală. Construcția sa s-a realizat în mai multe etape, începând cu sfârșitul secolului XIII. Edificiul se află la intersecția pieței IV Novembre cu Corso Vannucci iar prima secțiune, cu zece corpuri de-a lungul Corso și trei cu vedere spre piață, a fost ridicată între 1293-1297. Între 1333-1337 spre piață au fost adăugate două corpuri noi de clădire și portalul cu loggia cu arcade, pentru ca spre sfârșitul secolului XIV construcția să fie extinsă spre Corso cu șase corpuri și un portal grandios. Și tot pe aceeași direcție, între 1429-1433, Collegio del Cambio și-a ridicat propriul sediu.

Edificiul impresionează prin ferestrele tripartite și crenelurile restaurate după unificarea Italiei, ca și prin turnul ce domină pasajul de acces către Via dei Priori, drumul antic ce lega Perugia de lacul Trasimeno și Toscana. Remarcabil este și portalul gotic ce marchează intrarea la Galleria Nazionale, flancat de doi grifoni (simbolul orașului) și doi lei (simbolul papalității). Statuile sunt copii din bronz după operele lui Arnolfo di Cambio din 1271-1281, originalele fiind expuse în holul de intrare la muzeu.

După cum vă spuneam, palatul găzduiește trei muzee, cel mai important din ele (și singurul pe care l-am vizitat), fiind Galleria Nazionale, plasată între Nobile Collegio del Cambio și Nobile Collegio della Mercanzia. Celor interesați le pot oferi totuși câteva detalii și despre ultimele două. Rețineți că ambele sunt deschise de luni până sâmbătă (surprinzător, duminica nu au program!) între orele 9-13.30 și 14.30-17.30.

Nobile Collegio del Cambio - collegiodelcambio.it/info-eng.htm, intrarea 4,50 euro - găzduia breasla bancherilor și este cunoscut mai ales datorită frescelor lui Perugino din sala audiențelor, pentru capela Sfântului Ioan Botezătorul proiectată de Gasperino di Antonio și pentru colecția de peste 550 de monede care au circulat în Perugia și Statele Papale în sec. XV-XIX.

Nobile Collegio della Mercanzia - collegiomercanzia.it (site-ul în engleză este acum ”under construction”), intrarea 1,50 euro - era sediul negustorilor, care și-au etalat bogăția prin decorațiunile încrustate din lemn care acoperă pereții și tavanele din Sala delle Udienze. Muzeul expune și manuscrise rare cu aluminuri din sec. XIV-XVI.

Galleria Nazionale dellʼUmbria

Corso Vannuci nr. 19, https://gallerianazionaledellumbria.it. Orar marți-duminică 8.30-19.30; biletul 8 euro; tarif redus 4 euro pentru persoane între 18-25 ani și peste 65 ani; intrarea liberă pentru persoane sub 18 ani.

Cea mai mare și mai valoroasă colecție de artă din Umbria ocupă cu cele peste 3.000 piese ale sale 40 de săli de la etajele superioare din Palazzo dei Priori. Exponatele, care acoperă sec. XIII-XVIII, sunt prezentate în ordine cronologică și variază de la picturi la sculpturi și de la bijuterii la arte decorative, mobilier, manuscrise și textile. Un punct slab este, în opinia mea, absența oricăror pliante, numai parțial compensată de explicațiile în italiană și engleză ce însoțesc fiecare lucrare. De la librăria aflată imediat după ghișeul de bilete puteți însă cumpăra albume și alte materiale informative în limbi de circulație internațională.

Originile colecției datează de la mijlocul secolului XVI și sunt legate de întemeierea Academiei de Desen din Perugia, cu primul sediu la Convento degli Olivetani din Montemorcino, mutat pe amplasamentul actual în 1873.

Cel mai vechi exponat este un crucifix din lemn datat 1236. Perugino este bine reprezentat de ”Bunavestire”, ”Adorația magilor”, ”SantʼAntonio di Padova”, ”San Girolama” sau ”Madonna della Confraternita della Consolazione” iar Pinturicchio de ”Madonna cu pruncul și îngerii” sau ”Pala di Santa Maria dei Fossi”. Li se adaugă și alți artiști locali: Benedetto Bonfigli, Bartolomeo Caporali, Fiorenzo di Lorenzo. În muzeu mai pot fi admirate opere semnate, printre alții, de nume mari ale artelor din Evul Mediu și Renaștere (punctele forte ale colecției), ca Piero della Francesca, Beato Angelico, Duccio di Buoninsegna, Orazio Gentileschi, Pietro da Cortona, Benozzo Gozzoli, Giovanni Boccati, Sebastiano Conca, Corrado Giaquinto, Lo Spagna, Nicola și Giovanni Pisano.

Alte lucrări expuse la Galleria Nazionale puteți vedea urmărind ilustrația video atașată reviewului.

Museo Archeologico Nazionale dell’Umbria

Piazza Giordano Bruno nr. 10; archeotouch.it/?lang=en#main-nav (un videoghid excelent pe care vă invit să-l vizionați!). Orar marți-duminică 8.30-19.30; biletul 4 euro; tarif redus 2 euro pentru persoane între 18-25 ani și peste 65 ani; intrarea liberă pentru persoane sub 18 ani.

Dintr-un oraș cu o vechime de cca. 2500 de ani nu putea lipsi un muzeu arheologic. Este situat în imediata apropiere a Corso Cavour și noi am ajuns cu autobuzul A de la gară și apoi urcând cu scara mobilă din Piazzale Bellucci.

A fost amenajat în 1957 în fostul uriaș complex monahal de pe lângă Basilica di San Domenico, cea mai mare biserică din Perugia și din întreaga Umbrie, construită între 1304-1458 după planurile lui Giovanni Pisano și refăcută în 1632 după o serie de prăbușiri. Silueta sa este vizibilă de la distanță datorită clopotniței gotice de 60 m înălțime iar în interior se află mormântul papei Benedict XI, mort în Perugia în 1304, precum și o valoroasă piesă de altar din 1459 de Agostino di Duccio iar în transept fresce din sec. XIV-XV.

Cea mai importantă colecție de arheologie din centrul Italiei este împărțită în două secțiuni: una preistorică, cu descoperiri din paleolitic până în Epoca de bronz, și alta ce cuprinde artefacte etrusce și romane.

De-a lungul coridoarelor claustrului pot fi admirate urne funerare etrusce excavate în necropolele din Perugia precum și sarcofage romane iar într-o sală de la subsol a fost reconstituit mormântul familiei Cai Cutu (sec. III-I î. Hr.).

La etaj sunt expuse stellae și urne funerare etrusce, inscripții romane, o colecție de amulete, bjuterii și monede romane. Foarte interesante mi s-au părut obiectele din bronz etrusce descoperite la San Mariano, provenite probabil din calești și care de luptă, ca și sălile noi în care sunt prezentate piese recent descoperite în mormântul familiei Cacni (sec. III î. Hr.).

Museo Civico di Palazzo della Penna

Via Podiani nr. 11, munus.com/museo-civico-di ... na-perugia?ln=2. Orar ianuarie-martie și noiembrie-decembrie 10-18, închis lunea; mai-iulie și septembrie-octombrie 10-19, închis lunea, august zilnic 10-19; biletul 5 euro; tarif redus 2 euro pentru persoane între 18-25 ani și peste 65 ani; intrarea liberă pentru persoane sub 18 ani.

Situat în apropiere de Rocca Paolina și Viale di Indipendenza, Muzeul Civic pentru Cultură Contemporană este găzduit în reședința familiei nobiliare Arcipreti della Penna, care a cumpărat-o de la o altă familie aristocratică - Vibi. Clădirea a fost ridicată spre sfârșitul secolului XVI pe ruinele unui amfiteatru roman și pe o stradă medievală ale cărei arcade pot fi văzute și acum. Stilul neoclasic actual se datorează restaurărilor din sec. XIX, ocazie cu care pictorul Antonio Castelleti a pictat tavanul unei săli cu ”Scene din mitul lui Paris” iar Pasquale Angelici ”Peisajele ideale”.

Bazele colecției de artă au fost puse de Ascanio della Penna (1607-1664), pentru ca strănepotul său, baronul Fabrizio della Penna Crispolti (1779-1838), să o extindă prin achiziționarea, printre altele, a unei lucrări de Perugino. La jumătatea secolului XIX, familia deținea opere extrem de valoroase de Barocci, Bassano, Bellini, Bronzino, Canaletto, Caravaggio, Carracci, Pietro da Cortona, Giorgione, Guercino, Michelangelo, Perugino, Poussin, Rafael, Reni, Rosa, Signorelli, pe care a fost nevoită să le înstrăineze în 1899 în urma unui proces, lucrările fiind preluate de stat și ”împrăștiate” la diverse muzee, în mare majoritate din afara Umbriei.

Palatul a primit destinația actuală, de muzeu de artă contemporană, în urma unor restaurări de amploare derulate în 2002-2003, când au fost amenajate săli de întrunire și o cafenea gourmet, s-a montat un ascensor ultramodern și s-a construit o scară în spirală.

Colecția permanentă cuprinde lucrări ale cunoscutului pictor futurist umbrian Gerardo Dottori (1888-1977) și cele șase opere din ciclul ”Joseph Beuys în Perugia” realizate în 1980 de artistul german (1921-1986).

Am vizitat și o expoziție temporară intitulată ”Art Monsters - Articolo 3”, un proiect cultural despre identitate, diversitate, discriminare și conviețuire în societatea actuală, cu opere interesante ale unor artiști contemporani precum David Pompili, Fabio Galeotti, Gorgio Lupattelli și Mario Consiglio.

De la etrusci la experimentele secolului XXI, trecând prin pictura medievală religioasă sau explozia inovatoare a Renașterii italiene, muzeele Perugiei ilustrează o istorie de peste două milenii, în care bătrânul oraș își etalează frumusețile trecute dar și privește încrezător spre viitor.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1468 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI