Napoli - ce am vizitat in centrul istoric al orasului

TIPĂREȘTE

Insoritul Napoli nu inseamna numai gunoaie, zgomot, aglomeratie, hoti la panda turistilor debusolati, motoare strecurandu-se milimetric pa langa tine, cersetori si mirosuri neplacute. Are partea lui de eleganta, de farmec, cultura si istorie pe care am cautat-o printre castele, palate, biserici, muzee, monumente si statui, cladiri impunatoare cu arhitectura fabuloasa si generoasa prietenie a localnicilor. Ar fi fost nedrept sa comentez numai gunoaiele orasului si sa nu remarc ca pentru a-l cunoaste cu adevarat si strabate cu piciorul nu mi-au fost de ajuns cele 2 zile pe care le-am avut la dispozitie si serile in care eventual mai puteam sa ne taram picioarele dupa ce ne intorceam din vizitele facute pe superbele insule Ischia, Capri dar si in oraselele adevarate bijuterii ale coastei amalfitane Sorento, Caserta sau din praful vulcanic al maretului Pompei. Trasee prin oras nu am sa schitez pentru ca fiecare calator pleaca din alt punct al orasului si are cautari diferite, in raport de propriile interese. Datorita faptului ca am avut cazare in centrul istoric al orasului Piazza Mercato, Fly Boutique Hotel (vezi impresii) deplasarile per pedes, cu harta in mana spre obiectivele cele mai renumite ale orasului au fost facile si fara stresul folosirii mijloacelor de transport. Asta nu inseamna ca daca as fi avut kilometraj la incaltari nu as fi fost in masura acum sa ma laud cu n……kilometri parcursi prin orasul insorit pe care mi-am dorit sa-l strabat pentru a-l cunoaste cu adevarat.

Din cele peste 300 de biserici ale orasului m-au impresionat in mod deosebit bineinteles in primul rand Catedrala – DOMUL orasului cu hramul Adormirea Maicii Domnului care se afla cum altfel?! in centrul istoric al orasului. Aici se afla mormintele St. Gennaro, Papa Inocentiu IV, regale Carol I si Sf. Restituta

CAPELA SANSEVERO – inima catedralei in care localnicii si turistii intra cu piosenie este cunoscuta si recunoscuta. Sunt doua povesti despre constructia capelei care vorbesc despre miracolele facute in credinta si sacrificiu de Fecioara Maria.

Se spune ca pe la 1590 un om nevinovat era dus la inchisoare, pe drumul care ducea spre aceasta, in fata gradinii palatului di Sangro acesta a vazut imaginea Fecioarei. I-a promis ca ii va aduce o lampa de argint daca va fi crutat si pentru ca aceasta s-a intamplat recunoscandu-i-se nevinovatia i-a adus ofranda promisa si credinta vesnica Fecioarei.

A doua poveste este a unui duce di Sangro numit Torremaggiore care bolnav fiind s-a rugat Fecioarei sa faca o minune. Drept multumire a ridicat o capela pe care a numit-o Santa Maria della Pieta sau Piatatella. Fiul sau a adus capela la infatisarea actuala transformand capela intr-un mausoleu al mormintelor stramosilor sai. Din constructia de sec. XVII azi s-a pastrat forma si arhitectura, decoratiunile colorate si 4 morminte. Capela actuala a fost reconditionata de un urmas al familiei in sec. XVIII.

Capela iubita de napoletani a fost construita in 1608 dupa ce in 1527 administratia orasului a hotarat ridicarea ei. Constructia s-a terminat in 1646. Este conceputa in stil baroc de Francesco Grimaldi. Exteriorul catedralei in stil baroc este ornat cu statui masive reprezentand leii simbolizand puterea. In interior construita in forma de cruce latina se afla 3 nave. Nava centrala are o lungime de 100 m si o inaltime de 45 m. Pe cele 16 coloane romane de marmura se afla busturi ale arhiepiscopilor timpului. Tavanul are o picturi de sec. XVII iar peretii navei de asemenea picturi realizate minunat de Luca Giordano. Catedrala are 2 orgi remarcabile Capela despre care am scris mi-a dat o senzatie de caldura, de indemn la piosenie si intelegere umana.

In catedrala se afla de asemenea sau poate ar trebui sa spun in primul rand CAPELA SAN GENNARO patronul orasului episcop de Benevento ucis prin decapitare de imparatul Dioclezian in jurul 305., dupa sumara judecata impreuna cu alti 6 credinciosi. Despre el exista documente scrise dupa de s-a intors de La Pozzouli unde si-a vizitat prietenul Sosso, prizonier pentru credinta sa crestina. Inca din sec. VI a existat o capela si un altar pentru rugaciune. Este celebrat in prima sambata din mai pentru moartea sa si in 14 septembrie pentru martirizare. Patronul orasului este foarte iubit de localnici. Se spune ca daca sangele nu devine lichid in cele 2 zile pe an cand este sarbatorit sfantul, orasul va fi lovit de catastrofe. Localnicii participa in numar extrem de mare la procesiunile religioase in aceste doua zile fierbinti de sarbatoare ale orasului. In capela se afla 54 de statui de argint, lemnul altarului este mahon si tec. Bustul sfantului este insa piesa cea mai de prêt a capelei caci se pastreaza oasele capului si ale coloanei precum si sangele acestuia despre care spuneam ca este venerat.

Tot in inima centrului istoric se afla si BISERICA SANT GAETANO DA THIENE - si in fata acesteia statuia de bronz infatisandu-l pe acest sfant. Gaetano da Thiene a fondat ordinul religios Teatini, desfasurandu-si activitatea aici intre 1538-1547. Ramasitele pamantesti ale sfantului se afla in aceasta biserica. Statuia din fata bisericii a fost ridicata in amintirea acestui sfant care si-a dedicat mare parte a vietii sale ajutand populatia saraca a orasului in perioada cumplitei ciume din 1656. Este aniversat printr-o procesiune religioasa ampla in 7 august cand se pleaca din fata Palatului Municipal se trece pe langa Sant Lorenzo Maggiore, Sant Paolo Maggiore si se ajunge in fata bisericii unde se tine slujba religioasa. Intr-o latura a bisericii se afla un centru organizat pentru tinerii doritori sa cunoasca mai mult din tainele sfantului. La ceasul inserarii la care am vizitat-o a uimit numarul consistent de tineri care erau intr-un dute-vino in fata lacasului de cult.

Am sa mai amintesc o singura biserica din galeria celor vizitate si care mi-a placut in mod deosebit. Este vorba de BISERICA DEL GESU NUOVO fost palat construit in 1470 pentru Printul de Salerno, Roberto Sanseverino. In 1580 bunurile imobiliare ale familiei au fost vandute calugarilor din ordinul iezuit spre constructia unei biserici. I se spune“nuovo’ pentru ca acestia mai aveau o biserica cu acest patron. Constructia a inceput in 1584 si a anexat si gradinile invecinate care fusesera ale unei contese de Maddaloni. Biserica a trecut la franciscani cand iezuitii au fost indepartati din oras. Bolta bisericii are fresce cu naratiuni biblice, pe cei patru piloni care sustin cupola sunt fresce de mare valoare artistica ale celor 4 evanghelisti. Deasupra altarului sunt 8 busturi cu sfinti glorificati. Capela are un altar sub care exista urna de bronz cu ramasitele Sf. Iosif Moscati. Acesta a fost un profesor de biochimie al Universitatii Neapole si director al celui mai mare spital din oras care a fost canonizat in 1997 de Papa Paul Ioan al II-lea pentru activitatea sa plina de compasiune in sprijinul oamenilor saraci din oras.

Mai exista in biserica capela Sf. Francis Xavier cu picturi murale de mare valoare ale lui Luca Giordano despre viata acestui sfant. Altarul este o lucrare superba reprezentand pe Fecioara Maria cu Pruncul Isus si 3 mucenici iar in dreapta naosului se afla Capela Sfintei Inimi dedicate Sfintei Treimi , cu fresce pe peretii laterali de asemenea de o frumusete covarsitoare.

Si acum gata cu bisericile, caci nu-mi propun sa fac un ghid al lor nici un rew. pentru fiecare si oricum orasul are atat de multe obiective istorice si culturale incat nu vreau sa va obosesc si plictisesc povestind numai despre biserici.

Ce ziceti acum sa trecem strada, intr-o zona care adaposteste MUZEUL NATIONAL DE ARHEOLOGIE un must see al orasului nu-l voi descrie dar va invit sa cititi rew. lui @michi care este complet, documentat, un adevarat ghid.M-a impresionat cladirea cu o istorie de peste 400 de ani care a adapostit pe rand cazarma militara, universitatea orasului, dar si muzeu particular si apoi muzeu public. Este fabulos muzeul detinand cea mai bogata colectii de sculpturi romane din lume si alte minunatii. Alt muzeu nu am vizitat , vorbesc despre muzee in spatii inchise, caci intreg orasul este un muzeu in aer liber dar va invit acum sa strabatem impreuna cateva dintre piatetele zonei istorice a orasului

PIAZZA DEL GESU NUOVO - un fel de punct 0 al centrului istoric fiind in apropiere de Via Toledo una dintre cele mai ‘”umblate’ strazi istorice, comerciale ale orasului,dar si de Piazza Dante, Piazza Monteoliveto si Piazza San Domenico Maggiore. A fost conceputa ca o extindere a centrului istoric sub domnia viceregelui spaniol Petro Alvarez de Toledo la inceputul secolului XVI. Aici am admirat cladirile Palatului Pandola si Palatului Pignatelli di Monteleone cladiri somptuoase, in stil clasic baroc. Piazzeta este strajuita de cladirile Liceului Genovesi si liceului Eleonora Pimentei Fonseca dar si de Biserica Gesu Nuovo si Santa Chiara.

PIAZZA DEL PLEBISCITO - cea mai cunoscuta si rezonanta a orasului, care initial s-a numit Largo del Palazzo pentru ca se afla chiar in fata Palatului Regal are in lateral Biserica San Francesco. In piata se afla statuia regelui Charles III de Bourbon iar Palatul Prefecturii este o cladire monumentala. Din pacate piata si Palatul Prefecturii erau acoperite de schele si mult din farmecul locului era estompat cu toate ca in sine piata este generoasa ca si pozitionare si aspect integral. Cladirea prefecturii este de asemenea monumentala. Probabil daca nu as fi fost coplesita de vederea atator schele as fi petrecut mai mult timp in admiratia intregii zone.

Ar mai trebui din respect pentru oras sa amintesc PIAZZA DANTE dar si PIAZZA TRIESTE E TRENTO aflata in imediata apropiere a Palatului Regal unde se afla renumita TERASA GAMBRINUS existenta de la 1860 loc de intalnire a celor mai mari personalitati politice, culturale ale orasului. De aici incep strazile comerciale renumite ale orasului precum Via Toledo, Via Calabritto, Via dei Mille cea mai scumpa si eleganta strada a orasului. Am mai strabatut de asemenea o strada importanta a orasului din centrul istoric numita VIA SAN GREGORIE ARMENO sau Aleea Craciunului – impanzita cu ateliere ale mestesugarilor locali care prezinta tot anul obiecte traditionale ale perioadei Craciunului, marturii pentru cununii, botezuri, zile onomastice si alte sindrofii. Ar fi trebuit sa nu uit sa amintesc de VIA DEI TRIBUNALI, o strada arhicunoscuta a orasului, pestrita dar reprezentativa.

PALATUL REGAL si aici am avut parte de schele atat pe interior cat si la exterior. Nu am platit intrarea in palat pentru ca fiind duminica prima din luna respectiva, intrarea era libera, altfel ar fi costat 10eur /biletul. Palatul a fost conceput si construit de arhitectul Domenico Fontana la comanda unui vice rege spaniol Petro Alvarez de Toledo apoi a devenit resedinta a regilor austrieci, a familiei de Bourbon si a dinastiei Savoia pana in 1946. Acum adaposteste Biblioteca Nationala, pe langa muzeul in sine. Stilurile amestecate rococo, baroc , imperial formeaza prin diversitatea lor totusi o nota aparte, unica. Scarile de marmura alba ne-au indrumat spre primul etaj, la teatrul de curte apoi spre cele aproape 30 de camere de fapt ‘apartamentele regale” care adapostesc tablouri, mobile,obiecte de argint, vesela, portelanuri, obiecte de arta printre care mi-a atras atentia leagnul regelui Vittorio Emanuele din fildes si abanos. Sala tronului este mult mai modesta comparativ cu cea a palatului din Caserta. Sunt incaperi in care am vazut “garderoba”reginei , multe rochii, panglici , bijuterii. De la etajul palatului in forma patrata se poate vedea curtea interioara. Biblioteca palatului este un alt punct forte detinand peste un million si jumatate de volume. Frumusetea si bogatia absoluta a palatului am zarit-o insa la vizitarea capelei. Aceasta este opera arhitectului si sculptorului Dionisio Lazzari care a lucrat aici intre 1672-1691. Decoratiile fabuloase sunt in bronz aurit iar incrustatiile din lapis, ametiste, onix, agate sunt uimitoare. Palatul are si ceva gradini interioare, din pacate nu m-au interest in mod deosebit deoarece erau afectate de “santierul’ intreg in care se afla palatul

GALERIILE UMBERTO I le-am gasit triste si coplesite si acestea de schele. Constructia a inceput in 1887 si a durat pana in 1891, facand parte din programul de restaurare a orasului, pana la inceputul primului razboi mondial. Asemanatoare cu Galeria Vittorio Emanuele al II-lea din Milano constructia din Neapole a luat numele regelui in timpul caruia a fost ridicata. Are forma de cruce cu o cupola de sticla fixata pe 16 spite de metal. Se poate intra atat dinspre Via Toledo cat si dinspre Teatrul San Carlo. Din pacate putine magazine erau deschise asa incat in afara "contemplarii" schelelor ordonat asezate nu prea am avut ce admira.

La TEATRUL SAN CARLO si el asaltat de schele pierzandu-si din maretie si intimitate era un spectacol in sala asa incat nu l-am putut vizita si ca se ne treaca supararea ne-am permis un respiro in foayerul amenajat foarte frumos ca si cafenea, e drept un respiro cam scump dar cum “obrazul subtire cu cheltuiala se tine” ne-am simtit si noi pentru scurt timp “actori” pe scena vietii napoletane. Poate data viitoare…..

Si acum ma gandesc sa trecem la lucruri “temeinice” in speta la castele….caci Neapole se poate lauda cu ,cateva remarcabile, incarcate de istorie, pozitionate fie pe malul marii fie pe coline spre a da culoare si personalitate orasului.

CASTEL NUOVO – sau Maschio Angioino asezat strategic langa Palatul Regal pe cornisa care are deschidere superba asupra marii si golfului, in departare zarindu-se Vezuviul a fost nu numai resedinta regala ci si fortareata. Constructia masiva a inceput la 1279 sub Carol I de Anjou. Castelul a fost loc de intalnire a mulor oameni de cultura ai timpurilor precum Boccaccio, Petrarca, Giotto. Aspectul de azi al castelului vine din timpul dinastiei aragoneze dupa 1450 iar arcul de triumph al portii principale a fost adaugat mai tarziu in onoarea intrarii in castel a regelui Alfonso. Castelul are o sala speciala, asa numita Sala Baronilor. Istoria povesteste ca aici Fernando de Aragon si-a invitat baronii care ii erau potrivnici pentru o anume sarbatoare dar dupa ce toti au intrat in sala a inchis usile acesteia , i-a arestat ca mai tarziu sa ii execute. In castel se afla Muzeul Municipal. Pozitionarea castelului este superba si inobiliaza zona invecinata.

CASTEL DELL’OVO este asezat superb pe malul marii vis-à-vis de zona Mergellina a orasului. La ora dupa amiezii de duminica la care am ajuns era zavorat, caci nu-I asa, napoletanii isi respecta orele de siesta….Numele I se trage legenda spune ca Virgiliu a pus un ou la baza constructiei pentru sustinerea fortificatiei. Daca s-ar fi spart ar fi aducator de mari dezastre pentru insoritul Neapole. Castelul are la baza fortificatia cea mai veche a orasului ridicata de colonistii greci in sec. VI inainte de Cristos. In secolul I, un patrician roman a construit aici castelul. Mai tarziu, imparatul Augustus a fost exilat aici iar pe la 492 castelul a devenit manastire. Actuala infatisare exista de pe la 1140 devenind castel regal, trezorerie a statului, inchisoare. Are forma rectangulara. In fata castelului este o zona a docurilor unde se afla ancorate vase mici de croaziera. La umbra zidurilor se afla o multime de restaurante si cafenele cu o vedere spectaculoasa asupra portului, a intregului golf napoletan atat ziua cat si noaptea. Daca sunteti in zona, faceti un popas la umbra zidurilor inalte veti avea de ales meniuri sophisticate la preturi rezonabile.

CASTEL SAN’ELMO – intrare libera duminica. Se ajunge cu funicularul di Montesanto (2,5 eur dus/intors – ) lasand aglomeratia si vuietul orasului spre cartierul cel mai frumos si curat al orasului Vomero. Numele castelului se trage de la o biserica din secolul X – Sant Erasmo care a devenit o fortificatie, Belforte cu poarta de intrare si doua turnuri. Palatul in sine a fost comandat de Robert de Anjou. Castelul are ziduri inalte, bastioane inconjurate de un sant cu apa. In urma unei explozii a depozitului de munitie pe la 1587 au fost distruse biserica, casa preotului si locuintele militarilor. Pana in 1982 a fost in proprietate militara apoi a intrat in patrimonial orasului. Are in pastrare o biblioteca de istoria artelor. Castelul mi s-a parut a fi mai mandru, mai auster in eleganta lui sobra si rece.

In imediata apropiere a acestui castel se afla MANASTIREA SI MUZEUL SAN MARTINO pentru care din pacate nu am avut timp suficient la dispozitie spre a-l vizita in tihna.caci in aceasi dupa amiaza aveam cursa de avion pentru a ne intoarce acasa. Contra cronometru am vazut insa complexul fondat in 1325 de ducele Charles de Calabria, format din biserica, cladirea manastirii cu un balcon care ne-a oferit o priveliste foarte frumoasa asupra golfului Napoli. Cladirea este in stil gotic, refacuta in sec. XII cu concursul unor mari artisti napoletani a timpului. Am remarcat adevarate opere de arta cuprinse in fresce, mozaicuri , coloane de marmura. Biserica Maicii Domnului are un naos si bolta in forma de cruce in stil baroc cu picturi valoroase iar capelele laterale sunt de asemenea adevarate bijuterii.

Am lasat la urma o zona mai ciudata pentru mine pentru ca facand comparatie cu catacombele Romei pe care le-am vizitat cu ceva ani in urma si care m-au emotionat cu adevarat acestea mi s-au parut usor “artificiale”, modernizate si stilizate excesiv. Este vorba de CATACOMBELE situate pe Via Tondo di Capodimonte – 8 eur biletul, 5 eur cu reducere pentru tineri si seniori cu program generos de vizitare ,zilnic intre 10-17 si duminica intre 10-13, situate in nordul orasului sunt un loc deosebit de interesant al Neapolelui. Au fost 3 cimitire separate , desfasurate pe 2 nivele, cel de jos este cel vechi din sec. II. Al doilea nivel cuprinde cele 2 cimitire aduse la un loc. Catacombele se afla sub Biserica Madre del Buon Consiglio care mai este cunoscuta ca si Micul San Pietro deoarece seamana cu San Pietro din Roma.Galeriile subterane sunt cele mai intinse din sudul Italiei fiind adapost pentru populatia orasului in cel de al II-lea Razboi Mondial. Aici au fost inmormantati primii 14 episcopi ai orasului printre care si San Gennaro, primele catacombe chiar ii poarta numele. In aceste galerii se imbina arta romanica cu forme de arta moderna, iluminare foarte buna, fotografii si chiar o biserica in care se oficiaza inca nunti si alte sindrofii. Comercialul si-a spus si aici cuvantul in galerii aflandu-se si o patiserie renumita a orasului Scaturchio unde cu 6 eur am luat baba Vesuvio – un fel de savarina cu rom (baba este de fapt gogoasa insiropata) avand forma vulcanului Vesuviu.

Dupa cum se stie s-au pastrat un numar mare de porti ale orasului. Asa dupa cum am mai spus, orasul este un adevarat muzeu in aer liber si trebuie sa amintesc portile care mi-au placut cel mai mult dintre cele pe care le-am vazut. POARTA CAPUANA cu decoratii frumoase de marmura existenta din1484 , POARTA SAN GENNARO strajuita de 2 turnuri unul al Credintei, celalalt al Sperantei avand un basorelief pe arcul portii cu figura lui Ferdinand de Aragon pe cal si POARTA ALBA cu statuia in bronz a Sfantului Gaetano.

In mare, cam acestea au fost “obiectivele” pe care le-am vizitat si remarcat Sigur nu am amintit aici alte multe mici piatete, biserici sau monumente intalnite , grupuri statuare sau cladiri vechi cu arhitectura deosebit de frumoasa

Va doresc tuturor calatorii frumoase

ps. il rog pe web daca are timp sa incarce de pe trilulilu-Canta Napoli - o melodie si ii multumesc anticipat

---

VIZUALIZĂRI: 11094 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI