Revelion la Milano

TIPĂREȘTE

Revelion la Milano!

Pentru ca se apropie târâş-grăpiş sfarsitul anului si pentru ca Milano pare o destinatie buna pentru noaptea dintre ani, m-am gandit sa scriu despre cum a fost pentru noi sa petrecem Revelionul in acest oras.

E drept ca evenimentul s-a intamplat la sfarsitul anului 2013, n-am avut insa atunci timp sa scriu, am tot amanat din diverse motive si in cele din urma, am uitat.

Sa vedem acum ce si cat imi mai aduc aminte.

Nu mai tin minte numele exact al hotelului dar dupa poze si harta cred ca am stat la Idea Hotel despre care a scris Robert la “Un hotel rezonabil “, impresii la care subscriu fara alte comentarii vezi impresii.

Sa spun acum despre revelion pe care am hotarat ca e mai interesant sa-l petrecem in oras, in piata Duomo, unde auzisem ca se organizeaza.

Zis si facut:luat sticla de sampanie si pahare in plasa, asa, pentru orice eventualitate ca nu stiam cum vor decurge “ostilitatile”si plecat la metrou in jurul orei 22:30.

Statia din piata a fot blocata in seara aceea asa ca am coborat cu o statie mai tarziu si ne-am intors pe jos, urmand fluxul de oameni care se indrepta ordonat in directia Duomo.

In piata…... amenajata o scena, undeva in dreapta Domului, stand cu fata la constructie.

Pe treptele Domului si in jurul pietei, incercand sa nu iasa in evidenta, forte de ordine bine dotate:uniforme, bastoane, pistoale, statii emisie-receptie, lanterne, motociclete, masini.

Lume…. destul de multa, grupuri-grupulete de toate varstele dar nu atat cat sa fie inghesuiala, .

Temperatura rezonabila, atmosfera fara vant, nu-mi aduc aminte sa-mi fost frig desi dupa un timp de stat pe loc parca-parca m-a cuprins tremuratul.

Pe scena…. o formatie cam lesinata dupa parerea mea, n-a reusit nicicum sa faca atmosfera: sonorizarea a lasat de dorit si nici piesele alese n-au fost prea antrenante, n-am vazut entuziasm pe fetele celor din jurul meu, ba dimpotriva.

Inainte de miezul noptii toata lumea se uita cu nerabdare la ceas asteptand ultimele batai.

Si… numaratoare inversa, urari de pe scena, urari prin multime, fiecare cu gasca lui, unii au desfacut sampania, noi nu ca n-am mai avut chef, altii pe margini (nu in centrul pietei) au dat cu petarde de m-au innebunit, oricum foc de artificii n-a fost.

In mai putin de jumatate de ora, repejor, o mare parte daca nu chiar toata lumea a luat-o spre metrou, noi la fel, l-am am prins pe ultimul ca altfel nu stiu cum ajungeam la hotel. Pe drum am tot bombanit in surdina printre dinti ca “cine ne-o fi pus sa plecam in toiul noptii de la hotel ”si “ce-o fi fost in capul nostru “ tare dezamagiti am fost desi, pana la urma, nici nu stiu la ce ne asteptam.

Cand am ajuns la hotel individul de la receptie s-a uitat lung la noi, tare amuzat, probabil ca aveam nistre mutreee…...

A doua zi, pe 1 ianuarie, ne-am dus sa vedem Cimitirul Monumental despre care citisem ca merita o vizita, fiind remarcat pentru “abundenta de morminte artistice”.

Pana ne-am trezit, pana ne-am urnit si pana am ajuns (fiind mai departe de hotel) am gasit poarta incuiata…. se terminase programul de vizita asa ca am hoinarit pe langa gara din apropiere.

Pe mine marturiesc ca m-a impresionat profund Muzeul Stiintei si tehnicii, orice s-ar spune machetele realizate dupa schitele si lucrarile lui DaVinci sunt remarcabile, la fel si reproducerea dupa Cina cea de Taina, in marime naturala, m-am tot “zgâit” la ea.

De restul…. nu mai vorbesc, Milano e o destinatie in care merita sa ajungi macar o data, noi ne-am propus sa mai ajungem candva in luna mai, cand infloresc pomii…. ramane de vazut daca o sa si reusim.

---

VIZUALIZĂRI: 2900 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI