'Cina cea de taina', la un pas de ratare

TIPĂREȘTE

O oferta low-cost de nerefuzat ma readuce in Italia mai repede decat as fi crezut.

Sa vezi "Cina cea de taina" nu e o misiune usoara: turisti din cele patru zari vin aici sa traiasca momentul dezvaluirii supremei tradari. Cu doua luni inaintea zborului intru pe site-ul de rezervari si constat ca singurul interval disponibil pentru acces in perioada sederii mele e la 3 ore de la aterizare, restul calendarului fiind acoperit cu x-uri. Scot repede cardul si cumpar bilete. Rasuflu usurat, constient totusi ca prezenta mea in metropola lombarda va debuta cu o cursa contra cronometru spre biserica Santa Maria delle Grazie care adaposteste celebra fresca a lui Da Vinci. Aeroportul e la 50 km de oras, trenurile spre gara Cadorna circula cam la 30 de minute, voucherul printat trebuie preschimbat in bilete cu cel putin 20 de minute inainte de ora programata, cozile de la casa sunt mari, de la coborarea in statie mai e o mica portiune de mers pe jos cu bagajele in mana. Ca sa nu mai vorbim ca tot acest plan stresant se naruie daca aterizarea intarzie semnificativ.

Rasuflu din nou usurat. Avionul decoleaza apropape la timp, respectand sfertul academic. Recitesc relaxat documentarea pe care o pregatisem.

Sudul insorit de care ma despartisem in augustul torid contrasteaza cu nordul invaluit in racoarea lui noiembrie. Simt burnita pe fata, dar ploaia adevarata sta cuminte la locul ei si umbrela se plimba cu mine de mana, dar inchisa. Vremea nu e singurul contrast. Masinile primariei pot fi vazute la datorie zi si noapte si mormanele de gunoaie din Napoli raman doar o amintire urata in memorie.

Totul decurge favorabil si am chiar timp sa vizitez biserica si galeria de fotografii din hol inaintea orei programate pentru "Cina". Constat ca nu sunt singurul vizitator venit cu bagaje. Cei care vin fara rezervare prealabila sunt refuzati. Ora inscrisa pe bilet e respectata cu rigurozitate. Ma gandesc ca poate as fi avut timp sa fug la hotel sa las bagajele, dar cine ar fi riscat?

Ma uit la figurile celor 12 apostoli surprinsi in perplexitatea si durerea pricinuite de vestea primita. Doar fata unuia tradeaza nesinceritate, viclenie, incordare. Sta cu cotul drept pe masa si pumnul strans. Sunt dispusi in 4 grupuri de cate 3, de o parte si de cealalta a celui ce le face cumplita dezvaluire. Ii privesc de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga pana la epuizarea celor 15 minute alocate vizitei. Explicatiile in italiana se deruleaza cu o claritate aproape fireasca pentru un vorbitor de limba romana. Pe buna dreptate, autorul a spus despre sine: "Voi dainui".

Plec multumit spre hotel. Las bagajele si imi vad linistit de program. Exista locuri magice spre care te poarta pasii instinctiv. Daca la Venetia acest loc e Piata San Marco, la Milano polul atractiei e cu siguranta Domul. Si de aici prin Galleria Vittorio Emmanuele spre Scala. Apoi Castelul Sforzesco si Pinacoteca Brera. O zi in Elvetia pe malul lacului Lugano. Excursia poate continua...

---

VIZUALIZĂRI: 4678 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI