Scurt si cuprinzator

In primavara acestui an, am degustat o zi la Roma si mi-a placut atat de mult incat mi-am zis ca trebuie sa revin. Dar intamplator, am vazut pe internet o fotografie care m-a vrajit pe loc, cu 2 tineri indragostiti in fata unei biserici de o frumusete uimitoare. Am aflat apoi ca este vorba despre Domul din Milano si mi-am zis ca viitoarea excursie va fii aici. Cum - necum, printr-o minune, am primit aceasta excursie cadou de ziua mea de nastere, de la sotul meu. El insa nu zboara cu avionul, prin urmare am plecat cu prietena mea, partenera de nadejde in expeditiile par avion prin Europa. Ne-am rezervat prin booking.com 3 nopti la hotelul Fiera Congressi, am facut conspecte de pe AFA, le-am printat si duse am fost.

Duminica, 9 octombrie 2011- ora 9, respiram aer de Italia pe aeroportul din Bergamo, oras situat la 57 km de Milano.

Imediat cum am iesit din aeroport, am gasit statiile de autobuz. Cele din fata sunt pentru Milano. Sunt de la diverse firme si scrie pe ele, Milano Centrale, adica te duc pana la gara centrala, Stazione Centrale. Nu trebuie sa va faceti griji pentru orar deoarece, in orice moment, unul din autobuze este dipsonibil si te invita sa te imbarci. Pretul este de 9,90 euro pe sens sau 15 euro dus-intors, iar biletele se achizitioneaza de la un ghiseu din aeroport, sunt afise mari, chiar langa iesire (uscita). Noi voiam sa luam cursa catre centrul orasului Bergamo, asa ca am asteptat intr-o statie lateral-dreapta si in acest timp am observat cum sta treaba cu autobuzele catre Milano.

Detalii se pot gasi si pe site-ul: toandfromtheairport.com/bergamo.html, eventual si pentru alte rute.

Am vizitat o zi intreaga orasul vechi Bergamo si abia la ora 17,00 ne-am indurat sa luam trenul spre Milano, sa ne asezam si noi la casa noastra. Biletul a costat 5,15 euro, iar calatoria a durat 50 minute. Exista curse Bergamo-Milano C. le (adica stazione centrale) din ora in ora, pe tot parcusul zilei, toate fiind clasa 2. Vagoanele arata bine, scaunele sunt tapitate si curate, orarul se respecta la secunda. Biletul se poate achizitiona la orice ora pentru orice cursa, pentru ca abia dupa validarea intr-un aparat special din gara este valabil la un eventual control in tren. Dupa validare se poate folosi la orice tren (de pe ruta aleasa si platita) din urmatoarele 6 ore. Adica puteam lua biletul dimineata, cand am ajuns in gara, il validam sa zicem la ora 14 dar puteam lua orice tren pana la ora 20.

Gara Centrala din Milano este o constructie impunatoare cu incinta curata, cu magazine de tot felul si intrari directe la liniile de metrou. Vis-a-vis de iesirea din gara este un chiosc cu snackuri si alte maruntisuri, de unde se pot lua biletele de autobuz pentru aeroport, iar statia este pe lateralul garii, cum iesi, cotesti la stanga. Biletele se pot lua si direct de la autobuz, exista o persoana care incaseaza banii, iti da biletul si iti indica sa bagi bagajul la cala autobuzului.

Am luat apoi metroul, combinatie de linie verde (sau galbena) cu linie rosie, si am ajuns in 25 minute la hotel. Cazarea s-a facut imediat, am primit toate informatiile pe care le-am solicitat, iar dupa o scurta pauza de sandwich, am pornit nerabdatoare spre centru, sa vedem Domul, macar pe afara, ca doar pentru el venisem la Milano. In piata Domului am gasit multi turistii care isi odihneau privirile pe Dom sau serveau cina la terasele din jurul pietii. Cladirea Domului, construita din maramura alba si cu vitraliile puse in evidenta de luminile interioare, se proiecta ca o minune pe cerul intunecat. Am stat si am privit minute in sir, cu sufletul satisfacut, ca eram si noi acolo.

Pornind din Piata Domului, galeriile Emanuele II straluceau la propriu si la figurat, emanau o atmosfera incandescenta. Magazinele frumos luminate intrau in competitie prin vitrinele decorate exemplar, fiecare expunand marfa intr-o maniera diferita si cat mai atragatoare. Odata parcuse galareiile, la iesire am dat nas in nas cu Scala din Milano. Ei da, mi-a fost dat s-o vad si pe asta, adevarat ca doar pe exterior, dar a fost oricum un moment emotionat. Astfel am incheiat prima zi la Milano.

Pentru luni, gandindu-ne ca unele muzee ar putea fii inchise, am programat o excursie la Lacul Como, asadar abia marti am revenit la explorarea, pas cu pas, a orasului Milano.

Am ales sa vizitam Castelul Sforzesco la prima ora, pentru ca acest obiectiv presupune sa ai rabdare si energie. Dupa ce am aruncat o privire de ansamblu asupra imensitatii castelului propriu zis, am vizitat muzeul gazduit in interiorul palatului, o adevarata incursiune in istorie si arta. Fiecare sala este in sine alt muzeu, se merge organizat dupa sagetile indicatoare, altfel ai fii prins intr-un labirint urias. Pretul biletului a fost 3 euro, dar dupa cum se vede pe site-ul oficial, pretul difera in functie de sezon, evenimentele care se desfasoara, expozitiile deschise sau salile accesibile (unele erau acum inchise pentru reabilitare). milanocastello.it/ing/info.html

Se poate vizita muzeul de arta antica, muzeul de arta egipteana, galeria de picturi (aproximativ 1500 lucrari de arta), muzeul instrumentelor muzicale, muzeul numismatic, expozitia de sticlarie si portelanuri, muzeul de arta decorativa, sala dupa sala, parter si etaj, traiesti parca evenimentele, simti emotia si te bucuri de ceea ce vezi. Abia dupa 2 ore si jumatate ne-am rupt din aceasta atomosfera, am parcurs cateva alei din parcul castelului si am achizitionat cateva suveniruri.

Am pornit agale pe Via Pontaccio si ne-am trezit pe Via Brera, adica la un pas de stradutele pietonale pietruite unde magazinele iti fura ochii, iar terasele te atrag cu arome de busuioc, usturoi si oregano. Ispita a fost prea mare, mai ales dupa consumarea energiei la Castel, asa ca am luat un bine meritat loc si ne-am ospatat cu pizza si paste cu fructe de mare, udate cu bere Moretti. Dupa nelipsitul espresso, am strabatut cartierul Brera si am ajuns la porta Venezia si cele 2 Bastioane, am aruncat un ochi la bulevardul Buenos Aires, vestit ca zona buna pentru shopping, apoi pe Corso Venezia, ne-am indreptat cu tot avantul, spre Dom. Desi venisem la Milano atrase de maretia Domului, iata cum, abia in a 3-a zi am ajuns sa-l descoperim. Dar acum, l-am vizitat pe acoperis, prin interior, prin subteran, adica nu am ratat nici o particica din ceea ce ne era accesibil. Am luat un bilet cumulativ = 13 euro, care permitea accesul cu liftul pe acoperis, vizitarea Tezaurului (comoara din subsolul catedralei, care include mobilier, obiecte de cult si bijuterii valoroase) si coborarea in subteran, in zona arhelogica si Baptiseriu de San Giovani.

Interiorul, incarcat de picturi, tapiserii, coloane de piatra sclupatate cu maiestrie si vitralii exceptionale, iti taie pur si simplu rasuflarea. Apoi, pasind pe acoperis, deasupra a tot ceea ce inseamna Milano, printre cele peste 1800 de statui si 135 turle, te simti stapanul lumii. Este imposibil de descris starea sufletesca care te cuprinde. Eram si noi printre sutele de turisti, am simtit sub talpi lespezile de marmura, am fotografiat fiecare detaliu, iar in final ne-am odihnit la soare, admirand statuia aurita a Fecioarei Maria si orasul de sub noi. Aceasta experienta va ramane probabil adanc intiparita in memorie si va trezi emotii ori de cate ori voi povesti cuiva.

Dar timpul s-a scurs si cu mare regret, am parasit piata Domului, neavand timp suficient pentru a vizita si Palatul Regal.

Ne-am indreptat pasii spre Naviglio, o zona cu un farmec aparte. De-a lungul a doua canale, ce legau Ticino si Pavese de Milano, alaturi de casele tipice vechi, si-au gasit locul magazine de antichitati sau bijuterii confectionate manual, ateliere de muzica si pictura, restaurante pe stilul de odinioara, zeci de baruri si cafenele cu mesele in strada. Ne-am nimerit aici pe la apusul soarelui si de aceea impactul vizual cu Navilgio a fost sporit. Am savurat aerul misterios sorbind un cocktail la oferta, 6 euro, la care am primit un platou cu cele mai ciudate aperitive: masline, branza, fasole boabe, grisine, morcovi cruzi si cepe mici murate. Dupa alergatura de o zi intreaga si dupa atatea informatii care ne-au ocupat mintea si ochii, acesta pauza a venit ca o binecuvantare, ne-a indus o stare de visare si fericire, am realizat mai bine cat de frumoasa a fost vizita noastra la Milano. Dupa ce seara s-a instalat de-a binelea, am parasit si noi zona, dar am revenit in centru.

Am vrut sa mai vedem odata Domul, sa mai cutreieram putin strazile Brerei si in final am gustat o inghetata „adevarata” si o cicolata calda cu frisca, foarte concentrata si gustoasa.

Dupa cum s-a inteles, vizita mea la Milano a constat practic intr-o singura zi, asa ca au ramas de vazut multe obiective si mai ales magazine, care dau practic, faima orasului. Am observat ca toate magazinele incerca sa fie impecabile. Toate marfurile, haine, pantofi, genti, bijuterii, sunt expuse cu atata maiestrie, incat iti este greu sa nu le observi. Vitrinele sunt decorate cu foarte mult gust, fiecare prezinta o poveste. Preturile sunt pe masura, te sperii cand intelegi despre cat este vorba, dar si calitatea se ridica la cote maxime.

Milanezii se imbraca cu stil, poarta haine elegante sau lejere, dar moderne, fine si foarte frumos asortate, sunt crescuti si educati in spiritul modei.

Se pare ca si cateii sunt un accesoriu nelipsit, aproape fiecare familie poseda 1,2, 3 exemplare, mai mari sau mai mici, dar toti sunt plimbati in lese.

Ca mijloace de transport, am folosit trenul si autobuzul pentru venirea, respectiv plecarea catre aeroportul din Bergamo, iar in oras am mers doar cu metroul. Exista 3 linii (rosu, galben si verde) care se intretaie si te duc oriunde, biletul costa 1,5 euro/calatorie, detalii gasiti aici: subway.umka.org/map-milan.html

Turistii sunt intalniti mai ales la Palatul Sforzesco, in cartierul Brera si in centru, in piata Domului, unde terasele si barurile ofera un program prelungit, adecvat vacantelor. In rest, la ora 21,00 magazinele si localurile se inchid, strazile devin pustii si se asterne linistea.