ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 02.01.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Galați
ÎNSCRIS: 27.07.12
STATUS: POSEIDON
DATE SEJUR
AUG-2017
DURATA: 1 zile
familie cu copii
4 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
AFA RECOMANDĂ: Pentru transfer Aeroport - Hotel (Roma) și/sau tururi turistice ale Romei / Vaticanului - recomandăm ghidroma.eu
  • Informatii sau rezervări: pe sait sau tel. +39 324 981 3672
  • TIMP CITIRE: 13 MIN

    Sublimat de... Cinque Terre!

    Ilustrație video-muzicală
    TIPĂREȘTE URM de aici

    Când am hotărât să includem Cinque Terre în vacanța noastră, eram perfect conștientă că nu-i puteam aloca mai mult de o zi, de fapt câteva ore. Chiar mă contrasem la început cu prietenul nostru, că-i prea puțin, că nu merită să „strici” asemenea destinație... El - nu și nu, că-ți poți face o idee și n-ai decât să mai vii dacă-ți place... Cam da, ce să mai zic?! Decât deloc... Până la urmă am cedat și am zis da, numai că n-au mai putut veni ei din Imperia, fiind condiționați în primul rând de programul pe care îl hotăra micuța lor fiică de doar 6 luni! :)

    Am citit și-am răs-citit tot ce-am nimerit referitor la Cinque Terre! Cred că a fost destinația despre care știam cele mai multe lucruri când am plecat. Dar, oricum o suceam, oricum o învârteam, îmi dădea cu rest... Era imposibil să acoperim tot în câteva ore!

    Parco Nationale delle Cinque Terre reprezintă o zonă de vreo 4200 ha situată pe coasta ligurică, la vreo 70 km sud de Genova, ce cuprinde 5 sate (de aici și numele) extrem de pitorești, cuibărite între dealuri și stânci, privind către apele albastre; se pare că, până au fost „descoperite”, nici nu se putea ajunge terestru până la ele, singurele căi de acces fiind de pe mare. Dar ce-i frumos place tuturor și oamenii au început să vină să le vadă și vestea despre ele s-a dus în toate cele patru zări!

    Azi reprezintă una dintre cele mai vizitate destinații turistice, iar din 1997, zona a fost inclusă în patrimoniul UNESCO. Cinque Terre are două „porți de intrare”, Levanto în nord și La Spezia în sud; între ele se înșiră cele 5 sate (Monterosso, Vernazza, Corniglia, Manarola, Riomaggiore), plus Portovenere, al șaselea, pe nedrept neluat inițial în calcul. De fapt, La Spezia se găsește în centrul unui golf adânc, având Portovenere într-un capăt și Lerici în celălalt; acest golf și-a atras denumirea de Golful Poeților, după renumele avut în rândul artiștilor secolului 19.

    Micile localități (dintre toate, doar La Spezia e un oraș mai măricel) pot fi accesate astfel: 1. cu mașina - nerecomandabil; există un drum statal care leagă cele două capete, dar se desfășoară la mare distanță (și înălțime) de cele 6 sate; există parcări publice în apropierea porturilor din Levanto și La Spezia și, la o adică, și în Monterosso (mult mai mică aici), mereu aglomerate, mai ales în sezon; 2. cu trenul - modalitatea cea mai ieftină și la îndemână, ca să zic așa; în primul rând, că sunt multe trenuri care leagă Genova (dar și alte orașe mari) de Levanto și La Spezia, iar între cele două „porți” circulă la fiecare câteva minute de-a lungul întregii zile, cu opriri în toate satele; am citit că distanțele sunt mici, iar gările relativ aproape de punctele de interes, ceea ce facilitează explorarea; NB: Portovenere nu are gară!; 3. cu vaporașul - există mai multe curse zilnice care fac legătura între sate, cu pornire din Levanto până în La Spezia; NB: Corniglia nu are port! Evident că sunt tot felul de carduri și bilete combinate, pentru una sau mai multe zile... Întru o mai precisă documentare, v-aș recomanda www.cinqueterre.eu.com.

    Până la urmă, un scenariu super-ambițios pentru noi suna cam așa: Mergem cu mașina până în Levanto. Luăm vaporul de 10:00 din Levanto și vizităm pe rând Monterosso, Vernazza, Manarola, Riomaggiore și Portovenere (sau cât apucăm). Luăm iar vaporul până în La Spezia, de unde ne urcăm în tren și facem haltă la Corniglia. Pe urmă, ne întoarcem cu trenul la Levanto, de unde ne recuperăm mașina. „Sfâ'șit!” (vorba lui Băiețel când era mic și peltic)

    Am plecat puțin după ora 7 de la Hotelul Laurens, din Genova. Cumnățelul și Cumnățica, genovezi prin adopțiune de câțiva ani buni, au hotărât să ne însoțească, mai ales că nici ei nu vizitaseră încă locurile (da, știu, stau la doi pași; și nouă ni s-a părut neverosimil, dar oamenii au alte dominante). Simulările făcute ne dădeau puțin peste o oră până în Levanto (a nu se confunda cu Sestri Levante, situat tot pe coasta ligurică, dar cu vreo câțiva km buni înainte de Levanto!). Aveam de mers mare parte din drum pe autostrada A12, apoi pe un drum statal. Dar... știți vorba aia cu socoteala din târg... Necazul a fost că am coborât prea devreme de pe autostradă, că șoseaua șerpuiește la înălțime și nu se poate merge cu cine știe ce viteză, că bașca am și luat-o greșit vreo 5-6 km și a trebuit să ne întoarcem...

    Am ajuns pe faleza din Levanto cu câteva minute înainte de ora 10... O plajă lungă, lungă, acoperită cu sute de umbrele colorate și dincolo de ea marea cea albastră... Dar de unde o fi plecând vaporul?! Întrebarăm și ne-a fost indicat un punct, în depărtare, în capătul sudic. Repede într-acolo! Ok, dar unde lăsăm mașina? Niciun loc liber, nici măcar din ăla albastru (cu plată adică)! Cumnățelul a decis să se sacrifice: „Mergeți voi și ne întâlnim în La Spezia, măcar acolo știu o parcare!” N-am avut vreme să comentăm prea mult, ci ne-am aruncat în direcția chioșcului de bilete. 20 de euro de căciulă, dar numai până în Portovenere. Și cu oprire doar în Monterosso. N-am priceput de ce! Oricât am întrebat, am primit doar ridicări de umeri, gen „pur și simplu”! Mă rog, poate știau că încă nu mă simțeam în apele mele după indigestia din ziua precedentă și că oricum n-aș fi în stare să călăresc toate satele! ;)

    Paranteză: în Italia, parcarea este de multe ori o mare, imensă, uriașă problemă (și nu doar acum aveam să ne confruntăm cu această situație)! Pur și simplu, nu există sau când există, găsești greu un loc liber! Iar drumurile - cel puțin în Liguria - sunt atât de înguste, încât este imposibil să oprești pe marginea lor! Să zicem că vezi ceva frumos și vrei să te oprești un pic să admiri în voie sau să faci o poză - n-ai unde. Sau să zicem că ți se face rău, Doamne ferește, în timp ce conduci și vrei să tragi pe dreapta - n-ai unde. Și oricum n-ai voie. Nașpa cu drumurile italiene din punctul ăsta de vedere!...

    Am alergat efectiv către micul ponton la care era ancorat vaporașul și am reușit să-l prindem (de fapt, au fost drăguți băieții că ne-au văzut și ne-au așteptat). Îmi părea rău de Cumnățel și l-am sunat, sugerându-i să încerce să parcheze în Monterosso și să ne întâlnim acolo, dar n-a vrut să riște. În fine...

    Am ocolit un promontoriu ascuțit, de formă triunghiulară și după aproximativ 20 de minute am simțit cum turațiile motorului s-au încetinit, iar în față ni s-a deschis golful larg, cu Monterosso al Mare în mijlocul lui. În sfârșit, Cinque Terre! Monterosso are de fapt două zone, despărțite între ele de un pinten stâncos străbătut la rându-i de un mic tunel. Vaporașul a ancorat în partea din dreapta, lângă o plajă cu nisip fin, dar un pic închis la culoare. Aveam fix o oră la dispoziție să explorăm locul, așa că n-am mai stat pe gânduri și am pornit.

    Am traversat un mic scuar centrat de o fântână și am continuat tot înainte, pe ceea ce părea să fie principala arteră pietonală a satului. Ne-am trezit imediat într-o mare de oameni, majoritatea turiști ca și noi, plimbându-se agale, intrând sau ieșind din magazinașele care mai de care mai ingenios decorate... Din loc în loc, terase umbroase și frumos primenite așteptau cuminți ora prânzului. Oriunde aruncam privirile, găseam ceva demn de admirat! Un balcon plin cu flori, o arcadă, o fântână... Am intrat și în vreo două biserici, una decorată destul de sobru în alb și negru, alta mai luminoasă și mai colorată...

    Ne-am întors și am străbătut tunelul pentru a aborda și partea cealaltă, aparent zona „modernă” a satului. În sensul că există o singură stradă îngustă paralelă cu marea; de-o parte plaja, în mare parte amenajată, de cealaltă pensiuni și restaurante. Golfulețul mi s-a părut extrem de pitoresc, are formă de inimă, punctată la mijloc de o stâncă uriașă, triunghiulară, ce se ridică din apele de un albastru incredibil! Foarte frumos loc, foarte fotogenic!

    Ne-am plimbat și noi pe faleza elegantă, insuficient umbrită de mici palmieri și de leandri, până pe la mijlocul ei, pe urmă ne-am întors, căci timpul era nemilos, ca de obicei. N-am mai luat-o prin tunel de data asta, ci am urcat treptele care ne-au dus în vârful promontoriului, unde se află o construcție veche, cenușie. În partea dinspre mare, am fost invitați să privim printr-o fereastră acoperită cu zăbrele metalice groase... Alături, pe un panou, ni s-a explicat și ce aveam să vedem: Punta Mesco, promontoriul stâncos care închide spre nord golful Monterosso-lui, cel pe care îl ocoliserăm îndelung cu vaporașul. Pe el s-ar afla vechi cariere de calcar, în prezent dezafectate (de aici s-a extras piatra cu care au fost pavate localitățile din zonă), un vechi far abandonat, ruinele Mânăstirii Sf. Anton din Mesco (sec. 11-15), precum și un buncăr militar din al doilea război mondial. Wow! M-am uitat și mi-a plăcut priveliștea, dar mai ales contrastul dintre barele negre și turcoazul mării! Și - câțiva pași mai încolo - panorama celuilalt golf, cel în care ne aștepta vaporașul, cu motoarele pornite...

    Ne-am așternut din nou pe drum unduitor de ape și vreme de vreo 30-40 de minute a defilat prin fața noastră spectaculosul țărm, punctat pe ici, pe colo, cu priveliști (miniaturale, ce-i drept) pe care le admirasem de zeci de ori în fotografiile altora... Iată Vernazza, prelingându-se până la mare printre două dealuri terasate; Corniglia privindu-ne semeață de la înălțime; Manarola, despre care mulți zic că ar fi cea mai mândră nestemată dintre cele 5; Riomaggiore - la poalele unui munte înalt, înverzit. Destul de frustrant să fii așa de aproape de ele și totuși atât de departe; să nu poți să te pierzi un pic pe străduțele pietruite, printre pereții văruiți în acele culori calde... E drept, încă nu mă simțeam prea grozav, dar cumva m-aș fi târât eu!

    Și iată, un alt promontoriu stâncos, în vârful căreia se înalță o construcție de aceeași culoare cu piatra; un castel?; ba nu, pare a fi o biserică... Vaporașul și-a schimbat din nou direcția de mers și iată-ne defilând pe lângă un șir de clădiri colorate aliniate frumos una lângă alta! Portovenere! Golfo dei Poeti! Gata, până aici am plătit, vestea bună e că nu mai suntem mânați de la spate și putem explora în voie! Mă rog, nu chiar... N-ar fi bine să vedem totuși cam care ar fi programul vaporașelor către La Spezia? Eu bolnavă, și tot eu să am grijă... Ok, sunt mai multe, să zicem că dacă-l prindem pe cel de 14:45 n-ar fi rău! Cu această ocazie, am luat cunoștință de tot felul de alte oferte turistice: turul insulițelor din zonă (Palmaria, Tino și Tinetto), apus de soare pe mare, Lerici, Portofino sau... închiriere caiac; de ținut minte pentru când vom reveni!

    Am lăsat pe dreapta monumentul dedicat eroului național Garibaldi (peste tot în Italia sunt astfel de monumente dedicate eroului național Garibaldi!) și ne-am lansat pe principala străduță pietonală. Ca și mai devreme, în Monterosso, nu știam încotro să ne uităm mai întâi! Extrem de pitoresc, atmosferă de vacanță italiană autentică! Mai ales că se apropia ora prânzului și de peste tot răzbăteau mirosuri apetisante... Mă rog, pentru ceilalți, nu pentru mine (încă). Al naibii pui cu sos roșu! :(

    Așa că în curând nu m-am mai înțeles cu însoțitorii mei și a trebuit să-i urmez la o mâncătorie. Am coborât din nou spre mare, de data asta printr-unul din multele ganguri ce separă clădirile colorate între ele. Am găsit o masă la umbră pe una din terase, parcă Elettra îi zice. Față de masă din bumbac alb apretat, coperta 3 euro - cârciumă de fițe, ce mai! Dar am rămas acolo, în Italia nu există ieftin și bun. Tati și Cumnățica au comandat câte un platou cu pește și fructe de mare, Istețica niște paste cu ceva smac, nu mai știu. Plus o sticlă de vin alb, sec, să alunece orătăniile marine mai ușor. Eu nu mă simțeam în stare să înghit încă nimic solid, dar mi-era sete, așa că m-am decis la... apă cu bulbuci; multă!; o sticlă mare numai pentru mine! Ospătarul s-a uitat urât în direcția mea și cred că m-ar fi aruncat în stradă dacă nu era Cumnățica să-i parlească pe italienește cum că mă aflam într-o nedorită convalescență! :) ”Ăsta clar e blestem, să ajung eu în Italia și să nu pot mânca!” Bine, până la urmă am luat și o cafea, un espresso de-ăla adevărat, de stă lingurița dreaptă în ceșcuță! Și am gustat și un picuț de vin. Cumva, la sfârșitul „mesei” eram mult mai bine! Nu știu ce și cum, dar combinația m-a pus pe picioare!;) Aș putea s-o brevetez, dar nu încă, necesită studii aprofundate. Așa că rețineți: muuultă apă minerală (săruri de hidratare), un shot de espresso și două guri de vin alb sec! Dacă funcționează, să-mi dați de veste, să vă bag în studiu!

    Chiar în fața restaurantului nostru era un dig ușor supraînălțat și am folosit timpul cât ceilalți au mâncat pentru a-l explora un pic. M-am amuzat să descopăr că oamenii își întinseseră prosoapele peste tot - pe lespezile de piatră cu care acesta e pavat, pe bolovanii dinspre mare, peste tot! Fiecare locșor era judicios exploatat, în lipsa unei plaje adevărate! Am admirat îndelung și panorama ce mi se deschidea frumos de la mica înălțime: spre dreapta, portul cu bărci de toate neamurile, faleza cu terase și casele alb-roz-bleu-crem; spre stânga, „țarcurile” sportive din mijlocul mării, faleza cu bolovani, casele alb-roz-bleu-crem și - în fundal - biserica ce ne întâmpinase la venire...

    Într-acolo am pornit-o și noi cu toții, după ce nota de plată a fost achitată (vreo 65 de euroi). Am urcat panta ușoară, dar până să ajungem la biserică, ne-a atras atenția pe dreapta o deschizătură în zidul gros de piatră. Ne-am apropiat și am citit pe o plăcuță fixată deasupra: Grota lui Byron; cică zona asta l-ar fi inspirat pe bard, care obișnuia să străbată înot întregul Golf al Poeților, de la Portovenere la Lerici! Am pășit și noi prin micuța poartă, să vedem despre ce-i vorba. Dincolo bătea un vânt de să ne ia pe sus, dar priveliștea era de-a dreptul spectaculoasă! Plăci negre de bazalt spălate de valurile furioase, un perete dantelat de calcar în partea dreaptă; aia o fi grota lui Byron?! O cărare coboară până jos, la mare, dar e nevoie de multă atenție, piatra e destul de alunecoasă; am preferat să n-o străbat în totalitate, ci să mă opresc undeva, la mijloc și să admir în voie peisajul dramatic ce-l încântase cândva pe poetul englez!

    Am revenit pe aleea către Basilica San Pietro. Un panou informativ ne-a povestit că de fapt sunt „două într-una”, contopite: cea veche (începutul sec. 12) construită de genovezi în stil romanesc, iar cea de dată mai recentă (a doua jumătate a sec. 13) în stil gotic. Același aspect vărgat alb-negru și în exterior, și înăuntru, pe care-l întâlniserăm la prima biserică din Monterosso și pe care aveam să-l regăsim încă în zilele următoare, se pare că e specific arhitecturii genoveze. Mi-au plăcut mult ușile grele, metalice, decorate cu sculpturi în relief reprezentând sfinți (sau poate simple creaturi umane) în atitudini dramatice... Mi-a plăcut interiorul simplu, răcoros, altarul încadrat de aranjamente florale somptuoase... Mi-a plăcut micuța terasă dantelată în piatră și cărămidă, de unde am avut vederi fabuloase asupra golfului... În Portovenere există și un castel, dar noi nu l-am vizitat.

    Cunoașteți povestea cu timpul nemilos, n-o reiau... Am cumpărat din port bilete pentru La Spezia, 6 euro bucata și ne-am îmbarcat la ora stabilită. Vaporașul a ocolit un pic și a făcut o mică haltă pe insula Palmaria, unde au coborât câțiva turiști doritori de plajă. Noi ne-am continuat plutirea lină prin golful liniștit, presărat cu bărci de toate dimensiunile... Portul din La Spezia ne-a întâmpinat cu o pădure de catarge, dincolo de care se zărea un șir de clădiri impozante...

    L-am recuperat pe Cumnățel, care, după un prânz copios, apucase de trăsese un pui de somn la umbră, într-un parc, cică de mult n-a mai avut ocazia să petreacă o zi atât de relaxantă!:) Am făcut câțiva pași pe faleza largă, umbrită de palmieri și am admirat aspectul curat, ordonat, plăcut al acestui orășel... Da, mi-a plăcut Monterosso al Mare, m-a fermecat iremediabil Portovenere, dar probabil că La Spezia ar fi cel mai nimerit ca bază de pornire în explorarea acestei zone! Pentru noi cam asta a fost deocamdată experiența Cinque Terre, departe tare de ce ne-am propus (sau, mai bine zis, ce am visat eu!), dar suficient cât să ne facem o idee și să decidem că da, merită să revenim pentru câteva zile! Fără mașină de data asta.

    Citește și CONTINUAREA aici

    [fb]
    ---
    Trimis de crismis in 02.01.18 13:34:19
    Validat / Publicat: 02.01.18 18:07:36
    INFO ADIȚIONALE
    • A fost prima sa vizită/vacanță în ITALIA

    VIZUALIZĂRI: 7210 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
    selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
    SESIZEAZĂ
    conținut, limbaj

    30 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P13 Monterosso al Mare; plaja din stânga cu golful în formă de inimă
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
    Puteți VOTA acest articol:
    [900 PMA] [450 PMA]
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 60500 PMA (din 65 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    ECOURI la acest articol

    30 ecouri scrise, până acum

    webmasterX [02.01.18 13:53:58] »

    pozele - presupun că urmează?

    crismis [02.01.18 15:14:41] »

    @webmasterX: Că veni vorba... Rog atașarea următorului clip, please: https://www.youtube.com/watch?v=TqOxD-ysk8E!

    Mulțumesc, cu respect!

    webmasterX [02.01.18 18:08:24] »

    Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

    ioan marinescu [02.01.18 19:30:28] »

    @crismis: Foarte interesantă relatare! Votat cu drag!

    crismis [02.01.18 19:42:33] »

    @ioan marinescu: Mulțumesc! Cu mare drag mulțumesc și eu!

    webmaster [02.01.18 20:16:39] »

    Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

    crismis [02.01.18 20:46:35] »

    @webmaster: Mulțumesc!

    Dana2008 [02.01.18 20:56:31] »

    Foarte frumos articolul! Fotografiile sunt superbe! Felicitari!

    crismis [02.01.18 21:23:41] »

    @Dana2008: Mulțumesc, mă bucur că ți-au plăcut! De fapt... în locurile alea pozele nu pot ieși decât frumoase!

    RoxanaGRS [03.01.18 10:08:48] »

    Foarte frumos! Fotografiile sunt absolut superbe. Păcat că n-ați văzut decât Monterosso. E cel mai mare și, de aceea cel mai comercial, dintre cele 5. Celealte sunt super haioase. Mie cel mai mult mi-a plăcut Riomaggiore, unde ne pierdeam pe străduțe și prin ganguri căutând portul.

    Noi n-am fost la Portovenere. Din păcate n-am ajuns, deși am stat 4 zile în cinque Terre, dar le-am luat la pas, inclusiv potecile de pe munte dintre ele, care oferă niște priveliști de neuitat, dar și scot untul din tine la cel mai propriu mod. Poate data viitoare vom ajunge și la Portovenere.

    Felicitări pentru excursie și îți doresc să revii să vezi și restul de aproape

    crismis [03.01.18 10:27:18] »

    @RoxanaGRS: Mulțumesc pt aprecieri! Îți dai seama că și noi am rămas cu oarece regrete, dar ne-am bucurat să vedem și atât! Dacă eram singuri și dacă nu eram eu varză de la indigestia aia, cred că am fi scurtat vizita în Portovenere (deși a fost așa de frumooos!) și poate ne-am fi întors cu trenul din La Spezia, să mai vedem măcar 1 sau 2 sate. Dar așa, cu cumnatul așteptându-ne în La Spezia...

    Precum am mai zis, sper din suflet să revenim pentru mai multe zile, căci zona are multe de oferit. Am înteles că nici Lerici nu-i de lepădat și încă un sătuc pe lângă el, am uitat cum îl cheamă... Plus că nu-mi place să dăm în gât așa, ci... mai pe-ndelete, mai o cafea la o terasă, mai un apus de soare pe mare...

    Mulțumesc pentru vizită și călătorii minunate vă doresc și vouă!

    ANILU [03.01.18 14:23:59] »

    @crismis:... pe repede înainte și această minivacanta. Dar superbă și fructuoasă dacă am reținut eu bine. Adică ați făcut un plan de plimbare și ați încercat să-l respectați.

    Ce-mi place cum surprinzi tu în poze, ferestrele și ușile caselor pe unde te plimbi.

    Îți doresc să aveți vacanțe liniștite așa cum vă doriți. Am simțit că în 2017 ați avut câteva trasee pe repede înainte. Cel puțin așa am perceput eu:turul României, turul prin Albania iar acum ne-ai scris despre cel din Italia.

    Toate cele bune.

    crismis [03.01.18 14:36:15] »

    @ANILU: Vizita în Cinque Terre a fost în mod clar din categoria "pe foarte repede înainte"! Și nici pe departe nu ne-am putut ține de planul inițial, dar asta era aproape sigur încă de la început. Planul cred că a fost ok, dar era nevoie de... o zi de 48 de ore, măcar!

    Sunt obsedată de uși și ferestre frumoase, chiar îmi place să le descopăr peste tot pe unde mă duc...

    Și da, se poate spune că pt noi 2017 a fost anul vacanțelor "pe repede înainte". Deși am avut și destule momente de relache, așa cum îmi place mie... Sper să reducem un pic viteza anul ăsta, dar nu promit nimic!

    Sănătate multă să aveți și voi și călătorii cu spor!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    Rodel [03.01.18 17:32:17] »

    Superbe imagini! Cum să nu te îndrăgostești de asemenea locuri? Vreau să ajung și eu acolo!

    crismis [03.01.18 17:44:34] »

    @Rodel: Și eu mai vreau!

    Aurici [03.01.18 21:44:01] »

    @crismis: Cinque Terre astepta linistit pe primele locuri din lista noastra de 2-3 ani si abia acum i-a venit randul. Noi am ales La Spezia si dupa ce am luat avioanele am inceput sa citim mai cu simt de raspundere si am descoperit o groaza de alte locuri in jur, asa ca am ajuns la concluzia ca cele 6 zile pe care le avem n-o sa ne ajunga sa facem tot ce ne dorim in zona. Dar ce frumos este sa traim cu amintirile si cu speranta ca vom mai ajunge! Abia astept sa vad si eu minunatiile astea.

    Un an bun, cu multa sanatate si liniste, fara indigestii in vacante ca astea ne incurca programele si sa faci mii de km prin toate locurile in care iti doresti sa ajungi.

    crismis [03.01.18 21:49:37] »

    @Aurici: Wow, cât mă bucur că veți ajunge acolo! Aiba aștept să ne povestești! E un tărâm magic, o să-l iubești!

    Un an bogat și vouă, din toate punctele de vedere! (Nu-i nimic, nu mă "face" pe mine o mică indigestie din când în când! Dacă ăsta-i prețul... îl plătesc cu plăcere! )

    mihaelavoicu [04.01.18 08:09:08] »

    Wow... ce frumos! Și eu care, nu am ajuns niciodată acolo! Votat cu drag.

    DOINITA [04.01.18 09:07:08] »

    Chiar daca, vizita a fost foarte scurta, se pare ca a fost extrem de fructuoasa, iar relatatrea o incantare. Unele fotografii mi-au amintit de satele din Provance, pe care le-am vizitat in urma cu ceva ani. Foarte frumoase locurile (ca doar erai in Italia!), foarte frumoasa relatarea si votat cu mare drag! P. S. si mi-a placut si biserica"zebra"! Vacante frumoase!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
    crismis [04.01.18 10:47:31] »

    @DOINITA: Mulțumesc! Italia e mereu o încântare pentru mine, fie că e vorba de orașele mari, mustind de istorie și de artă, fie că e vorba de farmecul colorat al micilor sate sau de măreția naturii, sub toate formele ei! Așa că nu ratez nicio ocazie, oricât de scurtă ar trebui să fie vizita mea acolo!

    Satele din Provance încă mă mai așteaptă! ...

    @mihaelavoicu: Mulțumesc pt aprecieri!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    teona [04.01.18 15:39:07] »

    Nu imi vine sa spun decat off... off, eu oare cand voi ajunge sa vad asa locuri frumoase? Deci chiar si pe repede inainte, aceasta vizita tot a fost un castig si in acelasi timp o provocare. Sunt sigura ca nu o sa treaca asa mult pana o sa te reintorci. Poate intr-o luna in care sa nu fie asa aglomerat, iar soarele doar sa surprinda nostalgia verii sau iunie ca tot este campioana zilelor lungi.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    crismis [04.01.18 16:01:00] »

    @teona: Să știi că zona e destul de accesibilă, oricum mai accesibilă decât Coasta Amalfi (că tot sunt comparate destul de des). Și mă gândesc la faptul că pt Cinque Terre poți ateriza la Milano, Pisa, Florenta sau chiar Roma. (Căutam zilele astea bilete de avion pt Napoli, aprilie și ne-au cam descurajat prețurile...).

    Da, vom reveni, clar nu în toiul verii, probabil mai-iunie sau septembrie... Sau cine știe?! Că, vorba aia, "nu aduce anul ce aduce ceasul". Oportunitățile sunt ca să nu fie ratate, nu?!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    VOIAJ [05.01.18 12:16:09] »

    Frumos si amuzant scris, poze superbe... votat cu tot dragul!

    crismis [05.01.18 14:15:33] »

    @VOIAJ: Mulțumesc! Mă bucur că plăcu! Călătorii minunate și ție!

    Zoazore [06.01.18 15:55:11] »

    @crismis: CITIND articolul tau, parca auzeam in fundal melodia emisiunii Drumuri Europene, a lui Aristide Buhoiu. Era duminica la 15.

    Tare frumos ai povestit, iar pozele... de National Geografic.

    Cred ca urmatorul tau "must" ar trebui sa fie "las-o mai incet! Redu viteza si vei vedea mai multe si mai bine! "

    roth [07.01.18 20:01:41] »

    Fara cuvinte

    poze superbe, destinatie de vis... votat!

    crismis [07.01.18 20:07:28] »

    @roth: Mulțam!

    flaviana77 [09.01.18 10:22:42] »

    mi-a placut.

    niste fotografii superbe, niste peisaje care te lasa fara grai, nu mai spun de stilul de scriere care intotdeauna este la mare rang.

    crismis [09.01.18 10:47:04] »

    @flaviana77: Mulțumesc!

    mishu [14.01.18 12:05:42] »

    @crismis: Foarte frumos totul, mai putin indigestia ta, dar uite cum pui de un studiu

    Așa că rețineți: muuultă apă minerală (săruri de hidratare), un shot de espresso și două guri de vin alb sec! Dacă funcționează, să-mi dați de veste, să vă bag în studiu!

    , eu pot sa fiu un fel de placebo? , nu am nimic dar iau tratamentul sa vad ce se intampla .

    Acum ca sunt vecina cu Italia, ma uit la fiecare destinatie s vad cat de departe este de mine. Normal, intai voi ataca zona de aici, dar trebuie sa ajung si pe la vecini .

    Felicitari, votat cu mare drag.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    13 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    ANILU, Aurici, crismis, DOINITA, flaviana77, ioan marinescu, mihaelavoicu, mishu, Rodel, roth, teona, VOIAJ, Zoazore
    Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Cinque Terre:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.070044994354248 sec
    ecranul dvs: 1 x 1