O zi în Capri, un infinit de amintiri

TIPĂREȘTE

Capri este o insulă aparte atât din perspectiva reliefului și a frumuseții naturale, cât și a oamenilor care se perindă pe nenumăratele sale străzi înguste. Despre Capri nu cred că se poate spune că e o insulă tipică sau, cum spunea cineva despre insulele din Croația – dacă ai văzut una, le-ai văzut pe toate. Capri e orice, dar nu comună. Pornind de la spectaculozitatea peisajelor, multitudinea punctelor de belvedere și continuând cu terasele atrăgătoare și magazinele de lux (aici ar fi loc de o dezbatere, fiindcă unele prețuri sfidează lejer bunul-simț). Sunt destul de multe de spus despre această insulă din Marea Tireniană, însă e bine să începem metodic și deci să ofer informații despre cum se ajunge acolo.

În funcție de localitatea în care vă aflați în Campania, în Capri se poate ajunge cu ferryboat-ul sau cu hydrofoil-ul (în română traducerea ar fi navă cu aripi portante) din Napoli, Castellammare, Sorrento, Positano, Amalfi și Salerno. Prețurile diferă în funcție de locul de îmbarcare și de tipul de navă, fiindcă hydrofoil-ul e mai rapid și face de regulă cu 30 de minute mai puțin pe sens. Noi am luat hydrofoil-ul din Amalfi cu plecare la 8.55 și, din câte îmi amintesc, în jur de 9.45 intram deja în portul din Capri. Prețul este de aproximativ 20 de euro/persoană/sens (21 de euro Amalfi – Capri și 19 euro Capri – Amalfi), deci transportul pentru 2 persoane este de 80 de euro dus-întors.

Singura mea nemulțumire a fost legată de orarul navelor, fiindcă ultimul hydrofoil din Capri spre Amalfi pleca la 17.30, ceea ce mi s-a părut total nepotrivit. E imposibil să vezi tot ce are de oferit Capri și să urci și în Anacapri și să vezi obiectivele de acolo în intervalul 10-17. Iar să-ți iei o cazare de o noapte pe insulă pentru a continua explorarea a doua zi nu e la îndemâna oricui, fiindcă în iulie cea mai ieftină cameră era 90 de euro. Sigur, mai există varianta Positano, fiindcă ultimul hydrofoil din Capri spre Positano e pe la 19, însă apoi e nevoie de autobuz spre Amalfi, iar seara frecvența lor scade. Deși timpul a fost extrem de scurt, am reușit să văd absolut tot ce mi-am propus și chiar am beneficiat de un bonus pe care o să-l detaliez mai jos.

Așadar, coborâți din ferry, am mers la biglietteria și am luat 2 bilete pentru funicularul care urcă turiștii din port în piazzetta din Capri. Prețul tichetelor este 1.80 euro/persoană/sens, deci toată nebunia a costat 7.20 euro. Deja din această piață se deschid niște priveliști minunate și cu greu te desprinzi pentru a-ți continua misiunea. De aici am pornit spre primul obiectiv major, și anume i Giardini di Augusto. Am bâjbâit un pic fiindcă eu eram ferm convins că mergem în direcția cea bună, în timp ce prietena mea tot insista să întrebăm pe cineva și să ne asigurăm că mergem bine. Eu am zis că ce tot întrebăm atât, suntem și noi capabili să găsim un loc din prima fără să mai apelăm la alții. E, n-am fost și implicit am mers 10 minute total aiurea în cu totul altă direcție. Într-un final, cu ajutorul indicatoarelor și hărților pe care le veți găsi pe diverse panouri pe aproape fiecare stradă Capri (jos pălăria pentru autorități) am ajuns la această oază vedere. Și aici se percepe o taxă de intrare, însă simbolică – 1 euro. Grădinile sunt foarte frumoase, iar priveliștile inegalabile. Din păcate, via Krupp era închisă și nu am putut coborî pe ea.

De la grădinile lui Augustus am plecat spre o altă țintă, și anume Belvedere di Punta Tragara pentru cele mai frumoase vederi cu celebrii i Faraglioni. Este ceva de mers, am descoperit că acesta este drumul și spre una dintre plajele de pe insulă, însă am văzut că se coboară foarte mult de la acest punct de belvedere până la plajă. Noi am făcut pozele noastre, am dat cu capul de un stâlp (de emoții) și ne-am întors spre piazzetta din Capri pentru un prânz din picioare și apoi pentru autobuzul de Anacapri. Autobuzele sunt extrem de aglomerate, și când zic asta sunt extrem de generos, și sunt ticsite cu americani. De altfel, întreagă coastă Amalfi e plină de americani și britanici. Sunt de departe naționalitățile dominante aici. Revenind, drumul din Capri spre Anacapri nu e atât de lung și e foarte spectaculos fiindcă se urcă în permanență, iar vederile sunt din ce în ce mai atrăgătoare.

În Anacapri sunt multe obiective interesante, de la centrul vechi până la vila San Michele și Monte Solaro. Prima noastră țintă, după plimbarea inerentă prin oraș, a fost vila San Michele. Vila este relativ aproape de stația de autobuz, există indicatoare în acest sens, însă ceea ce aș recomanda este ca, în clipa în care ajungeți în dreptul vilei, să nu vă opriți și să continuați încă 50-100 de metri drumul. Veți ajunge la un punct de belvedere senzațional, care vă va oferi practic aceleași panorame pe care le oferă și vila. Singura diferență e că la vila San Michele plătești 7 euro (parcă) pentru a te bucura de acele vederi unice. Sigur, mai există și un muzeu în cadrul vilei care poate fi vizitat, o grădină frumos amenajată cu vegetație bogată, o terasă drăguță cu prețuri și mai drăguțe ca ea.

Vorbeam la început de un bonus de care am beneficiat în Anacapri și aici mă refer la excursia pe Monte Solaro, de-a dreptul fabuloasă. Știam de această excursie, însă nu știu exact din ce motive am ezitat să o fac. Văzând-o însă pe prietena mea că își dorește mult și conștientizând cât am alergat-o în aceste zile, am decis să-i fac această plăcere și să urcăm pe aceste munte cu telescaunul. Se urcă individual, nu există telescaun pentru 2 persoane, iar prețul este/era de 10 euro de persoană. În clipa în care am realizat ce înseamnă această urcare, cred că aș fi dat și 50 de euro pentru așa ceva. Urcarea cu telescaunul durează cam 15 minute, suficient timp pentru a te bucura de panoramele senzaționale cu Marea Tireniană și insula Capri. Ajunși sus, am descoperit un loc minunat, cu vederi panoramice până spre partea continentală, cu multe bănci și locuri de relaxare. Am făcut turul, ne-am împiedicat în mod firesc pe niște trepte (nu amândoi în același timp din fericire) și am făcut zeci de poze înainte de a coborî spre Anacapri.

Din Anacapri am luat autobuzul spre Capri și de acolo funicularul spre port, unde urma să apară hydrofoil-ul spre Amalfi.

Cam asta a fost aventura noastră în Capri, o insulă magnifică. Trebuie să menționez că a fost extrem de aglomerat fiind iulie, totuși oamenii civilizați, politicoși și destinși cu adevărat. E și greu să fii morocănos într-un astfel de loc.

---

VIZUALIZĂRI: 5836 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI