Despre vise devenite realitate

TIPĂREȘTE

Cât de mult am visat să văd Florența???

Nu aș putea spune, nu aș putea arăta, chiar mi-e greu să folosesc orice sistem de măsurare.

Am hotărât împreună cu băieții mei (al meu soț și fiu) să facem o călătorie la Florența. Fiind aproape de autostrada de la Mateszalka, Ungaria, hop și noi într-o dimineată în mașină... și am plecat spre Trieste. Am stat acolo peste noapte la San Giusto Rezidence (foarte bună cazarea și micul dejun), am vizitat castelul Miramare, am petrecut 5 ore în Veneția și în sfârşit pe la 19.30 am ajuns la Florența.

Am uitat de oboseală și am hotarât să ieşim imediat în oraș. Cazarea era la 7 minute de mers pe jos de Porta al Prato de unde ajungeam foarte ușor în piațeta basilicii Santa Maria Novella. Atmosfera... superbă. Lumea calmă și cu ochii în toate direcțiile. Eram atât de ferictă că în sfârșit era în Florența încât picioarele umbalu fără mine. Băieții mei, râzând pe sub musteața, au hotărât să stea pe o băncuță și să mă lase se explorez piațeta. Am explorat-o până am dat de o gelaterie de unde bineînțeles am luat un înghețată care în cele din urmă și contrar conținutului de zahăr, m-a calmat.

Ajunși la cazare (cassa Toselli), am decis ca a doua zi să mergem direct la punctul de informare turistică. Surpriză, era chiar în spatele basilicii Santa Maria Novella, de unde am și procurat două Firenze card (fiul nostru este minor... încă:), fapt care s-a dovedit a fi excelent.

Apoi, ca într-un concurs în care ai la dispoziție 72 de ore ca să vezi tot ceea ce acest acard acoperea, am pornit rapid spre Galeriile Academiei. Ce vreau să subliniez încă de la început este faptul că Florența trebuie vizitată cu încetinitorul. Lucru care l-am înțeles de îndată ce am intrat în galerie.

Din goana mare am trecut la pași mărunți și rari, la o nesfîrșită plimbare ca printr-o pădure cu aer curat, doar că nu respiram ozon ci cultură, culori, tehnici de creație, tușe de pensule și mai ales respiram Florența și Renașterea.

Atunci și acolo am înțeles ce important este procesorul uman (creierul) atunci când vrei să reții totul, fiecare pictură, fiecare sculptură, fiecare nestemată... dar să nu fiți dezamăgiți. E aproape imposibil să le reții pe toate. E importat să îți amintești atmosfera, emoțiile, ochii copilului tău care admiră dar și întreabă.

Da, l-am văzut pe David, am urcat în cupola Domului și am văzut Florența dintre nori, am văzut Ziua și Nopatea lui Michelangelo, Nașterea Venerei și Primăvara și Palatul Pitii si multe alte minunății, dar mai ales m-am văzut pe mine, în Florența. Și, poate sună egocentrist, dar credeți-mă... nu contează. Luați-vă familia și un firenze card și nu ratați nimic... E o altă lume care vă va explica despre frumusețe, tristețe, dorință ambiție, culoare, artă și mai ales Renaștere. E o oportunitate să renașteți și voi odată cu această experiență superbă: Florența.

PS: nici gând să uit să scriu un articol despre cazare, drum, vignete, măncare și cappuccino...

---

VIZUALIZĂRI: 2839 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI