Ospitalitate in Sardinia

TIPĂREȘTE

Anul trecut am avut sansa sa petrec zece zile de vacanta in Sardinia, unul dintre cele mai salbatice si in acelasi timp frumose locuri de pe pamant. Daca despre acea calatorie am scris aici acum voi incerca sa va povestesc cate ceva despre cele doua vile la care am stat pe insula, una amplasata in localitatea Porto Cervo, a doua amplasata putin mai la sud, dar intr-o zona la fel de frumoasa in localitatea Posada. (Doar numele este asemanator cu localitatea din Prahova)

Ambele vile nu sunt tocmai deschise circuitului turistic, sunt pensiuni neclasificate, oarecum cu circuit inchis ai caror clienti revin an de an fara probleme. La ambele vile am avut sansa ca printr-o recomandare sa stau cate 4 zile, avand marele noroc ca in acea perioada exista cate o camera libera care urma sa se inchirieze exact cand trebuia sa plecam noi. Ambele vile mi-au cerut acelasi pret, adica 100 euro pe noapte pentru doi adulti si doi copii, un pret relativ bun in plin sezon, cand insula practic este sufocata de sute de mii de turisti de pe intreg continentul. Am luat contact cu unele vile al caror pret ajunge la 1500-2000 euro pe noapte, aici fiind inclus absolut tot ceea ce are nevoie o familie in vacanta. De la masina pana la valet si bucatar personal. Desigur, imi uitasem cartea de credit acasa, altfel as fi inchiriat cateva zile o asemenea vila. :)

Dar sa incepem cu prima vila din Porto Cervo.

Pe numele ei Marina se vede de la o posta ca nu este o vila inclusa in circuitul turistic, semanand mai degraba cu o casa batraneasca, unde nu te-ai gandi ca sunt 8 camere care se inchiriaza in permanenta.

Proprietara, o femeie in varsta, locuieste in vila, la parter, are o camaruta in apropierea bucatariei. Este singura, ea se ocupa de curatenie, de spalat/calcat/aranjat gradina/piata, noua ni s-a parut destul de simpatica si foarte de treaba. Sunt convins ca la un moment dat am exasperat-o cu fetele noastre care sunt mai zburdalnice din fire, dar nu s-a arata suparata. Mai erau trei fete si doi baieti s-au inteles de minune, o fata si un baiat fiind din Nurnberg. Pe limba lor, dar cu siguranta s-au inteles mai bine decat noi parintii, care vorbeam mai mult prin semne. Germana nu o cunosc desi mi-ar fi placut sa o invat. Si nici ei engleza.

Camera destul de spatioasa amplasata la etaj, avea inclus un grup sanitar cu tot ceea ce era necesar ca dotari, inclusiv cada de baie si bideu. Binenteles nu am gasit prosoape sau sapunuri, feon sau papuci, dar ni s-a pus in vedere acest lucru. Doar hartia igienica a fost din partea casei, dar s-a terminat in doua zile, caci cea mica s-a jucat cu ea cat timp statea pe tron. Avea desene animate pe ea si a desfacut-o pe toata sa ajunga la capat. Ma rog…

Doua paturi, unul matrimonial, dar destul de lat, cred ca avea 2. 20, unul ceva mai micut dar la fel de confortabil ne-a asigurat odihna dupa o zi de plimbare sau de plaja.

Nu am avut balcon in camera, exista un balcon comun in capatul holului, unde exista o masuta si doua scaune. Se putea fuma sau bea o cafea. In camera fumatul era interzis.

Camerele nu aveau covoare sau mocheta, in toata vila exista doar gresie, neaparat aveai nevoie de papauci sau stateai incaltat. Intr-o zi cand plouase, gazda ne-a rugat sa ne descaltam la intrare si sa ramanem in papauci. Oricum asta aveam de gand sa facem, stiind ca ea face curatenie si fiind batrana n-am vrut sa-i dam bataie de cap.

Bucataria in general nu era folosita decat de proprietara. Dimineata avea bunul obicei sa faca o cafea la filtru pentru toti cei din zona (din partea casei) si sa asigure un platou cu fructe pe masa din living. In general acolo ne intalneam la o vorba dimineata sau seara tarziu, pentru ca in timpul zilei vila era aproape pustie. Ne-a pus in vedere sa folosim livingul ori de cate ori vrem sa ne uitam la tv (in camera nu aveam tv) sau sa jucam alte jocuri.

Noi am folosit din plin bucataria, fiind obisnuiti sa le dam copiilor de mancare, preparam in fiecare dimineata. Ceilalti turisti si mai ales copiii lor consumau cate un mar sau o portocala si le era de ajuns. Ne priveau oarecum ciudat vazand in farfuriile noastre salamuri sau cascaval, sau ton de conserva, oua etc, dar asta este. Am incercat apoi si noi povestea cu fructele, dar dupa o ora trebuia a le dam mancare caci imi cereau.

Eram singurii care pregateam ceva la bucatarie, dimineata sau seara, restul turistilor serveau masa la restaurant nu aveau nevoie de bucatarie. Daca in timpul zilei mancam si noi undeva pe plaje sau la o pizzarie, seara preferam sa mancam ceva usor acasa, la Marina. Eu ma rasfatam cu un Peroni la 660 ml si imi era de ajuns.

In spatele vilei exista o gradina deosebit de frumoasa, cu foarte multi portocali si lamai, un gazon superb unde se gaseau multe jucarii pentru copii, inclusiv un cos de baschet si corturi micute. Seara aici imi „pierdeam” fetele, practic nu mai vroiau sa intre in casa, doreau sa doarma in cort in lumea lor, le-a placut la nebunie, si noi ne bucuram. Proprietara zambea nostalgic privindu-ne copii, probabil a avut unele necazuri in viata, de cateva ori am zarit lacrimi care si le ascundea cu grijă. N-am indraznit sa o intrebam, dar de fiecare data dupa aceste momente iesea afara cu cate un ou kinder care il facea cadou atat fetelor mele cat si celorlalti copii.

Greu ne-am obisnuit cu gunoiul. Pentru ca noi foloseam bucataria mai mult, trebuia sa ne obisnuim si cu sortarea gunoiului. Intr-o punga trebuiau puse plasticele, intr-alta resturile menajere, intr-alta sticlele, separat cartoanele, hartiile. Masina de gunoi trecea in fiecare zi, dar aduna numai ceea ce aveau in plan pe ziua respectiva. Exista un grafic la bucatarie cu zilele cand se aduna fiecare categorie de gunoi si trebuia scos in strada gunoiul corespunzator. Noi nestiind si vrand sa ajutam, in prima zi am scos toate pungile, dar numai plasticele au fost luate. Proprietara a ras spunand ca am scapat ieftin. De ce? Pai daca gunoierii vad un alt tip de gunoi in fata portii ti-l varsa acolo. Ma si vedeam ducandu-ma in Sardinia sa matur cojile de oua din fata vilei unde eram cazati.

Porto Cervo se numara printre statiunile cele mai cautate din Sardinia, facand parte din „Costa Smeralda” cea mai exclusivista zona a insulei. Aici exista un foarte select port de yahturi, unde acosteaza multe ambarcatiuni de zeci de metri lungime. Multi dintre cei care vin cu yahturile se cazeaza la vilele de care pomeneam, dar sunt si foarte multi care prefera sa ramana la bordul navei sa plateasca o chirie de cateva sute de euro pe saptamana. Aici sunt incluse toate utilitatile, inclusiv barjele care preiau apele uzuale si mizeriile de la bord. Mai exista un port ceva mai micut, cu taxe ceva mai mici, destinat in primul rand ambarcatiunilor mici, autohtone, dar si navelor tip pescadoare, desi din aceasta categorie n-am vazut decat 2 sau 3, marea majoritate erau ambarcatiuni cu vele si cateva salupe rapide.

Orasul este situat pe o zona muntoasa, cladirile vechi sunt amplasate in general pe stanci cu o vedere superba la mare, dar sunt si foarte multe vile inconjurate de o vegetatie bogata, in apropierea portului nou.

Ca modalitati de distractie, exista cateva restaurante, toate scumpe, (noi am mancat cate o pizza si am platit 100 euro) exista si un bar de noapte cu discoteca catre iesirea la soseaua de coasta, cateva magazine alimentare si cateva de suveniruri.

Ca modalitati de petrecere a timpului liber sunt inchirierea de ambarcatiuni de viteza sau cu vele, plimbari in explorarea Costei Smeralda, plaje, dar aici plaja este pe un teren mai accidental si cu foarte multe pietre. Daca te duci mai catre sud cu o ambarcatiune descoperi cateva locuri unde se poate face plaje in mod exclusivist. Piscine nu se gasesc decat cele particulare sau la hotelurile din afara orasului.

Dar noi in fiecare zi am explorat cate o zona a Costei Smeralda, deci nu ne-am plictisit.

A doua vila unde va povesteam ca ne-am cazat se afla intr-un mic orasel, Posada situat la sud de unul dintre cele mai mari orase din Sardinia, Olbia.

Posada este un orasel situat la 40 km de Olbia, in apropierea coastei, este cunoscut in primul rand datorita castelului Castello della Fava construit in secolul 13, unul dintre cele mai vechi si mai bine conservate casteluri de pe coasta Sardiniei.

Am vizitat si noi acest castel, am urcat in turnul castelului, peisajul este absolut sublim, se poate vedea coasta de la Olbia catre Caletta, un orasel foarte aproape de Posada si foarte cunoscut datorita plajelor sale cautate de catre turisti.

De aici se pot organiza excursii catre Golfo Orosei, catre Grotta del Ficco despre care am scris aici se poate face plaje in conditii excelente, exista foarte multe terase si restaurante pe plaje, multe discoteci si variante de distractie mai ales pentru tineri.

Vila unde am fost cazati nu avea nici un fel de nume, nici macar numar pe gard nu avea, era construita din piatra si era la fel ca Marina, cu un etaj si 8 camere. Pe undeva se asemana cu Marina, in sensul ca nici o camera nu avea balcon, in schimb exista o terasa in capatul holului de la etaj.

Camera la fel de mare, aici am avut 3 paturi, unul adaugat ulterior (n-au fost de acord ca fetele noastre sa doarma intr-un singur pat), adapostea un dulap imens unde am descoperit doua lenjerii de pat noi noute, in tipla, doua pilote si inca doua perne. Intr-o parte a dulapului am descoperit doua perechi de papuci, dar se vedeau ca sunt folositi, si mai multe prosoape, unele de fata altele de corp, dar aproape noi. Deci infinit mai dotata ca prima vila. In baie am descoperit un dulapior care ascundea doua hartii igienice, doua sapunuri no name si un spray pentru muste si tantari. In camera aveam si un mic fridgider, intr-adevar gol, dar foarte incapator pentru cate am pus noi acolo, in special sucuri si bere.

Desi aveam aer conditionat, n-am simtit nevoia sa-l pornim, eram orientati catre spatele vilei (adica catre Est) iar dupa orele pranzului soarele trecea pe cealalta parte si noi scapam de caldura. Insa am folosit din plin Raid-ul contra tantarilor, aici nu aveau plasa, deci intrau grupa, mai ales ca stateam in permanenta cu geamul deschis. Stiau ei de ce l-au pus in baie…

Bucataria complet utilata, am intrebuintat-o doar noi la fel ca in Porto Cervo, proprietarii veneau dimineata si plecau seara tarziu, dar ei nu gateau acolo. Aici n-am mai avut parte de cafeaua de „buna dimineata” si nici de platoul cu fructe, in schimb aveam la dispozitie toata logistica necesara pentru a gati orice mancare. Daca dincolo am cumparat pana si uleiul, aici proprietarii ne-au recomandat sa-l folosim pe cel existent si sa nu mai aruncam banii aiurea. In ultima seara unul dintre proprietari a cumparat un frumos tort de inghetata pentru fetele mele, binenteles am servit toti turistii care erau prezenti la acea ora in vila. Majoritatea erau nemti, venisera cu masinile incarcate cu echipament de scufundare, doi dintre ei aveau si placi de windsurfing. Dar cu ei ne-am inteles mai bine, cunosteau engleza foarte bine.

In spatele casei se gasea un loc de joaca pentru copii, destul de saracacios organizat, dar ale mele fete cu o patura si cateva papusi s-au simtit bine.

In general doar dimineata si catre seara stateam in vila, in timpul zilei ne plimbam in diferite zone, avand masina cu noi nu ne era foarte greu sa descoperim si sa exploram cate o noua regiune. In Sardinia fara masina esti aproape mort, plajele nu sunt foarte apropiate, oraselele la fel, ca sa nu mai spun de supermarketurile care intotdeuna sunt in afara localitatii. Fara masina nu se poate, trebuie doar sa inchiriezi si in plin sezon acest lucru este aproape imposibil. Rezervarile se fac cu luni bune inainte, la fel ca la avion.

In general ca sa ajungi in Sardinia trebuie sa ai bani, noi am subestimat pretul vacantei, incepand de la nava care ne-a dus pe insula pana la mancarea de zi cu zi.

In Santa Lucia exista un camping, de fapt sunt mai multe dar noi pe acela l-am zarit, destul de aglomerat, preturile nu le stiu exact, stiu ca vazusem la un moment dat pe o tablita la intrare scris 40 euro, dar nu stiu exact la ce se refera.

In concluzie din ceea ce am vazut, majoritatea turistilor care ajung in Sardinia merg la punct fix si stiu exact ceea ce vor sa faca. Unii vin pentru scufundari, explorari de pesteri, unii pentru zbor si parasutism, unii pentru a face plaje pe puntea navelor de agrement, unii pentru windsurfing, altii pentru alpinism. Noi doar ne-am plimbat si am incercat sa gustam din toate cate putin... in masura finantelor disponibile...

---

VIZUALIZĂRI: 7661 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI