Sicilia - o insulă plină de atracții (partea 1)

TIPĂREȘTE

Pentru prima parte a vacantei din Sicilia (12-19 aprilie) am ales, pentru 4 nopti, o cazare in Noto, iar de aici urma sa vedem in fiecare zi altceva, cele mai multe obiective fiind situate in sud-estul insulei – cu exceptia Scala dei Turchi. Trebuie mentionat faptul ca daca vreti sa vedeti mai multe locatii/orase va fi nevoie sa inchiriati o masina, pentru ca nu va puteti baza pe transportul lor – mai ales in aceasta parte a insulei.

Biletele de avion au fost luate la inceputul lunii noiembrie, iar cazarea a fost rezervata si confirmata din luna ianuarie. Am rezervat din tara, tot cu circa 3 luni in avans, o masina clasa C (Renault Clio sau similar), pe care am si platit-o in lei, cu o luna inainte de plecare. Pretul platit pentru acest tip de masina a fost de 350 euro (deci 175 euro/cuplu - am fost 4 persoane) pentru 7 zile, cu asigurare full casco (am optat pentru aceasta asigurare, mai scumpa cu 50 de euro decat cea basic, deoarece aveti raspundere 0 in caz de furt sau accident - este recomandat acest tip de asigurare). De la aeroport am preluat masina (am avut de ales intre Peugeot 208, Ford Fiesta si Volswagen Polo - am ales Polo diesel si bine am facut pentru ca masina era noua, cu doar 1700 km la bord, iar totul a decurs fara probleme. In cele 7 zile am parcurs aproape 1800 km cu un consum mediu de circa 5l/100km, astfel ca am platit pe combustibil aproximativ 70 euro/cuplu.

Traficul in acea perioada nu a fost prea aglomerat, chiar este lejer in anumite zone/drumuri – se aglomereaza putin doar in orasele mai mari (Modica si Gela, de exemplu – aici ma refer doar la aceasta zona de sud-est a Siciliei). Drumurile sunt in general bune, si veti plati doar pentru anumite portiuni de autostrada – doar la nord de Catania. Cu exceptia autostrazilor, destul de multe drumuri sunt ,,dotate’’ cu suficiente curbe, astfel incat viteza medie de deplasare nu poate fi prea ridicata. Pentru un drum de 45-50 km luati in calcul cam o ora de mers – probabil ca in extrasezon veti castiga 5-10 minute. Contrar multor pareri sau zvonuri (auzite si citite inainte de plecare) se circula civilizat (peste asteptarile mele), dar este nevoie de atentie marita la scutere si motociclete. Unele drumuri sunt foarte inguste si se trece la mica intelegere. Oricum este cu muuult mai bine decat in Napoli.

Am ajuns in Noto pe la ora 12, ne-am cazat aici si dupa o scurta recunoastere a zonei si mici cumparaturi pentru micul dejun, am plecat catre primele obiective – satele Marzamemi si Portopalo di Capo Passero aflate pe malul marii. Prima oprire a fost in Marzamemi, un mic satuc la Marea Ionica. Am stat pe faleza admirand frumosul colorit al apei si pescarii care incercau sa prinda peste. Plajele nu erau curatate, poate si pentru ca sezonul era inca destul de departe. Intrarea lina in mare si apa limpede pot fi atuuri pentru doritorii de plaja. Putina lume pe aleile acestui satuc, vreo 3-4 terase/restaurante deschise si cam atat – probabil ca in plin sezon este mai multa animatie.

Am plecat cale de vreo 8 km catre “punctul de intalnire” al marilor Ionica si Mediterana – Portopalo di Capo Passero. La capatul dinspre mare al satului am parcat masina si am luat-o pe aleea de pe malul marii. De o parte si de alta cactusi, diverse plante si multe flori al caror colorit contrasta frumos cu nuantele de albastru ale marii. Plaja la care am ajuns noi era la fel de neamenajata ca si precedenta. Pentru circa o ora am avut parte de o plimbare agreabila si relaxanta pe o vreme numai buna pentru asa ceva.

La intoarcerea spre Noto am decis sa ne oprim si la rezervatia naturala Vendicari (sunt indicatoare). Opriti la prima parcare pentru ca este gratuita. Dupa o plimbare pe jos de circa 10 minute ajungeti la intrarea in rezervatie, nu inainte de a vedea o livada de lamai – mirosul nu poate lasa pe nimeni indiferent. De fapt lamaia, care este un simbol al insulei, poate fi vazuta peste tot si sub alte forme decat cele cunoscute (magnet, sapun, sticla etc). Intrarea in rezervatie este gratuita si puteti observa diferite specii de pasari asemenea celor pe care le puteti vedea si prin Delta Dunarii. Vizitarea acestei zone protejate se face pe trasee prestabilite, care permit ca zburatoarele sa nu fie deranjate.

Am revenit in Noto si am facut o plimbare la ceas de seara prin acest orasel intrat in patrimoniul UNESCO. De fapt acest patrimoniu include Val di Noto din care fac parte 8 orase, definite ca ,,un exemplu de maxima inflorire a fazei finale a artei barocului in Europa’’. Acestea sunt: Caltagirone, Catania, Militello, Modica, Noto, Palazzolo Acreide, Ragusa Ibla si Scicli. 6 dintre acestea au fost vizitate si de noi (nu am vazut Militello si Palazzolo).

In anul 1693 un cutremur violent a distrus vechiul oras Noto, iar acesta a fost reconstruit in alt loc, diferit fata de prima locatie. Principala strada este Corso Vittorio Emanuele, are multe biserici si palate - toate sunt monumente construite in stilul baroc ce defineste acest oras. Tot pe aceasta strada gasim 3 piete frumoase, in care se afla trei biserici importante: Piata Imacolata cu biserica San Francesco, Piata Primariei in care vedem Primaria si Catedrala si Piata XVI Maggio cu biserica San Domenico. Orasul are peste 30 de biserici, dar jumatate din ele sunt inchise sau abandonate.

Piata Primariei este cea mai frumoasa zona din oras (in opinia mea), scara cu 3 rampe este impresionanta, iar la capatul ei este Domul. Spre seara localnici si turisti se aseaza pe trepetele acestei scari. De asemenea la apus, soarele isi arunca razele pe frumoasa catedrala, iar efectul este spectaculos. Primaria este in interiorul Palatului Ducezio, care se poate vizita. Cina am servit-o la o pizzerie (Orto di Santa Chiara), care avea cuptor cu lemne. Pizza este excelenta, asa ca va recomand acest local.

A doua zi am plecat catre primul obiectiv al zilei – Ragusa Ibla. Desi distanta dintre Noto si Ragusa este de doar 56 km (noi am ales drumul SS115), am facut peste o ora (vreo 75 de minute), pentru ca drumurile sunt cu multe viraje si ori mai aglomerate, ori mai inguste. Probabil ca in plin sezon timpul de parcurs este putin mai mare. Ragusa Ibla este partea veche a orasului si se afla ceva mai jos decat partea mai noua/moderna.

Acelasi cutremur din 1693 a ,,marcat destinul’’ Ragusei, astfel ca acest eveniment a insemnat reconstructia orasului, transformandu-l in ,,bijuteria’’ de astazi. Numeroase stradute inguste, dar cu un farmec aparte va vor incanta privirile in aceasta parte a orasului. Luati-o pe oricare din ele si veti fi ,,purtati’’ inapoi in timp. Partea veche a orasului Ragusa este ,,dominata’’ de Domul San Giorgio amplasat la capatul unei scari de acces impresionante, cu 250 de trepte – din pacate nu se poate urca pe aceasta scara (sau nu se putea cand am fost noi), dar Domul se poate vizita intre orele 10-12.30 si 15.30-19. comune.ragusa.gov.it/cultura/musei.html

Ajungeti in Piazza Duomo, unde puteti admira in toata splendoarea aceasta minunatie din sec. XVIII, dar totusi nu ratati un local ,,racoritor’ – Gelati diVini. Pe langa traditionala cafea incercati si cateva feluri de gelato artigianale – nu veti regreta - gelatidivini.it/index.htm

Corso XXV Aprile este straduta care pleaca din Piazza Duomo (si pe care veti intalni cateva magazine cu produse locale si/sau suveniruri) si se opreste la intrarea in Giardini Ibleo. Aceste gradini sunt o oaza de verdeata si liniste, cu multi palmieri si flori de toate culorile. Localnicii stateau pe banci si citeau, iar turistii se bucurau de o plimbare relaxanta. Dupa putina odihna pe bancile din gradina, am plecat catre parcare si apoi spre urmatorul obiectiv, orasul Modica. Distanta dintre cele doua orase, pe SS115, este de 20 km si se parcurge in 25-30 minute.

Modica face parte din Val di Noto astfel ca si acest oras este in patrimoniul UNESCO. Este un oras in acelasi stil baroc si este ,,impartit’’ in Modica Alta si Modica Bassa. Legatura intre cele doua parti este realizata prin numeroase scari, asa ca trebuie sa fiti pregatiti pentru a urca sau cobori o multime de trepte. In Modica Alta una din bisericile emblematice, vizibila din multe parti este Domul San Giorgio, care a fost construit in prima jumatate a sec. 18. La ora vizitei noastre era inchis (intre 12-12.30 si 16 cam totul este inchis), astfel ca nu am putut intra. La capatul Via Giuseppe Garibaldi gasim o alta biserica frumoasa, Duomo di San Pietro. Fiind in acelasi interval orar de mai sus si aceasta era inchisa.

Am coborat in partea de jos a orasului pe principala artera din Modica Bassa, Corso Umberto si nu puteam rata o locatie ,,dulce’’ – Antica Dolceria Bonajuto. Aici veti gasi nu doar o cofetarie siciliana ci si un loc istoric de preparare a ciocolatei. Degustati din cele circa 20 sortimente de ciocolata – cu piper, vanilie, scortisoara, pere, lamaie, portocala etc. Puteti sa cumparati batoanele hand-made cu ciocolata deosebita la pretul de 2 euro. bonajuto.it

Ultimul obiectiv al zilei a fost oraselul Scicli situat la circa 20 minute de Modica pe drumul SP54. Acelasi stil baroc caracterizeaza micutul orasel sicilian. Urcati pe Via S. Matteo catre colina cu acelasi nume unde se afla Chiesa di San Matteo (abandonată). Veti avea de urcat circa 15 minute pe niste stradute pietruite, inguste dar odata ajunsi sus veti avea o privire de ansamblu asupra orasului.

Ziua urmatoare a fost dedicată (in cea mai mare parte) orasului Siracusa, supranumita si ,,metropola lumii grecesti antice’’. Orasul se ,,prelungeste’’ in mare cu insula Ortigia, aceasta zona fiind, probabil, atractia principala. Dupa ce treceti Ponte S. Lucia aveti parcari (semnalizate foarte bine) si in dreapta, si in stanga (Parcheggio Talete - aici am parcat noi). Apoi o luati la pas prin aceasta zona veche a orasului, plina de farmec si veti vedea monumente vechi de sute sau chiar mii de ani (ruinele templului lui Apollo), dar si cladiri ,,ceva mai noi’’ cu balcoane din fier forjat, care sunt ,,asezonate’’ cu flori sau palmieri. Terase micute, cu 3-4 mese, dar si localuri mai mari, cafenele, osterii veti putea intalni pe orice straduta ati merge. Daca mergeti dimineata, veti avea parte de mai multa liniste, iar plimbarea poate fi foarte placuta.

Ca obiective principale (in Ortigia) ar fi Duomo, fantana Aretusa, Piazza Arhimede (cu fantana lui Artemis), Castello Maniace si Templul lui Apollo, sau mai bine zis ruinele templului, care isi au originea in secolul al VI-lea î. H. Duomo a fost construit in jurul templului grecesc al zeitei Atena, iar in interiorul acestuia puteti vedea coloanele originale ale templului ,,incorporate’’ in noii pereti ai bisericii. Impresionanta Piazza Duomo este flancata de cladiri impunatoare – Palatul senatorial, biserica Santa Lucia alla Badia si Municipio (Primaria). Fata in fata cu Duomo vedeti Gran Caffe del Duomo, unde ca multa lume va puteti odihni savurand un espresso si o gelato.

Veti putea petrece cateva ore agreabile in aceasta parte veche a orasului, dar nu uitati si de Parcul arheologic din Neapolis, care este zona cea mai reprezentativa a anticului oras grecesc. In acest parc veti gasi Muzeul Regional de Arheologie Paolo Orsi si mai multe monumente, iar cel mai important este Teatrul Grec, care este considerat printre cele mai grandioase realizari ale lumii antice. La data vizitei noastre era inceputa amenajarea pentru perioada de concerte din lunile mai si iunie. Tot in cadrul parcului veti vedea si Latomiile (din limba latina ,,latomiae’’ – piatra taiata), ce isi au originea in sec. V-lea î. H – latomia del Paradiso este o cariera de calcar si aici puteti vedea Urechea lui Dionysos si Grota Cordari.

Cea de-a 3-a zi a inclus un traseu mai lung catre una din cele mai frumoase locatii din Sicilia, si anume Scala dei Turchi. Desi distanta dintre Noto si Realmonte (unde se afla Scala dei Turchi) este ceva mai mare de 200 km, drumul a fost parcurs in 3 ore si jumatate. Noi am venit prin Modena, Ragusa, Gela si Licata, dar exista mai multe variante de drum – ramane la alegerea fiecaruia. La iesirea din Agrigento urmati indicatoarele si veti ajunge intr-o parcare aproape de plaja. De aici veti avea de mers cam 15 minute, pe plaja si printre stanci, pana la senzationala Scala dei Turchi, care luceste in soare si se vede de la distanta.

In aceasta parte a insulei, apa este mai calda (decat in estul insulei – zona Taormina) si se putea face baie (in 15 aprilie) – coasta Africii este la mai putin de 200 km. Vremea excelenta, cu circa 24-25 de grade ne-a fost un bun aliat si ne-a permis sa ne bucuram de culorile minunate ale apei si de peisajele oferite. Scala dei Turchi reprezinta un sir de roci calcaroase (de un alb stralucitor (in bataia soarelui), care contrasteaza perfect cu apa azurie a Marii Mediterane. Va puteti urca pe treptele acestor stânci ,,modelate’’ de ape si vant si puteti admira frumoasele privelisti, sau, doar ascultati ,,melodiile’’valurilor. Probabil ca la apus totul este si mai spectaculos.

Cu greu ne-am desprins de acest minunat loc si am plecat catre urmatoarea noastra destinatie, Caltagirone, renumit pentru productia de ceramica artizanala. Orasul are circa 40.000 locuitori si este situat la o altitudine de 610 m pe coasta Muntilor Iblei. Partea veche a orasului reprezinta principalul punct de atractie, iar cel mai interesant obiectiv este maiestuoasa scara de la Santa Maria del Monte, cu ale sale 142 trepte, placate cu ceramica. Scara a fost construita la inceputul anilor 1600, dar a fost placata cu ceramica in 1954. Aceasta scara face legatura intre orasul de jos si cel de sus, iar la capatul de sus se afla biserica Santa Maria del Monte, fondata in anul 1100 si refacuta complet in sec. 18. Ajunsi la capatul de sus al scarii, veti avea o privire de ansamblu asupra unei parti a orasului.

De fapt in acest oras totul se invarte in jurul ceramicii – muzeul de ceramica, Palazzo Ceramico, ateliere in care puteti vedea cum se produce ceramica, dar si o multime de magazine care vand tot felul de obiecte din ceramica, mai mult sau mai putin colorate. Multe din aceste magazine le veti intalni cand urcati aceasta scara si probabil ca veti gasi ceva interesant de cumparat.

La plecarea spre Noto am urmat drumurile SS 124 si SS 287, care sunt mai libere si mai pitoresti. Traditionala plimbare prin Noto la ceas de seara a incheiat ultima zi petrecuta aici. In dimineata urmatoare (puteam elibera apartamentele la ora 11) am dat o fuga, cale de vreo 7 km, pana in Lido di Noto, statiune aflata pe malul marii. Foarte putina lume pe aici (era 16 aprilie), dar puteti face baie de pe la sfarsit de mai/inceput de iunie, pana la sfarsit de septembrie. Plaja cu nisip are vreo 2 km si ape cristaline, iar hoteluri si apartamente gasiti pentru toate gusturile. Dupa o cura de aerosoli, am revenit in Noto si am avut timp pentru gelato si cappuccino la Caffe Constanzo, (va recomand aceasta excelenta locatie, situata pe Via Silvio Spaventa 7, vizitata de noi de 3 ori), apoi le-am multumit gazdelor noastre, am predat cheile si am plecat cu forte proaspete catre Taormina, care a fost a doua gazda (pentru 3 nopti) a sejurului nostru, despre care voi scrie un alt episod.

Va urma

---

VIZUALIZĂRI: 6884 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI