Etna, provocarea celui mai mare vulcan activ din Europa

TIPĂREȘTE

Introducere

Odată ce a fost stabilită o anumită destinație de vacanță, încep „să curgă” ideile cu privire la excursiile care s-ar putea face din locul respectiv, costurile pe care le implică, în general, timpul alocat și alte aspecte organizatorice.

În privința muntelui Etna, lucrurile au fost mult mai clare de la început, știind de-acasă că ne vom încumeta să urcăm pe Etna, excursia fiind o dorință mai veche și latentă, de pe vremea când nu se punea problema de Sicilia. În acest scop, am reconfigurat puțin bagajele punând în ele câte o geacă mai subțirică, ce-i drept, dar cu mâneci lungi. Am optat, în ciuda vremii calde, pentru pantalonii lungi și pantofii sport, gen „adidași” ca ținută de drum pentru a nu mai spori volumul încărcăturii trolerului. Și asta, pentru că am tot citit că sus, pe Etna, temperatura ar fi cu 20 de grade mai mică decât cea de la baza sa, adică am fi găsit cel mult 10° Celsius, iar de abordat, e imposibil în sandale, fiind nevoie de un tip de încălțăminte închis.

Excursia pe Etna trebuia gândită foarte bine din punctul de vedere al vremii, în sensul că trebuia aleasă o zi curată și senină, fără urmă de nor pe cer, relativ caldă, pentru a avea o reușită incursiune pe munte, de aceea am așteptat (chiar prea mult) cea mai bună prognoză meteo. Nu a fost, deci, prima excursie în care am plecat, dar a fost singura pe care am făcut-o prin intermediul unei agenții locale, deși se putea și pe cont propriu. De asemenea, după părerea mea, a fost și cea mai spectaculoasă excursie, fiindcă am avut parte de imagini unice, neobișnuite, care nu seamănă cu nimic, pe care, poate, nu le voi mai vedea curând în altă parte.

Câteva cuvinte despre Etna

Când stai în Catania, fără îndoială, toate privirile ţi se îndreaptă către Etna, grandiosul munte ce apare în fața ochilor impresionând prin dimensiune și aspect, vârful aflându-se într-un permanent văl de gaze ce seamănă cu niște nori. În realitate el emană gaze prin craterele sale pufăind continuu, din când în când scuipând foc.

Dominând zona estică a Siciliei, Etna este cel mai mare vulcan activ din Europa cu peste 400 de cratere și o înălțime de peste 3.300 m, ce variază continuu, ca de altfel, și înfățișarea muntelui, determinate de transformările ce intervin în urma multelor erupții produse, alunecărilor de teren, rămânând şi unul dintre cei mari vulcani activi din lume.

Încă din antichitate oamenii îi acordau o binemeritată importanță, grecii, de pildă, considerau muntele ca fiind casa lui Hefaistos, zeul focului, care folosea flăcările și lava pentru a face trăsnete pentru Zeus. Arabii îl numeau Mungibeddu sau muntele munților, sicilienii Mongibello, numele său derivând fie de la grecescul „eu ard” (aithō) , fie de la cuvântul fenician „attuna", care înseamnă "cuptor" sau "coș de fum". Din punct de vedere geologic, este un munte tânăr care are activitate vulcanică de circa 500.000 ani. Muntele Etna a fost inclus în patrimoniul UNESCO încă din anul 2013.

Despre erupții

Se estimează că o dată la 150 ani erupe dezastruos, altfel, erupţiile se succed la interval de trei luni, însă experiența a demonstrat că în ultima perioadă erupțiile au fost şi mai dese, e drept, unele fără urmări prea grave. De-a lungul timpului, au fost consemnate multe erupții, prima încă din anul 693 Î. C., când, pare-se, a fost cea care a distrus așezarea grecească Katane (orașul antic Catania). În 396 î. Hr., o erupție a Etnei a împiedicat cartaginezii să ajungă în Siracuza în timpul celui de-al doilea război sicilian. Apoi au urmat altele în anii 1169,1329 și 1381 când lava împrăștiată a ajuns până la mare.

Cea mai cunoscută, însă, s-a produs în 1669 și a fost precedată de trei zile de cutremure. În a treia zi, s-a deschis o crevasă lungă de 14 km, din vârf, până la satul Nicolosi, făcând loc unor cantități uriașe de cenușă, roci și lavă. Erupția a durat patru luni, distrugând mai multe localități, lăsând peste 27.000 de oameni fără case. Râul de lavă a ajuns până la zidurile de apărare ale Cataniei și a fost în mare măsură deviat de aceste ziduri în marea Ionică, spre sudul orașului, distrugând portul din Catania. O mică parte din lavă a pătruns în cele din urmă printr-o porțiune mai fragilă a zidurilor din vest și a distrus câteva clădiri înainte de a se opri în spatele mănăstirii benedictine, fără a ajunge în centrul orașului.

De cele mai multe ori, oamenii apelau la protectoarea Cataniei, Santa Agata, în cinstea căreia desfășurau serioase procesiuni pentru a-i feri de nenorocirile legate de erupțiile vulcanului, uneori cu succes, aceasta apărându-i, așa cum s-a întâmplat în anul 1886 când lava s-a oprit miraculos din curgere.

În secolul trecut, au avut loc patru-cinci erupții notabile, cea din 1928 care a fost masivă, a distrus localitatea Mascali și o porțiune de pământ cultivat, fiind singura dată din secolul XX când o așezare este nimicită în întregime de vreo erupție. La cea din 1991-1993, autoritățile au încercat să devieze cursul lavei cu explozibili, aruncând blocuri de beton din elicoptere, lava oprindu-se, în cele din urmă, la un kilometru de satul Zafferana Etnea.

Dar, cele mai complexe erupții din ultimii trei sute de ani, au avut loc între 2001-2002, cea din 2001 s-a remarcat prin faptul că Etna a aruncat cenușă și lavă prin șase cratere secundare de pe laturile nordică și sudică, distrugând stația de telecabină Etna Sud. Erupția din 2002 a spulberat mai multe centre turistice și hoteluri. Unele drumuri și aeroportul din Catania au fost închise în cei doi ani consecutivi, staţia de telecabină fiind refăcută destul de repede.

Cea mai recentă erupție s-a produs pe 16 martie 2017, a rănit 10 persoane, inclusiv un echipaj de televiziune al BBC News, după ce magma a explodat la contactul cu zăpada. Auzisem la știri, m-a pus pe gânduri la momentul respectiv, dar nu m-a făcut să renunț la ideea de mai vizita Etna.

Sursă pentru istoricul Etnei şi al erupțiilor: ghidul Top 10 Sicilia

În ce a constat excursia

În Catania, lângă Piazza Duomo, există două mari firme care operează mai multe feluri de servicii turistice și organizează excursii cu autobuzele deschise hop-on, hop-off, una deține autobuze roșii, cealaltă autobuze galbene. Am cumpărat excursia de la cea cu autobuze roșii, deși prețul pentru Etna era la fel la ambele (35 €/persoană) , fiindcă am obținut o reducere pentru excursia cu autobuzul turistic prin oraș dacă mergeam tot prin aceeași firmă. Am primit un pliant în care era descris tot traseul pe care autobuzul îl făcea din Piazza Duomo și până la punctul său final, Rifugio Sapienza, ora de plecare fiind 11,30, estimându-se că sosirea în Catania va fi în jur de 17,30, oră nerespectată, desigur.

Rifugio Sapienza este un complex de clădiri, cabane de munte, construcții comerciale care seamănă cu un orășel, situat la altitudinea de 1.910 de metri pe panta sudică a Etnei. Este, de fapt, baza stațiunii de schi Etna Sud și este situat la capătul șoselei care urcă versantul sud-estic al Etnei pornind din Catania.

Până la Rifugio Sapienza, pentru a justifica prețul destul de mare al biletului, în autobuz se pune la dispoziția fiecărui turist un audioguide în câteva limbi de circulație internațională iar șoferul arată cu mâna clădirile și obiectivele despre care se vorbește în cască și lângă care se face câte un mic stop: Piazza San Placido, Fontana Ratto di Prosperina, Piazza Stesicoro, Giardino Bellini, Piazza Trento, Piazza Vergo, inclusiv despre Catania și, desigur, despre Etna.

Prima oprire mai serioasă, de cam 30 minute se face în centrul orășelului Nicolosi, piazza Vittorio Emanuelle, unde am cercetat ușor străduțele din apropiere pentru recunoaștere și în căutare de mici suvenire. Am uitat să spun că noi, toți ocupanții autobuzului, am fost în număr de opt, printre care mai era o româncă măritată cu un francez, de fapt el auzindu-mă vorbind, m-a interpelat imediat:„Tu vorbești românește? De unde ești? ” Ne-am împrietenit imediat, în ziua acea, fiind partenerii noștri de vacanță.

De la Nicolosi, autobuzul începe să urce mai tare prin Parco dell'Etna, printre livezi de pomi fructiferi, măslini, culturi de viță-de-vie, șoseaua fiind într-o stare foarte bună, iar priveliștea minunată. Culorile se amestecă: negru de la sol, verdele vegetației bogate în păduri de mesteceni și pini, galben, roșu, portocaliu, violet de la fructele și florile copacilor pe lângă care treceam. De fapt, fermierii sunt încurajați să producă vin, măsline, brânzeturi, miere și fructe prin folosirea cât mai eficientă a solului vulcanic foarte fertil.

S-a mai făcut o singură oprire pe drum, lângă o tarabă cu suvenire toate de culoare neagră, executate manual, din lavă și podoabe, la fel, din pietre de natură vulcanică. În apropiere, șoferul, care s-a străduit să îndeplinească și rolul de ghid, ne-a indicat să ne deplasăm pe jos vreo 50 m după o curbă, pentru a vedea acoperișul unei case, aproape îngropate, la erupția din 1983, căci atât mai rămăsese din ea. Cutremurător, dar adevărat! Pe măsură ce urcam, vegetația se rărea simțitor.

Odată ce-am ajuns sus, la Rifugio Sapienza, ni se spune că acolo vom rămâne timp de trei ore, interval în care, se poate opta pentru una dintre următoarele trei variante: fie program de voie pe la magazine, la craterul Silvestri care se află la o aruncătură de băț neimplicând niciun ban, fie o plimbare cu trenul ce circulă pe linie îngustă, prin aria vecină cu vulcanul contra sumei de 10 €/persoană, fie urcat cu telecabina și autovehicule off-road. Ultima variantă constă, într-o primă etapă, în ascensiunea cu telecabina până la altitudinea de 2.500 m dacă starea vremii o permite, costând 30 €/persoană, iar în etapa a doua în parcurgerea unei distanțe nu prea mari, urcând între 2.500 m și 2.920 m cu autovehicule speciale de teren, singurele autorizate să circule pe acolo, cu prețul de 33 €/persoană până în punctul numit Torre del’Filosofo. De fapt, circulă în convoi de trei-patru, per total transportând vreo sută de persoane. Acest ultim segment nu este obligatoriu de luat, se poate lua doar cel până la 2.500 m, însă se pierde ceea ce e mai interesant și neobișnuit de văzut. Bineînțeles că 63 €/persoană nu reprezintă o sumă neglijabilă, dar, odată ce te-ai hotărît pentru o astfel de excursie, trebuie făcută pe de-a întregul, trebuie mers până la capăt pentru a înțelege cât mai bine ce înseamnă fenomenul Etna. De acolo, se pornește pe jos ceva distanță, numai cu ghid, pentru a „inspecta” câteva cratere pentru o edificare pe viu, la fața locului.

În fine, noi am optat pentru programul complet, ușurându-mi contul cu 126 € achitați cât ai clipi cu cardul, fiind asigurați de către șofer că ne încadrăm în cele trei ore de timp liber, la orele 17,00 urma plecarea spre Catania. Doar cinci dintre cei opt turişti au ales să urce, trei au rămas la Rifugio Sapienza.

Cu telecabina am urcat preț de vreo zece-cincisprezece minute, peisajul pe care-l lăsam din ce în ce mai jos, fiind aproape selenar: fără vegetație, de culoare închisă cât vezi cu ochii, cu praf în atmosferă, vânt. Mai zăream ici-colo grupuri de câteva persoane cu ghid care urcau pe jos ajutându-se de bețe de trekking și mă gândeam ce curajoși or fi fost și ce condiție fizică bună trebuie să fi avut.

Cum te dai jos din telecabină, te „măsoară” din cap până-n picioare niște lucrători de la Funivia Etna, stația de teleferic de sus, și te invită să închiriezi geacă, ciorapi și încălțări adecvate, dacă ești dezbărcat și în sandale. Tot acolo, sub același acoperiș, existau câteva magazine mici de unde se puteau cumpăra materiale informative cu privire la Etna, suvenire, ba chiar se putea mânca sau bea ceva, era toaletă. Cu titlu informativ, o bere de 66 cl costa 5 €, un sandviș mic tot 5 €.

Cei ce ne însoțeau au fost opriți să se echipeze corespunzător și le-a prins foarte bine, căci sus pe crestele Etnei, deși nu era prea frig, vântul bătea cumplit că abia mă țineam pe picioare, iar pe jos călcam pe o suprafață ca din zgură, în care mă afundam şi pe care alunecam, trebuia să fiu foarte atentă unde puneam piciorul.

Nu vă pot descrie exact ce am simțit, dar am fost foarte impresionată de peisaj, de culorile negre, cenuşii, maronii, roșiatice, vineții ale culmilor și văilor, de formele ciudate ale muntelui pe care le vedeam, de craterele uriașe ce se întindeau sub privirile noastre, din unele ieșind emisii ușoare de gaz. Însă, sus, din vârf, se vedeau emanțiile adevărate de gaz, parcă de culoare verde: erau acele gaze pe care le vedeam de jos ca pe niște nori. Ghidul Giovanni ce ne-a însoțit, un tânăr cu alură sportivă, ne-a dat o mulțime de informații dându-și toată silința să înțelegem cât mai bine ce reprezintă Etna. Acolo sus, singura formă de viață pe care am văzut-o a fost o gărgăriță al cărei corp roșu a fost ușor de sesizat pe negrul de pe jos. L-am întrebat pe Giovanni la ce înălțime am mai urcat în incursiunea noastră printre cratere și mi-a răspuns că am depășit cota 3.000 m. La un moment dat, ne-a indicat o adâncitură mică în sol, s-a aplecat, a săpat un pic cu mâna culegând pietre negre, poroase, calde pe la vreo 50-60° Celsius de la ultima erupție din martie, invitându-ne să experimentăm și noi dacă dorim un suvenir original. Pe urmă, ne-am îndreptat către locul unde parcaseră mașinile, făcând un cerc uriaș, totul durând un pic peste două ore. Întoarcerea s-a făcut fără nicio problemă pe ambele segmente: cu autovehiculele de teren și cu telecabina, la Rifugio Sapienza mergând să tragem o fugă și la Silvestri, craterul ce s-a format urmare erupției din 1892.

La final, în timp ce așteptam să ne reconstituim grupul de opt persoane, vizionam pe monitoarele puse la dispoziția turiștilor imagini cu erupția din 2003 și nu puteam să cred ce-mi vedeau ochii, aveam impresia că s-a dezlănțuit iadul. Abia atunci mi-am dat seama că uriașul de foc al Siciliei se poate supăra oricând și poate declanșa o adevărată urgie în orice moment, chiar și în acela în care noi eram acolo.

Concluzie

Până la urmă, am fost niște norocoși că am avut parte de o excursie minunată, fără niciun incident, dar deloc ieftină: 98 €/persoană.

Eu nu pot să vă spun să mergeţi neapărat în excursia pe Etna dacă aveţi de gând să vizitaţi Sicilia, fiindcă fiecare are gusturile sale şi nu trebuie comentate în niciun fel, aşa cum bine zice o veche vorbă latinească. Dar, dacă vă hotărâţi totuşi pentru Etna, vă recomand să parcurgeţi toate cele trei segmete pentru a avea o imagine cât mai completă asupra muntelui, chiar dacă implică o cheltuială mai mare: nu ajungeţi prea des pe Etna!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=4ACzGDPnsAM

---

VIZUALIZĂRI: 10359 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI