Bologna– culoare și viață

TIPĂREȘTE

Am plecat din București într-o vineri după-amiază și am aterizat la Bologna ușor după apus, pe o ploaie aproape torențială (căci da, așa cum am mai spus: plouă mereu când merg eu într-o vacanță). Planul a fost de la început să nu am nici un plan :). Voiam pur și simplu să am un city break în care să mă bucur de oameni, de mâncare și de atmosfera absolut incomparabilă a Italiei.

Nu am mers în muzee (deși deja știi că sunt mare iubitoare de artă) și nu am făcut mai nimic din ceea ce te-am obișnuit că fac în escapadele mele turistice. Și dacă tot am găsit o ofertă excelentă de 12.30 euro pe biletul de la București la Bologna, am ales să vizitez un orășel despre care auzisem multe povești dar pe care nu avusesem încă șansa să îl văd.

În Bologna, am observat arhitectura incredibilă a acestui loc, care, spre uimirea mea, cred că este puțin sub–evaluat din punct de vedere turistic. Plin de viață (este oraș studențesc), foarte curat (cel puțin în centru), cu oameni foarte amabili și multă culoare: toate acestea m-au determinat să îl pun în lista mea cu destinații frumoase italiene.

1. Bucură-te de arhitectura orașului

Am plecat de la hotel, după un mic dejun tipic italian cu capuccino și patiserie gustoasă, și am coborât din bus la gară. De aici am început să descopăr fiecare alee, fiecare străduță, să admir culoarea ruginie a clădirilor (de unde și numele de Bologna rossa – Bologna roșie).

Ceea ce trebuie menționat e că, în weekend, tot centru se închide tranficului și devine pietonal, deci te poți plimba în voie fără grija mașinilor, poți să admiri casele vechi, piețele și să asculți liniștit muzica artiștilor stradali.

Mi-am oprit pașii odată ajunsă în Piazza Maggiore, centrul vieții culturale și religioase a comunității, care are ca simbol Fântână lui Neptun.

Tot aici se poate găsi și primăria, clădirea Bianchi și Podesta dar și Biserica Sfântul Petronio, toate datând de la 1200, construite astfel că centrul e de fapt un mare pătrat, în care aveau loc marile reuniuni ale orașului. Pe la 1400, piața a fost refăcută iar azi, există o legendă printre studenții de la Universitatea Bologna legată de această zonă: dacă traversezi piața, trebuie să o faci pe laturi, nu prin centru, căci dacă o tăi pe de-a dreptul riști să nu îți iei niciodată diplomă :).

Am intrat, la întâmplare, am Biblioteca din piață Maggiore și am rămas absolut impresionată de clădire, de felul cum e totul organizat, cât de modern și mai ales…. cât de multă lume era într-o sâmbătă însorită acolo. Cu adevărat fascinată m-am plimbat pe fiecare etaj, am luat o revistă, am răsfoit-o și … absolut nimeni nu m-a intreat nimic. Chiar dacă nu ești un mare pasionat de cărți, clădirea aceasta iți va plăcea, fiind la fel de frumoasă pe interior ca și pe exterior.

După ce ieși din nou la soare (da, îmi e greu să îmi imaginez orașul asta fără un pic de soare și o lumină extrem de caldă), ia-o ușor pe străduțe, pe sub cupole, pierde-te printre oameni grăbiți, printre terase pline și muzicieni stradali.

Așa vei da de Biserică Sfântul Petronio, cea care a înglobat numeroase fonduri pentru a fi ridicată, pe parcursul câtorva secole, de pe la 1930 pâna acum.

De afară nu pare cea mai frumoasă dar interiorul te va lasă fără grai, amintindu-ți, inevitabil, că e a cincea ca mărime din lume și că, pentru ridicarea sa, un întreg cartier a fost șters de pe fața pământului (mda… se pare că megalomania religioasă a fost moștenită și de români de undeva :))). Trebuie să menționez că în 1508, statuia în bronz a Papei Giulio al II-lea, construită de Michelangelo, a fost adusă aici dar, sub conjunctura politică și socială, a fost distrusă în 1511, rămânând astfel, alături de Statuia lui Davin Rohan, singura operă în bronz a marelui sculptor.

Și dacă vrei să citești mai multe și dacă vrei să cunoști mai multă istorie despre orașul acesta, Mondo Libri, una dintre cele mai mari librării din Bologna, se află, ascunsă pe o străduță îngustă, pe 2 etaje. Găsești orice îți dorești: de la cărți în limba italiană (interesul meu), engleză, germană și franceză la ghiduri turistice sau cărți de colorat :).

2. Savurează bucătaria tipic Bologneză

Ai obosit de atâta mers pe jos și atâta admirat de clădiri? Păi e vremea să ne bucurăm de bucătăria bologneza, una dintre cele mai cunoscute din lume: ușor diferită de cea italiană, cu specialități ca tortellini făcuți în casă, prosciutto crudo, o friptură de vită senzațională sau cunoscuta prăjitură Certosino.

După câteva prânzuri și cine copioase (împotriva oricărei reguli de dietă) am ajuns la concluzia că acest city break a fost unuil exclusiv culinar :).

Nu vorbesc mereu despre resturante sau mâncare, însă în cazul acesta, trebuie să menționez restaurantul La Brace (ristorante-labrace.com), găsit din greșeală, atunci când foamea deja atingea un nivel destul de supărător, la o oră când majoritatea locurilor sunt închise în Italia.

Nu uita că între oră 3 și 6 totul este închis, este siesta, așa că singurele chestii pe care le mai poți mânca sunt fie sandviciurile sau fast food-ul. Și doar nu ai vebit în patria pastelor și a înghețatei să mănânci kebab?!

Să revenim în restaurantul în care m-am întors de 2 ori în 2 zile (ultima dată venind obosită chiar de la Veneția) doar pentru a savura fastastica loc bistecca de vită :). Personalul s-a bucurat așa mult că, la sfârșit, a adus, din partea casei, un gustos limoncello; asta mai ales după ce am gustat cam toată cartea de deserturi pe care o aveau.

Nu puteam încheia o după-amiază plăcută fără o înghețată tipic italiană, luată de la una din gelateriile artizanale, undeva sub o cupolă frumoasă și romantică.

Arcade, restaurante ascunse, magazine de chilipiruri, toate aceastea mi-au purtat pașii către turnurile vechi rămase încă în picioare, după secole de istorie.

3. Admiră orașul de la înălțime

Și după ce am vorbit atât de mult despre mâncare și am făcut grave excese culinare, cred că cel mai bine e să te pui pe urcat câteva sute de scări și să admiri Bologna din cel mai înalt turn al sau: Turnul Assineli.

Tot orașul a fost împânzit în trecut cu turnuri, construite, prin secolele XII- XIII, de către familii bogate pentru a-și susține condiția socială și arata puterea. În zilele noastre mai există vreo 20 de astfel de turnuri în starea lor naturală, printre care și Assineli și Garisenda.

Cele două au fost ridicate în anii 1109,1119 de către familia bologneza Assineli și aveau funcție militară, de apărare. Singurul care se poate vizia este turnul Assineli care are 498 de trepte înguste și întunecoase, care fac urcarea lor ușor dificilă, mai ales dacă ai crize de claustrofobie sau rau de înălțime :).

Dar crede-mă: efortul va fi răsplătit când vei vedea panorama orașului. În zilele senine, se spune, se pot admira inclusiv Alpii de aici.

Deci: ai dat jos deja kilogramele acumulate la prânz și ai și un cadru fantastic pentru fotografii: ce îți poți dori mai mult?! :).

4. Reculege-te la Basilica Sfântul Ștefan

Bologna are numeroase biserici și bisericuțe (la fel că orice alt oraș italian) și fiecare pare că îți oferă o altă imagine a felului cum era percepută religia în secolele trecute. Am descoperit Basilica Sfântul Ștefan fără să o caut, fără să citesc nimic despre ea, fără să vreau (așa cum spuneam și mai sus, nu aveam nici un plan clar de vizitat). Poate de aceea mi-a plăcut să o găsesc, mică, elegantă, pe o stradă ascunsă, învăluită într-o lumina caldă de primăvară, poate ușor timidă, în comparație cu Sfântul Petronio.

Am intrat în curtea interioară și am descoperit nu una ci șapte biserici micuțe (cea a Crucifixului, a sfântului Sepolcro, Vitale, Agricola, a Martirului, muzeul Sf Ștefan). Fiecare are ceva special, grădina interioară are o fântână veche, loc de întâlnire, acum, pentru turiștii pierduți în celelalte clădiri ale complexului.

Am perceput Basilica și cele 7 bisericuțe ca un colț de liniște într-un oraș care fremăta de viață și tinerețe, în ciuda vârstei sale înaintate :).

Bologna a reprezentat o surpriză foarte frumoasă pentru mine: am descoperit un orășel încântător și elegant, pe care mi-ar plăcea să îl revăd oricând.

---

VIZUALIZĂRI: 3618 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI