Bergamo, o bijuterie a Lombardiei

TIPĂREȘTE

Cu toate ca in februarie, cand am fost in Milano ultima si prima data, ziceam ca nu ma voi intoarce curand, dorul de duca a invins, si cele mai convenabile ore de zbor si preturi erau catre Milano. Mai exact aterizare la Bergamo si decolare de pe Malpensa.

Citind-o pe Dana S. pe AFA, mi-am zis ca ar fi pacat sa nu vad si Bergamo, dacat tot ajung acolo.

Cunosc multa lume care a fost la Milano si cand i-am intrebat daca au fost si in Bergamo, raspunsul lor: "Bergamo? Dar ce-i acolo? Doar aeroportul... ". Lumea se gandeste ca e ceva gen Otopeni, asa...

Bergamo este o bijuterie, un oras care nu merita sa fie ignorat.

De la aeroport am luat Autobuzul 1 A (de la peronul 1). Cum va spuneam si in review-ul despre zborul cu Ryanair, am luat bilet de la ghiseul ATB, din aeroport, unde „fatuca – angajata” a uitat sa-mi dea si maruntisul, rest la o bancnota. Nu s-a mai incurcat in maruntis, chiar daca maruntisul ala facea mai mult decat biletul in sine. Sa fiti foarte atenti la rest! Biletul (Tichet pentru 3 zone, Tarifa C) este valabil 90 de minute si poate fi folosit la autobuz, funicular si tramvai. Cand urcati in autobuz, validati-l!

Am coborat la gara, ca sa las bagajul. In Gara Centrala din Bergamo nu exista "Bagaje de mana". Insa, atunci cand va veti da jos din autobuz, veti vedea, vis-à-vis, Autogara. Citisem ceva pe AFA despre un loc de lasat bagajele. Am intrat in incinta autogarii si am dat peste un ghiseu Atlassib. Am intrebat in limba romana si mi-au spus sa ies din cladire, si in stanga, sunt niste "dulapioare verzi" pentru bagaje. Scria: Consigna. Am vazut ca unele erau ocupate, altele aveau cheia la vedere, deci, libere. Pretul era de 4 euros. Cand m-am scotocit in portofel dupa maruntis, nu aveam suficient, desi trebuia sa am. Atunci mi-am dat seama ca fatuca de la aeroport a ciupit maruntisul. M-am intors in autogara si am schimbat la o cofetarie. Am lasat bagajul acolo cu inima un pic indoita, deoarece, chiar in fata, era un grup de adolescenti de culoare. Insa, mare lucru nu aveam eu in bagaj... M-am ingrijorat degeaba. Am gasit bagajul la locul sau, dar, am vazut ca erau si altfel de casete, mai mici, unde costa 3 euros.

Ma incadram in cele 90 de minute, asa ca am asteptat un autobuz ca sa plec mai departe, spre funicular si sa urc pana la Citta Alta. Insa, socoteala de-acasa... Se vedea Bergamo Alto de unde am coborat eu… insa nici urma de funicular. M-am fatait eu pe-acolo, am mai facut niste poze…. Pana la urma, am luat tot autobuzul pana sus. Am intrat in orasul vechi prin Poarta S. Alessandro si am coborat chiar acolo de unde se lua funicularul spre Castelul San Vigilio. Bergamo are doua funiculare: acesta si cel pe care il cautam eu in orasul de jos.

Funicularul San Virgilio a fost construit in 1912. Destinat initial localnicilor, pentru a-i urca in varful Colinei San Vigilio, el este acum folosit in exclusivitate de catre turisti. Printre turistii care au urcat cu acest funicular se numara si Hermann Hesse (Premiul Nobel pentru Literatura). Lungimea traseului de 630 de metri este parcursa de un singur vagonet care are 12 locuri pe scaune si restul, pana la 55, in picioare. Costul biletului este de minimum 1.30 euros si este valabil 75 de minute (1 Zona). Colina este unul dintre cele mai inalte puncte ale orasului Bergamo si de aici se pot admira orasul vechi, orasul nou, campia, muntii.

De la funicular se poate urca pana la ruinele castelului, o fortareata, unde intrarea este gratuita. Sunt doua cai de acces spre castel: Via San Vigilio (la stanga) si Via Cavagnis care permite turul intreg al colinei. Se mai poate face turul asa zisului Monte Bastia, luand-o pe strada cu acelasi nume. Intrand pe Via Rione, o straduta ingusta, se ajunge la bisericuta San Sebastiano. De la biserica San Vigilio, incepe Via Scorlazzone, cunoscuta prin scarile sale pe care se coboara spre Porta S. Alessandro. Eu una, avand putin timp la dispozitie, am coborat tot cu funicularul, care circula din 15 in 15 minute.

Iar am mers pe dos. Traseul turistic incepe de la funicularul care leaga orasul nou cu orasul vechi. Eu am luat-o invers. Am intrat prin Pasaggio Tori di Adalberto si am ajuns in Piazza Nuova (Mascheroni). Alaturi este Pzza de la Cittadella unde se pot vizita Muzeul Civic de Arheologie sau Muzeul de Stiinte Naturale „Enrico Caffi”. Amandoua se afla in aceeasi cladire.

Citadella, cu palatele sale datand de la mijlocul secolului XIV, era cartelul general militar al orasului. Inainte de a parasi piata aceasta, pe dreapta, am vazut o Gelaterie (Cherubino) de unde localnicii cumparau inghetata la cornet. Eu nu am probat-o, insa parea delicioasa.

Mergand pe Via Colleoni, am trecut pe langa Chiesa di Sant’Agata nel Carmine (1391) care are un frumos altar baroc, apoi am admirat vitrinele a tot felul de magazinase, restaurante… Mare succes avea o Pizzerie unde se vindeau felii de pizza cu 1.30 – 2 euros. Lumea lua la pachet felia de pizza si o mancau asezati pe scarile Palatului Nou (Palazzo Nuovo), din Piazza Vecchia, inima orasului de sus. Aceasta cladire, a carei fatada este din marmura de Zandobbio, gazduieste biblioteca. Aici se afla o impresionanta colectie a poetului Torquato Tasso, originar din Bergamo.

Despre Piazza Vecchia, renumitul arhitect Le Corbusier spunea ca „este atat de perfecta ca nu trebuie sa se schimbe nici macar o piatra”. Putem admira aici Pallazo della Ragione, La Torre Civica (aproximativ anul 1100), sau faimoasa fantana Contarini (1780). Privind in jur, am avut un profund sentiment de bucurie, sa nu-i spun catarsis. Ma bucuram nespus ca eram acolo intr-o sambata frumoasa de octombrie, in weeck-end, dupa ce muncisem o saptamana intreaga in Romania si suferisem de frig. Plecasem de la Bucuresti pe o ploaie urata, la 7.30 dimineata.

Palazzo della Ragione se evidentiaza prin arcurile, ferestrele sale ovale si mai cu seama prin balconul deasupra caruia vegheaza un leu, simbolul Venetiei (care a controlat Bergamo incepand cu secolul XV). Numit si Palatul Intelepciunii, acest palat medieval adaposteste cea mai veche primarie din Italia. In saloanele sale au loc expozitii de arta, precum si spectacole de teatru.

Torre Civica sau „Campanone este unul din simbolurile orasului. A fost construit in secolul XII si aici se afla o parte din sediul Guvernului, precum si inchisoarea orasului. Se poate urca si admira orasul. In fiecare noapte, la orele 22.00, clopotul bate de 100 de ori, anuntand inchiderea portilor orasului (in numar de 5).

Palazzo del Podesta del Comune adaposteste un muzeu: Museo Storico dell’eta’Veneta. Cu acelasi bilet se poate urca si in Torre Civica. Intrarea: 5 euros. Trecand prin portal, intram in Piazza dei Duomo.

Capilla Colleoni (1472-1477) este o adevarata opera de arta, construita la cererea capitanului Bartolomeo Colleoni. A ordonat demolarea sacristiei Bisericii Santa Maria Maggiore, si pe locul acesteia s-a construit mausoleul care avea sa-i adaposteasca ramasitile. Planurile au fost intocmite de unul dintre cei mai celebri arhitecti si sculptori ai timpului: Giovanni Antonio Amadeo. Mi-au placut mult basoreliefurile care ornamenteaza exteriorul capelei, precum si picturile din interior. Fotografiatul este interzis, dar nu am stiut, si m-a apostrofat o doamna care vindea suveniruri. Cautati stema cu cele trei testicole. Se spune ca cine le atinge va avea noroc.

Basilica de Santa Maria Maggiore (1137) este considerata cel mai important „monument” din Bergamo. Aici se afla mormantul compozitorului Gaetano Donizetti, originar din Bergamo, si faimosul confesional in stil baroc, creatie a lui Andrea Fantoni. Biserica a fost ridicata in semn de multumire adusa Fecioarei Maria, dupa ce au scapat de epidemia de ciuma din 1135. Fatada bisericii este decorata cu motive vegetale si desene geometrice. Nartexul este opera lui Giovanni de Campione. Se pot admira statuietele Sfintilor Vicentiu, Alexandru si a Sfintei Barbara, situate in porticul aflat deasupra intrarii. Tot pe fatada exterioara, intr-o nisa, se afla opera lui Andreolo de' Bianchi: Madonna col Bambino.

Construit in stil clasic, cu a fatada alba, prin comparatie cu Capilla sau cu Basilica, Domul este de o simplitate modesta, in aparenta. Catedrala din Bergamo il are ca patron pe Sfantul Alexandru, protectorul orasului si reprezinta centrul vietii religioase al orasului. Interiorul catedralei adaposteste multe opere de arta, numeroase capele, precum si celebra „Martiriul Sfantului Alexandru”, opera a pictorului napolitan Nicola Malinconico (1694). In aceasta catedrala se afla mormantul Papei Giovanni XXIII, originar si el din Bergamo. Pe cine intereseaza mai mult, poate vizita Muzeul si Tezaurul Catedralei (pret 5 euros).

Baptisteriul octogonal încoronat de statui şi înconjurat de o galerie de marmură roşie de Verona este împodobit cu coloane zvelte și reprezentări în piatră ale virtuţilor. Este o reconstrucţie a lucrarii originale a lui Giovanni da Campione (1340), care era construita in spatele navei bisericii Santa Maria Magiore. A fost inlaturat în 1660, considerandu-se ca era prea mare. A fost reconstruit pe actualul loc, în 1898.

Dupa ce am vizitat Domul, am luat-o pe o straduta laterala, prin spate, si trecand pe langa Ateneu, am dat in Piata de peste (Mercato di Pesci). Doar denumirea a mai ramas asa, fiindca nici urma de peste. Doar stradute linistite, cu mici parcuri pentru relaxarea localnicilor.

Si asa am ajuns la Oficiul de Informare Turistica unde mi s-au dat multe informatii si inclusiv o lista cu muzeele din Bergamo. Mi s-au recomandat Museo Donizettiano, la Rocca (Fortaleza) si Gradina Botanica, insa eu nu mai aveam timp sa poposesc prea mult.

In partea de jos, mi-a fost recomandata Academia Carrara, unde pot fi admirate tablouri ale lui Morandi, Botticelli sau Rafael, precum si mobilier, portelan, picturi. Intrarea costa 10 euros.

Cu regret, m-am indreptat spre gara, nu inainte de a-mi recupera bagajul. Am cumparat bilet de la automat. Nu l-am validat la aparatul galben de langa automat fiindca scria ceva despre abonamente. Erau doua variante de bilete pana la Milano: de 5.30 euros Via nu stiu pe unde si alta: 4,80 euros, via Monza. Mai aveam 10 minute pana cepleca trenul, asa ca am alergat sa prind trenul, m-am urcat si a pornit. Nu a venit nici un controlor pana in Milano. Drumul a durat cam o ora si 20 de minute. Trenul aducea a personal de-al nostru din toate punctele de vedere. Am ajuns mai intai la Milano Greco Pirelli. Apoi, ultima statie: Milano Porta Garibaldi.

---

VIZUALIZĂRI: 5634 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI