Cazare ideală pentru city break

TIPĂREȘTE

În scurta noastră oprire în Bergamo (vezi impresii) am fost cazaţi la My Room Eco, rezervare făcută cu o lună înainte pe booking.com.

Cazarea în Bergamo a fost o provocare pentru noi. Nu ştiu de ce, poate pentru faptul că ne aşteptam să fie foarte ieftin, am avut un şoc în momentul în care am dat prima căutare pe booking. Nimic sub 50 de euro, iar la banii ăştia majoritatea aveau baie comună. Nu-s vreo pretenţioasă, dar buda privată e principala cerinţă la o locaţie de cazare. După o experienţă pe care am avut-o la un B&B din Roma când am luat baie la comun şi ne-am trezit că niciodată baia aia nu era liberă pentru că erau două englezoaice care îşi spălau rufe şi la 4 dimineaţa, de atunci exclud din start ideea de cazare cu baie la comun. Dar iar m-am pierdut în paranteze şi acolade… Să revenim la oile noastre.

Am găsit într-un final o cazare ok pentru ce aveam noi nevoie, cu comentarii bune pe booking şi ne-am decis să antamăm. O noapte – 50 de euro. Cam mult, am considerat noi, dar asta este. B&B-ul se numea My Room Eco şi era situat pe Via Brosetta. Aveam ulterior să aflăm că există mai multe camere My Room Eco în Bergamo, proprietarii având mai multe imobile. În fine, se apropie ziua plecării. Primim un mail de la B&B în care suntem rugaţi să sunăm cam cu 20 de minute înainte să ajungem la locaţie. “Ce naiba e asta? Ăştia nici măcar nu sunt acolo? ”. Dar mă rog, cu gândul că nu stăm decât o noapte şi cât de rău poate fi… ne-am încurajat şi ne-am văzut mai departe de treabă.

În data de 12 iunie ajungem în Piazza G. Marconi şi sunăm. De acolo ne făcusem socoteala că ne ia cam 10-15 minute să ajungem, bine, hai 20 cu bâjbâiala de rigoare. Sunăm noi, dar degeaba că nu răspunde nimeni. Tocmai când ne gândeam ce să facem sună telefonul. Era Guido, proprietarul, care ne întreabă unde suntem. Îi explicăm şi ne spune “rămâneţi acolo că în 5 minute vine cineva să vă ia. ”. Ups, la asta nu ne aşteptam. “Băi, tu ai vorbit ceva de transport? ”, îmi întreb jumătatea. “Nu! Mamă, poate ne taxează macaronarii cu vreo 20 de euro că au venit să ne ia”. “Ce să ne taxeze, mă, că le dau în cap. I-am pus eu să vină? ”

Whatever, în 7 minute apare un Range Rover şmecher în parcare la taxiuri şi o tipă dinăuntru începe să ne facă cu mâna. “Săraca, asta e cu capu’! Cred că ne confundă…”. De unde, văzând că nu ne sinchisim să ne ridicăm de pe bordură, se dă tipa jos şi vine la noi. “Bună, eu sunt Roberta. Guido, asociatul meu, mi-a zis să vin să vă iau. Pentru My Room Eco, nu? Ca semn de recunoaştere mi-a zis că aveţi o umbrelă. Poftiţi, vă rog, în maşină. Ajungem imediat. ”

Am rămas mască. Timp de vreo 10 minute, cât a durat drumul, a vorbit încontinuu (deh, femeile vorbesc mult…). Atunci ne-a povestit şi despre împărţirea oraşului vechi şi despre îngheţata straciatella. Ne-a spus că una dintre cele mai bune prietene ale ei este din România şi că ea, personal, are o părere foarte bună despre români. Era foarte în vervă tipa.

Într-un final am ajuns pe Via Brosetta. Ne-a prezentat camera unde urma să dormim în acea noapte şi s-a dus jos să ne aştepte pentru formalităţile de check-in.

Camera se afla la etajul doi al unei clădiri vechi, era mărişoară (nu se compara totuşi cu cea din Praga) şi avea tot ce era necesar inclusiv dozator de apă plată, ceea ce nu mai văzusem până atunci într-o cameră de hotel.

Patul mare cu aşternuturi curate, măsuţa, televizorul, totul părea nou. Pe pat existau două seturi de prosoape curate şi călcate. Există, de asemenea, şi un mini-hol şi un cuier.

Amintesc acum ca să nu uit până la final, în legătură cu izolarea fonică. Noi ne-am cam speriat puţin pentru că seara, când ne-am întors din plimbare, în timp ce savuram pizza, din jumătate în jumătate de oră se auzeau clopote bătând. “Să te ţii pârleo la noapte ce-o să ne bată clopotele, Mitică! ”… N-a fost aşa deoarece ora 21.00 este ultima oră când aceste clopote bat înainte de noapte. Dimineaţa nu ştiu la ce oră încep pentru că noi am plecat foarte devreme. Oricum, la 6.00 nu bat sigur )

Să ne întoarcem… Ca şi mic dejun se merge pe ideea self service, aşa cum s-a exprimat Roberta. Pe măsuţă existau două punguţe. Fiecare avea câte un croissant, un borcănel de pudding, un suculeţ la cutie, gemuri, cutiuţe de cremă de ciocolată, punguţe cu pâine prăjită şi câte două pastile de cafea pentru expresor, aparat care se afla chiar lângă pungi. Bunuţ, şi avantajul era că puteai să le consumi în orice moment al zilei, nu neapărat dimineţa. Părerea mea e că totuşi era prea mult dulce şi nimic sărat. Poate aşa s-a nimerit la noi. Oricum, cafeaua aia dimineaţă, mi-a dat palpitaţii. A trebuit să o indoi cu apă şi să-i pun mult zahăr că altfel nu putem s-o beau.

Totul mi s-a părut mai mult decât ok până am intrat în baie. Moamă, aici am avut un şoc. Ştiţi camerele acelea italieneşti cu geamuri mari de sus până jos… Eh, un astfel de geam cu sticlă clară era la baie, exact în dreptul budei. Când stăteai pe tron, te puteai uita fix în casa vecinului. Aici n-ar fi fost mare tragedie, problema e că şi el se uita la fel de lejer la tine… într-unul din cele mai intime momente. Atunci când, de obicei, eşti doar tu, eventual cu jocurile de pe telefon, ajungi să fii tu, jocurile, vecinul de la 2 de vizavi, vecinul de la 1 de vizavi şi poate şi alţi vecini veniţi la primii vecini cu pungile de floricele…. Vă închipuiţi ce imaginaţie bolnavă am, da? În mintea mea toată Via Brosetta venea la vecini să se uite pe geam... Cu un ţipăt am ieşit din baie, am luat un prosop mare şi am acoperit toată uşa mini-balconului, că de fapt era un mini-balcon. Şi acolo a rămas acel prosop până am plecat. Odată rezolvată problema geamului de la baie, m-am liniştit, ne-am schimbat şi am coborât pentru formalităţi şi explorare. Oricum, baia are wc, duş, chiuvetă şi încă un duş lângă wc probabil pentru că nu au avut loc să pună bideu. Totul e foarte curat şi există şi săpun şi gel de duş.

Când am ajuns la biroul Robertei, aceasta ne aştepta cu o hartă a oraşului pe care încercuise principalele puncte de atracţie turistică. Ne-a arătat cu harta în faţă unde se manâncă cel mai bine în Bergamo, cum ajungem la gelateria Marianna, ce nu trebuie să ratăm în cadrul vizitei şi, nu în ultimul rând, ne-a notat cel mai bun drum spre staţia de autobuz pentru aeroport. Acestea fiind zise, ne-a dat cartea ei de vizită cu numărul de mobil şi ne-a spus s-o sunăm la orice oră dacă avem orice problemă.

Am răms paf, chiar nu ne-am aşteptat ca pentru o noapte petrecută la B&B-ul ei să arate atâta disponibilitate şi amabilitate. Să nu uit, transportul de la autobuz a fost gratuit. Nici măcar nu a fost adus în discuţie în momentul totalului de plată.

În ceea ce priveşte internetul, noi ştiam că există dar nu ne-a interesat pentru că nu aveam nevoie.

Ştiu că nu am stat decât o noapte şi ştiu că majoritatea problemelor de cazare apar mai târziu, însă pot recomanda acestă unitate în primul rând datorită amabilităţii gazdei şi în al doilea rând datorită faptului că majoritatea celor care ajung în Bergamo asta caută: o noapte de cazare, maxim două, într-o locaţie ok şi accesibilă, iar My Room Eco exact asta este.

---

VIZUALIZĂRI: 2770 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI