Hotelul din povesti cu apa 'frizante'

TIPĂREȘTE

In circuitul pe care l-am facut in 2013 am vizitat Castelele Bavariei, Liechtenstein, Elvetia, Interlaken & Jungfrau, Aiguille du Midi, Zermat & Matterhorn, Riviera Ligurica, San Remo, Monte Carlo, Nice, Cannes, Portofino & Cinque Terre, Genova, Milano, Verona si retur prin Ljubliana, Zagreb, pe langa Venetia spre casa prin Budapesta. Total 14 zile

Dupa faimosul tunel dinspre Courmayeur, zeci de alte tuneluri, serpentine ametitoare si superautostrazi, o plimbare prin Chamonix, am urcat cu telecabina pana la cota 3777 m pe Aiguille de Midi. Seara, cu 3 gps-uri si un sofer de exceptie – nea Gogu (dl. Anton, aplauze de la noi), am ajuns in Valle d’Aosta si ne-am cazat la, ”casuta din povesti “ hotelul Casale.

Hotelul, despre care am aflat ca este o afacere de familie de 3 generatii, este amplasat in asezarea Saint Cristophe in localitatea Condamine.

Este asezat intr-o bifurcatie a doua strazi; la intrare, un rond cu flori si o statuie reprezentand o femeie cu pruncul in maini inaltandu-l spre cer, ne intampinau urandu-ne ‘bun venit“. Administratora hotelului este ramanca; mobilier vechi de cand erau bunicii mei tineri, scrinuri si sifoniere vechi in camere. Unii s-au plans ca miroase a mucegai., la noi nu am simtit aceasta. Pe holuri, la fel, piese de mobilier vechi-vechi, o masina de cusut antica, pe scari flori si un fier de calcat cu carbuni completau caldura unui loc nou in care se stransesera decenii de istorie si evolutie a mobilierului. Cred ca am locuit in putinele camere cu mobilier nou dar care vroia sa pastreze linia traditional rustica.

Am stat la etajul 2 si am avut balcon si o priveliste superba spre statiune, spre strada mai putin circulata. Camera curata, la fel si baia curata cu bideu si un scaunel de plastic+consumabile obisnuite. Storurile erau din lemn, greu de manevrat daca nu stiai cum vine treaba, iti trebuia ceva forta sa le deschizi.

Intr-o seara am vazut un superb spectacol de artificii, cred ca era vreo sarbatoare, era sambata. Dimineata cand ne-am trezit, in rasaritul de soare, se inaltau baloane cu aer cald de agrement, super... mai vazusem asa ceva in Turcia.

Parterul, unde era si receptia, era incarcat de mobilier vechi, statuete, un ceas de epoca, dar si un tv plasma cu Pro TV, pliante turistice, carti si cele mai recente ziare.

Pe cealalta strada, care era mai circulata, in dreptul hotelului, era o cismea cum erau pe la noi prin gari, intr-un perete de stanca care cotra cost distribuia apa plata de izvor, mineralizata usor sau mineralizata (“ frizante”). Costa 5 eurocenti litrul. Foarte ieftin si civilizat. Am aflat ca aceasta facilitate fusese sposorizata de o biserica din zona.

Despre micul dejun: restaurantul mare era la parter, in continuarea receptiei; patronul, un italian casatorit tot cu o romanca ne-a servit personal impreuna cu administratora care asa cum am spus era tot romanca.

In restaurant, pe pereti erau picturi si farfurii pictate cu embleme de hoteluri, cred ca pe 3 randuri de jur imprejur, in partea superioara a peretilor, cam 300-400, o chestie simpla, frumoasa care mi-a incantat privirea. Jumatate din restaurant era mobilat cu mobila veche o frumusete (vezi poze), cealalta jumatate cu mobilier nou, normal, unde am fost inviatati noi la micul dejun doua dimineti la rand.

Mancare= mic dejun: multa patiserie dulce, foietaje de 7 feluri, un fel de sunca presata pe care patronul o alinta proscciuto dar nu era, cafea, ceai, lapte, gem, margarina, croissante, in mare bine… multumit.

Soferul nostru, nea Gogu (asa s-a prezentat cand am mai fost cu el in alt circuit) care era un mucalit comenta: romanca asta (era vorba de administratora, cea care se ocupa de tot inclusiv cred de bucatarie) a uitat ca e moldoveanca, unde a vazut ea in Romania atatea dulciuri la micul dejun; putea sa faca si ea o ciorbita de burta sau o mamaliguta cu niste sarmale sau macar poalenbrau ca la Moldova...

Am mai aflat ca si una dintre fiicele patronului (cu nevasta romanca), lucra camerista in hotel, oricum era o afacere de familie.

Inainte de a pleca in circuit stiind hotelurile in care vom fi cazati, am listat un comentariu de pe AFA si l-am aratat administratorei, care i/a tradus si patronului, ce pareri puteau fi gasite pe internet despre ei; chiar daca in comentarii, probabilca nu erau doar aspectele positive reliefate, ei s/au bucurat de faptul ca se vorbeste despre ei…asta insemnand puiblicitate. Din pacate, la acest hotel, probabil ca nu ajung decat cei care merg in circuit organizat. Noua ne/a placut zona, apa frizante, hotelul si dorinta oamenilor care lucrau acolo, de multumi turistii si de a pastra stilul traditional prin mobilier si diverse mileuri ornamentale.

---

VIZUALIZĂRI: 1916 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI