Glasnevin Cemetery & Glasnevin Museum

TIPĂREȘTE

Intr-un top al celor mai vizitate cimitire din lume (da, exista asa ceva)... pe primul loc este La Recoleta din Buenos Aires, urmat de National Arlington din Washington, Cimitirul vechi evreiesc din Praga, Pere-Lachaise din Paris, Zentralfriedhof din Viena, Cimitirul Vesel din Sapanta, Highgate din Londra, Greyfriars Kirkyard din Edinburgh, Prazeres din Lisabona, Al Qarafa din Cairo si Cimitirul Glasnevin sau Prospekt Cemetery din Dublin. La aceasta lista eu as adauga si Cimitirul Belu din Bucuresti.

Cimitirul Glasnevin sau Cimitirul Prospect cum este cel mai bine cunoscut din Dublin este o atractie turistica, mentionat in toate hartile si ghidurile de profil.

Daca cele mai faimose cimitire din lume sunt vizitate de mil. de turisti anual, nici cel din Dublin nu este pustiu, bantuit doar de fantome.

Cimitirul este situat în Glasnevin la mai putin de 5 km. de centrul orasului si este impartit in doua; zona principala si cea mai vizitata, este incercuita de ziduri mari de fortareata medievala cu turnuri de observatie la colturi si este pe partea dreapta a strazii care leaga Finglas de centrul orasului, iar cealalta jumatate se afla peste drum, in spatele unei zone verzi ce te duce cu gandul la un teren de golf.

Cimitirul a fost deschis in 1832 si la inceput suprafata lui era de doar 2 ha, fata de 40 ha. cat are acum (si se tot extinde). Autoritatile de la acea vreme au decis ca acest cimitir sa fie inconjurat de ziduri mari de aparare cu turnuri de observatie si in incinta lui sa patruleze noaptea paznici insotiti de caini, pentru a impiedica furtul de cadavre din morminte. Initial cimitirul a fost construit pentru romano-catolici, intr-o epoca in care furtul de cadavre era o problema nationala si de multe ori autoritatile recunosteau ca nu pot face face situatiei. La sfarsitul sec XVIII si inceputul sec. XIX datorita cercetarilor in domeniul medicinei, cererea de cadavre era mare si era principalul material didactic pentru studentii de la medicina. Din acest motiv, cadavrele saracilor, sau a celor fara casa sau fara familiei erau deseori furate din cimitire.

La sfarsitul sec. XVIII in Irlanda, catolicii erau minoritari si nu aveau cimitire proprii, oamenii fiind inmormantati in cele protestante cu o slujba foarte scurta, pentru a "nu-i supara "pe protestanti. In 1823 la Cimitirul St. Kevin, un gropar a avut o rabufnire cand, la inmormantarea unui catolic s-a oficiat o slujba restansa. Scanteia aprinsa de al a fost inceputul unei revolte a carui conducator a fost politicianul Daniel O’Connell si in urma careia a fost infiintat acest cimitir unde au fost admisi oameni de toate credintele si cultele.

In prezent cimitirul este cel mai mare din Irlanda si numara peste 1,5 mil. de morminte. Toate sunt cu locuri de veci; nici un mort nu a fost scos din mormantul sau si nu exista vreun mormant comun. Pentru ca nu exista obiceiul ca la noi, ca dupa o vreme, cand din cauza numarulului restrans de locuri, osemintelele unora sa fie dezgropate si adunate intr-un singur mormant, la comun, cimitirul se tot extinde. In plus, sunt zone intregi, in care pietrele si monumentele funerare au fost reasezate frumos si reconditionate, lucru mentionat pe ele cu placute albastre scrise cu alb.

De la sarmani ucisi de epidemia de ciuma la mari oameni de cultura si politicieni, de la catolici la ortodocsi si la musulmani, de la oameni sarmani fara familie sau casa la familii de vaza... toti sunt primiti cu drepturi si onoruri egale, potrivit credintei si obiceiurilor fiecaruia. La inceput cimitirul s-a numit Prospekt (nume folosit si astazi) de la numele zonei in care se afla.

Pentru multi dintre noi, sa vizitezi un cimitir insotit de un ghid si la sfarsit sa mai vizitezi muzeul cimitirului sau sa te opresti la cafeneua acestuia sau la magazinul cu suveniruri, poate fi ceva bizar. Dar in Dublin, la acest cimitir toate acestea sunt firesti. Un tur al cimitirului si o vizita la muzeu costa 12 Euro si doar vizita la muzeu costa 6 Euro. Programul este de la 11,30 – 14,40 iar accesul in cimitir este de la 09:00 – 18:00. Desigur se poate vizita si fara ghid. Eu din pacate nu am putut beneficiai de un ghid, pentruca atunci cand am ajuns eu, nu erau suficient de multi doritori si doar cu mine nu mergea un ghid. Doar ca la un moment dat am intalnit un grup care incepuse turul ceva mai devreme si am tras de vreo cateva ori cu urechea la ce povestea ghidul. Unul din vizitatori si-a dat seama cam ce fac eu acolo si mi-a dat pliantul lui, asa ca mi-am continuat plimbarea singura.

La ora pranzului cand am fost eu nimic nu era macabru pe acolo. Imediat ce am trecut de poarta, in fata mi-a aparut semet monumentul ridicat in onoarea lui Daniel O’Connell, considerat de toti parintele acestui lacas. Este de fapt un mausoleu, in care nu am intrat caci se intra doar cu ghid. Monumentul este un turn masiv rotund - inalt de 150m. cel mai mare de acest gen din Irlanda si poate fi vazut de departe, inclusiv din Gradina Botanica ce se afla in vecinatate. Pamantul din jurul acestui edificiu este ca o insula; de jur imprejur este sapat un sant adanc si in malul exterior al acestui sant sunt o multime de cripte, un fel de cavouri. O astfel de insula exista si in partea opusa a cimitirului, unde sunt cateva din cele mai vechi morminte.

Am plecat agale pe aleile perfect asfaltate si cu borduri mici ce imita o sfoara impletita. Cum majoritatea mormintelor sunt f. vechi, putine flori depuse pe la morminte am intalnit, si acesta este un motiv in plus pentru care curateneia este impecabila (poate nici nu se obisnuieste). In cele mai multe zone sunt doar copaci si iarba tunsa la cm. Timpul si-a lasat amprenta peste pietrele si monumentele funerare si cele mai multe sunt inegrite; cele mai recente sau mi bine restaurate sunt mai albe si ies in evidenta.

Este un loc plin de povesti, nu neaparat triste; pentru ca daca privim moarte din prizma vechilor celti, moartea nu este un motiv de intristare; este doar o trecere spre alt nivel. Si in plus, multi din cei care acum sunt vecini cu sarmanii si cu analfabetii, au fost oameni de cultura, sau politicieni, sau mai stiu eu ce alte personalitati ai ultimilor doua sute de ani din Irlanda.

In unele zone, predomina monumente din perioada renasterii celtice, in altele se recunoaste stilul gotic victorian, in altele neoclasicul este evident. La aceste stiluri se adauga dorinta sau prestigiul familiei respective care si-a lasat amprenta pe ultima "opera de arta ".

Cu adevarat multe lumi se intalnesc acolo, in liniste si decenta. Am vazut monumente vechi, de pe la 1860 sau altele din 2010. Nu am stat sa le citesc pe toate; dar cateva mai deosebite tot am vazut. Unele au forma de sarcofage, altele sunt cruci zvelte celtice, altele sunt simple placi inscriptionate, sau altele sunt statui, adevarate opere de arta. Dintre personalitatile de seama ale Irlandei, care isi dorm somnul de veci in acest cimitir, enumar; Michael Collins, Erskine Childers, Charles Stewart Parnell, Gerald Manley Hopkins, Brendan Behan, poet si scriitor irlandez, tatal lui James Joyce, contesa de Markiewicz, Sean MacBride si Eamon de Valera. Pentru noi, aceste nume nu spun multe lucruri, dar pentru irlandezi sau cei care au intrat mai adanc in cultura lor, sunt nume sonore.

208 morminte apartin celor care au slujit in fortele Commonwealth in cele două Razboaie Mondiale. Numele lor sunt inscrise pe doua mari placi memoriale.

Dar nu doar pentru personalitatile inmormantete acolo, este acest cimitir vestit. In 1982 a fost deschis si un crematoriu pentru cei a caror ultima dorinta este incinerarea. O alta situatie sau facilitate care il face deosebit, este ca acolo este singurul loc unde bebelusii nascuti morti pot fi inmormantati cu slujba "intreaga " de om care a trait (zona se numeste a ingerilor). In fiecare an, vara se face o slujba de comemorare a tuturor celor inmormantati in cimitir, obicei care s-a pastrat de la deschidere si pana in zilele noastre. In Cimitirul Glasnevin se petrece actiunea unui capitol din romanul „Ulise” scris de James Joyce.

O alta facilitate pusa la dispozitia oamenilor, este ca exista in arhivele cimitirului (acum in format electronic) arborii genealogicii ai tuturor celor inmormantati si cam a tuturor familiilor din Dublin. Oricine isi poate verifica, actualiza sau scrie arborele genealogic. Fiecare isi gaseste starmosii si se poate mandrii cu ei sau ii poate trece sub uitare pe altii de care nu sunt mandri.

In dreapta intrarii intr-o constructie noua ce contrasteaza izbitor cu restul, este cafeneaua unde se serveste micul dejun si pranzul iar după-amiază ceai, cafea sau suc si prajiturele. Exista si un magazin de suveniruri in care nu se vand doar obiecte religioase ci si felicitari de sarbatori, decoratiuni specifice Craciunului si bijuterii.

Tot acolo este si Muzeul Glasnevin dar care s-a inchis pana m-am invartit eu prin cimitir. Banuiam ca va fi deschis pana la 16,00 asa cum sunt cele mai multe muzee din oras, dar nu a fost asa. Oricum am aflat ca inauntru sunt multe documente oficiale legate de " starea civila" a celor inmormantati acolo. Se stie ca pana nu demult, evidenta nasterilor, a casatoriilor si deceselor era tinuta de biserici in registre speciale. O multime de astfel de registre sunt in muzeu, alaturi de fotografii si documente personale ale personalitatilor inmormantate acolo. Exista si cateva documente de mostenire, de donatii si alte asemenea acte vechi de 100 – 200 de ani.

Aceasta vizita a fost una inedita pentru mine; linistita si fara "intalniri diafane".

---

VIZUALIZĂRI: 1582 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI