National Botanic Gardens

TIPĂREȘTE

Intr-o zi de decembrie care era inorata si in care din clipa in clipa ar fi putut sa ploua, am decis sa fac o plimbare in Gradina Botanica, unde stiam ca la nevoie ma pot adaposti in sera plina cu frumuseti naturale. Am ales aceasta varianta, desi irlandezii au o vorba; "in pub nu ploua ".

Gradina este situata la 5 km de centrul orasului, in cartierul Glasnevin, intre raul Tolka si Cimititul Prospeckt (atractie turistica) si la ea se poate ajunge usor si cu un autobuz. O mare parte a acestei gradini a fost lunca naturala a raului Tolka.

Intarea in gradina este pe o staduta ingusta, mai putin circulata dar usor de gasit. Mi-a placut de cum am vazut poarta frumoasa, inalta din fier forjat. In stanga gradinii este o parcare mare. Intrarea este libera atat in parcul gradinii cat si in sere. Cu parere de rau intr-o singura plimbare sau vizita nu am putut parcurge toate cele aproape 20 de ha. pe cat se intinde gradina. Programul de vizitare atat al gradinii cat si al serelor este intre 9,00 – 16,30.

Un lucru demn de remarcat si de apreciat este ca se tine pasul nu doar cu cercetarea ci si cu tehnologia. Exista posibilitatea luarii unui audio-ghid sau a descaracarii ghidajului pe un telefon cu sistem de operare android sau se poate achizitiona de la centru de informare un suvenir player.

Dupa ce am studiat ceteva minute panoul cu amplasarea serelor, a magazinului cu suveniruri si a zonelor cu plante am inceput vizita. Primul lucru care l-am remarcat a fost marimea gradinii, a aleilor, a spatiilor verzi, a restaurantului si a serelor cu arhitectura tipic victoriana pe care le-am vazut de departe. Totul este mare, curat si verde. Iarba era impecabila si creaza multe pete de culoare.

National Botanic Gardens a fost fondata in 1795 si cuprinde peste 15.000 de specii de plante din intreaga lume. Unele s-au adaptat climatului insulei, altele sunt adapostite in sere. In aceasta gradina botanica peste 300 de specii de plante pe cale de disparitie sunt conservate si sase specii care doar aici mai exista, au disparut din salbaticie.

Istoria aceste gradini incepe undeva prin anul 1790 cand poetul Thomas Tickell care detinea o proprietate in Glasnevin, a donat-o catre Royal Dublin Society in scopul amenajarii si deschiderii unei gradini botanice, ca spatiu de cercetare. Din acea perioada, exista si astazi o alee cu arbori tisa ce poarta numele "Walk Addison". Scopul initial al acestei gradini era cercetarea plantelor medicinale, a legumelor cu cel mai bun randament pentru agricultura si al plantelor industriale folosite la acea vreme pentru vopsirea tesaturilor din lana. Aici, in centru de cercetare a fost descoperita boala cartofului care a dus la moartea acestei culturi in Irlanda si a foametei care a urmat (1845 – 1847).

National Botanic Gardens din Dublin se mai mandreste cu unul din cele mai mari ierbare din lume; cuprinde o colectie de peste 75. ooo de plante presate, inclusiv fructe, semințe, scoarta de copac si lemn, unele vechi de cand a fost deschisa gradina.

In apropierea ierbarului, este zona cu magnolii, cea a plantelor chinezesti. Putin mai departe sunt gradinile de legume si de fructe iar in capatul opus este gradina de trandafiri.

O ramura importanta si cel putin ciudata pentru aceasta parte a Europei, a activitatii acestei gradini, o constituie cercetarea, conservarea si inmultirea orhideelor. Spatii mari in sere si laboratoare sunt dedicate acestor plante firave si frumoase.

Dar gradina botanica nu este dor un centru de cerecetare ci si un placut, curat si linistit loc de petrecere a timpului liber. In aceasta idee nu este permis accesul cu caini, cu biciclete sau role, este interzis picnic-ul si statul pe iarba, alergarea sau ascultarea muzicii live sau inregistata.

Aleile sale mari, cu spatii vaste inverzite in care iarba este tunsa la milimetru si vesnic verde, in care copacii vesnic verzi alterneaza cu cei cu frunze cazatoare, unde la sfarsit de decembrie delicate violete sunt inflorite, alaturi de specii de plante mediteraneene, fac din acest loc chiar si iarna o placere sa te plimbi pe alei. Exista stanci artificiale care se incadreaza minunat in arhitectura peisagistica a locului, exista statui din piatra si din bronz, semnate de artisti contemporani, exista o gradina de trandafiri, un parc dendrologic si chiar o malstina specifica unor regiuni ale Irlandei. Asta fara sa uit de gradina de legume.

In stanga intrarii in 2002 a fost construita o cladire mare cu etaj unde este o cafenea, un magazin cu suveniruri si o sala de conferinte.

Dar mie din toata povestea asta cu parfum de conifere si orhidee, cel mai mult mi-a placut sera curbata. Este o constructie proiectata de Richard Turner inca din 1848 si are o forma curbilinie, eleganta cu un aer regal, victorian. Aceste era un maestru in lucrari din fier forjat. Sera respectiva a fost restaurata recent si a primit premiul pentru excelenta in arhitectura de conservare.

Una din sere incepe cu spatiul destinat cactusilor. Nu sunt dintre cei mai mari si mai spectaculosi, dar sunt destul de variati ca specii.

Din sera cu cactusi se trece in cea inalta a palmierilor. Aici mi-a palcut cel mai mult; era clad si bine si cat am stat pe acolo m-am visat la ecuator. De la palmieri inalti doar de trei metri la altii de 10-15, totul se desfasoara pe inaltime. Cu frunze mari si late sau cu frunze subtiri si extem de lungi, palmierii ma incanta. Sera este dragut amenajata; in centru este o coliba tipic africana si de jur imprejurul ei este amenajat un mic raulet ce serpuieste printe palmieri si bambusi. Un bananier le facea in ciuda pofticiosilor cu ciorchini de banane la o inaltime ce nu lasa loc de "intins mana ".

Din aceasta sera am trecut in cea a orhideelor. Unele erau inflorite si pe multe le cunosteam din florariile noastre. Multe m-au incantat saptamani la rand si la mine acasa, dar am vazut si unele specii atat de fine si de delicate pe care nu le mai vazusem in alta parte.

Ultima zona era dedicata plantelor carnivore. Destul de simple si uratele ca aspect, aproape de nebagat in seama in salbaticie, acestea au un mod aparte de a-si proteja nectarul din cupele florilor de musafirii nepoftiti; ii atarag cu parfumul si dulceata florilor dupa care ii "devoreaza " - este vorba despre insecte desigur.

Este imposibil sa faci o singura vizita in aceasta gradina si sa nu iti doresti sa revii, sa vezi si alte zone, caci o singura plimbare nu este deajuns.

Asa am facut si eu. Dupa catevazile am mai dat o tura si prin alte colturi ale ei. Este minunata. De data aceasta am intrat prin zona parcarii. Imediat dupa intrare mi-a iesit in cale o sera micuta unde... stupoare; toata era plina cu ghivece cu muscate. Stateam si ma intrebam oare ce minunatie in lumea florilor este banala noastra muscata de merita atat de multa atentie? La doi pasi de ea, am gasit un placut loc de relazare cu banci si o alta sera micuta. Nici aceasta nu m-a impresionat; imi dadea impresia ca cele cateva plante puse acolo sunt doar asa... ca sa nu fie tinuta goala. Putin cam dezamagita, am plecat mai departe. Am trecut pe langa cladirea in care se afla ierbarul dupa care m-am avantat in spatiile deschise. Am starbatut o multime de alei, unde de o parte si de alta de la firicele mici si firave de plante, la falnicii cedrii libanezi, totul mi se parea minunat. Vremea tinea cu mine; cerul era senin si nici vantul nu adia... in schimb un placut miros de verdeata, de padure curata se simtea peste tot.

Am ajuns in gradina de legume in care toti copii se fotografiau cu sperietoarea de ciori. Am continuat sa merg pe alei impecabil de curate in ciuda faptului ca mai cadeau frunze din copaci (am vazut o masinuta care aspira frunzele de pe alei); am trecut pe langa zona de stufaris si am ajuns la zona stancoasa. Este o zona creata special din pietre si stanci pe care cresc sute de mici plante specifice. Printre stanci un susur de izvor ma atragea intr-o anumita zona; era superb acolo.

Am continuat sa merg pana am ajuns la extermitatea nordica a gradinii. Intai am gasit lacul (vezi harta) pe care se distrau cateva ratuste si dupa el am dat de raul Tolka cel care creaza o "granita naturala "a gradinii. Era minunat; demult nu m-am mai simtit atat de bine "in mijlocul naturii " in inima unui oras. Vegetatia abundenta si aerul proaspat mi-au intarit convingerea ca plimbarea "merita toti banii "... cu intrarea gratis in aceasta superba oaza de natura.

Am trecut apoi prin zona plantelor chinezesti in mijlocul carora pentru a nu lasa nici un loc de indoiala exista doua statui de lei chinezesti (sau dragoni) albi. De acolo am trecut prin aleea cu arbori tisa ce poarta numele "Walk Addison" (cea mai veche alee din parc) si am ajuns la cea de a doua sera ca marime a gradinii.

Ce poate fi mai placut dupa o plimbare printre copaci falnici din toate colturile lumii sa intri la caldurica si sa te invaluie parfum de flori tropicale? De la ferigi la ficusi, de la rododendron la bambusi, de la citrice la rodii, de la trestie de zahar la ricin, de la arbore de ceai la papirus, de la plante agatatoare din Mauritius la plante din Insulele Canare sau la unele din America de sud, totul este o feerie.

Dupa amiaza a fost una minunata; am avut senzatia ca am facut ocolul pamantului intr-o ora si eram ametita de placerea a tot ce vazusem. Fusese si aceasta o vizita de explorare; daca urma sa mai am ocazia sa ajung acolo, stiam bine unde mi-a placut cel mai mult si unde sa revin si sa stau mai mult. Eram uimita cat de putina lume era si cat de multa liniste ma inconjurase.

As mai fi stat o vreme pe acolo, daca la 16,15 cu un sfert de ora inainte de inchidere, un domn cu un clopot mare in mana, nu ar fi inceput sa il zdrangane, ca semnal ca toata lumea trebuie sa se retraga... se dadea stingera in gradina fermecata.

---

VIZUALIZĂRI: 1924 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI