City break în vremea COVID-19 - partea a doua

TIPĂREȘTE

În prima parte a acestui review, v-am povestit cum am ajuns să facem această călătorie și unele aspecte particulare ale ei.

Acum, haideți să vedeți ce am vizitat: locuri frumoase ce merită toată atenția.

Ajunși în gara Hanovra (cu trenul, de la aeroport), ne-am dus direct la un ghișeu de la DB REISEZENTRUM DE Hannover, de unde ne-am cumpărat biletele de tren pentru plecarea spre Dortmund.

Următorul punct de oprire a fost Hannover Tourist Information, aflat chiar în Ernst-August Platz (GPS: 52.375372,9. 741398), din fața gării. Aici ne-am informat și am aflat că, pentru vizitarea orașului pe jos, s-a trasat o linie roșie, lungă de 4,2 km, pe un traseu optim, cu puncte de oprire la cele mai importante obiective. Pentru 3 €, am cumpărat o broșură care descrie traseul și obiectivele de vizitat.

Mergând spre locul de cazare, am urmat și noi linia roșie, dar în sens invers celui recomandat, începând cu ultimul obiectiv.

Acesta este chiar piața din fața gării, Ernst-August Platz, în mijlocul căreia se înalță statuia ecvestră a regelui Hanovrei, Ernst-August I, în uniformă de husar.

Din această piață pornesc, radial, mai multe străzi, dar cea mai importantă este cea care este perpendiculară pe clădirea gării, numită, cum altfel, Bahnhofstraße (Strada Gării), o stradă scurtă, de vreo 200 m. Strada în sine nu e deosebită față de altele, este largă, mărginită de clădiri înalte, frumoase, cu magazine la parter. Ce are însă deosebit această stradă este așa-numita Nikki-de-Saint-Phalle-Promenade, o „tranșee” de-a lungul Bahnhofstraße, în care se poate coborî din loc în loc. Promenada începe chiar din galeria subterană a gării, de unde se poate urca pe peroane, se oprește la capătul celălalt al Bahnhofstraße și are numeroase buticuri, baruri, cafenele și alte mici magazine. Numele său este al cetățenei de onoare a Hanovrei, artista plastică franceză Niki de Saint Phalle, de care ne vom aminti mai târziu.

La capătul opus gării, Bahnhofstraße ajunge într-un alt loc celebru al Hanovrei, Kröpcke, inima orașului, piața care și-a luat numele de la cel care ținea aici, începând cu 1869, o cafenea, Wilhelm Kröpcke. Cafeneaua de atunci nu mai există, ea fiind distrusă de bombardamentele din timpul războiului. Nu mai există nici măcar cea construită în 1948 și demolată la construcția metroului (Kröpcke este cel mai important nod de metrou al Hanovrei), acum cafeneaua a fost reconstruită (în 1976) la marginea pieței. Tot aici există un ceas, numit, evident, tot Kröpcke, replică din 1977 a ceasului original, din 1885, distrus și el odată cu cafeneaua.

Din Kröpcke, după vreo 200 m, am ajuns la Marktkirche (Biserica Pieței), o biserică luterană construită în secolul al XIV-lea, în stil gotic. Alături, construită tot din cărămizi roșii, se află clădirea vechii primării, Altes Rathaus. Peste drum, merită o vizită, măcar pentru comparație, în Markthalle. Este un loc curat, unde se pot face cumpărături alimentare, dar sunt și locuri unde se poate mânca, bea o cafea sau o bere, într-o atmosferă plăcută și relaxată.

Revenim în fața Marktkirche și pornim pe Kramerstraße, una din cele mai apreciate străzi comerciale din orașul vechi, mărginite de așa-numitele Fachwerkhaus, case cu structură din lemn (ceea ce în engleză se numește half-timbered house, iar în franceză maison à colombages). La capătul acesteia, intrăm în Holtzmarkt, în mijlocul căreia tronează Oskar Winter Brunnen. Pe latura vestică a pieței, între alte două clădiri, se află Leibnizhaus. Adevărata casă a celebrului matematician, în care acesta a trăit și muncit între 1698-1716, a fost construită în 1499 și a fost distrusă de bombardamentele din 1943. Ea a fost reconstruită ceva mai departe de locul construcției inițiale și acum aparține Universității din Hanovra.

Pe colțul din nord-vestul Holtzmarkt, se află Historisches Museum Hannover, unde însă nu ne-am oprit, întrucât știam și ni s-a spus și la biroul de informații turistice că se află în reorganizare și are doar o mică parte vizitabilă.

Ne-am îndreptat apoi pe Burgstraße (fără a rata să admirăm cea mai veche casă burgheză din Hanovra), spre Martin-Neuffer-Brücke, podul peste care am trecut peste râul Leine.

Ceva mai la sud, la vreo 50 m, se află, pe malul râului, celebrele statui Nanas, ale aceleiași artiste, Nikki. Cele trei statui au stârnit inițial multe discuții printre locuitorii Hanovrei, inclusiv proteste împotriva amplasării lor, dar, în final, aceștia au sfârșit prin a accepta și chiar a se mândri cu acestea.

Aici s-a terminat plimbarea în prima zi prin Hanovra, pentru că, frânți de oboseală (plecaserăm de acasă pe la 02 noaptea), am decis că era de ajuns.

Trebuie să spun că, prognoza meteo pentru întreaga perioadă a vizitei noastre la Hanovra era, când am plecat, foarte sumbră, la propriu: numai zile foarte noroase și ploioase.

Din fericire, această prognoză nu s-a adeverit decât în ziua a doua, drept pentru care, programul a fost adaptat la aceste condiții.

Am plecat de dimineață, pe o vreme înnorată, cu scurte reprize de ploaie ușoară și ne-am îndreptat spre Neue Rathaus (Noua Primărie), o clădire-emblemă a Hanovrei. Construită între 1901-1913, clădirea în stil neo-renascentist se sprijină pe 6026 piloni din lemn de fag, întrucât locul construcției era mlăștinos.

În holul larg de la parterul monumentalei construcții se găsesc patru machete reprezentând Hanovra în diferite momente: 1689,1939,1945 și în prezent. Ele se pot vedea foarte bine din balconul de la etajul I, care înconjoară tot holul. Tot la etajul I, se pot vizita Ratsaal (când am fost noi, era o ședință), Mosaiksaal, Gobelinsaal (era închisă) și Hodlersaal, unde am putut admira o pictură murală imensă, numită „Unanimitate”, operă a pictorului elvețian Ferdinand Hodler, reprezentând convertirea orașului la biserica reformată.

Ar fi fost interesant să putem urca și la platforma de observație, situată pe cupola clădirii, la 98 m înălțime și unde se urcă cu un ascensor cu traseu înclinat la 17 grade, construit odată cu clădirea, dar, din păcate, platforma era închisă pe timpul iernii, deși în toate materialele turistice se precizează că se poate vizita cupola din martie până în octombrie.

În primărie, accesul este liber, nu te întreabă nimeni nimic. De altfel, am întâlnit și alți vizitatori, plus trei grupuri organizate.

În continuare ne-am plimbat puțin prin Maschpark, parcul din spatele primăriei, cu lacul Maschteich, după care am traversat strada Willy-Brandt-Allee și am intrat în Landesmuseum Hannover, unde ne-am petrecut tot restul zilei, până ne-am întors acasă.

Muzeul are cinci secțiuni: galeria de artă, departamentul de istorie naturală, arheologie, etnologie și expoziția numismatică. Nu insist pe descrierea muzeului, dar îl recomand cu căldură!

Cum prognoza era de vreme frumoasă (ceea ce s-a și confirmat), am rezervat această zi pentru plimbare în aer liber. Unde? Ținta a fost Herrenhäuser Gärten, una dintre cele mai mari atracții din Hanovra. În componență intră mai multe grădini: Große Garten, considerată unul dintre cele mai bune exemple de grădină barocă ale Europei. Berggarten este o grădină botanică, care a servit anterior ca grădină de legume. Georgengarten și Welfengarten sunt aranjate după model englezesc. În mod normal, se vizitează și palatul (Schloss Herrenhausen), dar noi nu am avut norocul acesta, pentru că acesta era în reamenajare, în vederea unui eveniment programat la sfârșitul lunii martie (și care, cu siguranță, nu va mai avea loc).

Peste drum de Schloss Herrenhausen, se află Sea Life, acvariul orașului și Berggarten Hannover, grădina botanică, pe care nu am ajuns să le vizităm, din lipsă de timp.

Große Garten și Berggarten se vizitează contra cost (3,5 €), iar Georgengarten și Welfengarten sunt cu acces liber; de altfel, noi am ajuns la Schloss Herrenhausen într-o plimbare plăcută prin cele două parcuri, în care se găsesc și lacuri cu gâște, rațe, lebede și alte păsări.

Tot pe aici ne-am și întors, dar am făcut un popas și la Deutsches Museum für Karikatur und Zeichenkunst (Muzeul German al Caricaturii și Artei Grafice), unde ne-am petrecut câteva ore foarte plăcute. La întoarcerea spre casă, cu un mic ocol, am trecut și prin cartierul Linden Nord, reușind astfel să facem, în această zi, aproape douăzeci de mii de pași…

Această zi am dedicat-o descoperirii obiectivelor de pe linia roșie, rămase nevizitate în prima zi. Primul obiectiv la care am ajuns a fost Leineschloss, palatul în stil neoclasic ce adăpostește în prezent Landtag Niedersachsen (Parlamentului Saxoniei Inferioare). Aveam în plan să=l și vizităm în interior, dar nu știu din ce cauză nu a fost posibil (cel de la intrare vorbea doar nemțește și, deși a fost foarte amabil, nu am înțeles mare lucru din ce spunea, doar că își cerea scuze).

Am plecat dezamăgiți, am trecut pe la Denkmal der Göttinger Sieben, monumentul dedicat celor șapte personalități care și-au menținut poziția democratică în timpul conflictului constituțional din Hanovra, pe vremea Regatului Hanovrei, apoi pe lângă Markthalle și am ajuns la Aegidienkirche. Această biserică a fost păstrată în starea în care se găsea la sfârșitul războiului. Au rămas în picioare doar zidurile exterioare și clopotnița. Interiorul era plin de schele, dar ne-am putut face o idee.

Din stația de metrou Hannover Aegidientorplatz, am luat metroul 1 (merge și 2), am mers cale de 10 stații și am coborât la stația Laatzen Birkenstraße. De aici, am mai mers pe jos puțin peste un kilometru și am ajuns la Luftfahrtmuseum Hannover (Muzeul Aviației), unde m-am delectat admirând exponatele și citind informațiile în engleză. Aici, am reușit să mă înțeleg mai bine în nemțește cu cel care se ocupă de muzeu, un domn în vârstă, amabil și îngăduitor, care s-a străduit să vorbească cât mai rar și mai clar, astfel ca să ne putem înțelege … :))

Aici s-a sfârșit vizita noastră la Hanovra, pentru că, a doua zi, așa cum am povestit în prima parte, a urmat drumul spre casă.

Au trecut, iată, zece zile de la întoarcere și, ca niciodată, constat că amintirile au început să se estompeze foarte repede, sub asaltul fluviului de informații și evenimente, care ne invadează și ne-au schimbat dramatic viața…

Deie Domnul să revenim cât mai repede la viața obișnuită pe care o duceam, deși cu siguranță criza determinată de acest coronavirus ne va marca pentru toată viața!

Să fiți sănătoși și să ieșiți cu bine din aceste încercări!

---

VIZUALIZĂRI: 562 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI