Câteva gânduri despre abaţia cisterciană de la Cârţa

TIPĂREȘTE

Vizitarea abaţiei cisterciene de la Cârţa este inclusă în programul excursiei cu autocarul organizată de AFA cu ocazia întâlnirii de la Sâmbăta de Sus.

Despre abaţie au scris 13 grei ai saitului de la Tata123 la Iulianic trecând prin condeiul (tastatura) lui Dorgo, Aze, Traian Leuca,Ţestosu, Zlatna, Costi69 şi a altora.

Am zâmbit când am citit ce a scris Dragoş după o romantică descriere a aşezării călugărilor cistercieni în Ţara Făgăraşului: ˝Ce să mai spun? povești v-au mai scris și cei ce au fost deja aici, date tehnice, istorice și religioase găsiți pe următoarele saituri: Wikipedia, aici, aici, aici dar și aici. (e destul de interesant și de urmărit cum informația e în general preluată/transcrisă de colo-colo) ˝

Pentru cei care n-au avut timp de documentare, câteva fraze despre istoricul abaţiei.

Foarte scurtă istorie a abaţiei

Abatia cisterciană de la Cârţa (1205) a fost construită ca filială a unei abaţii din Igris- Banat (1179), construită de călugări francezi veniţi din Citeaux Franţa, chemaţi de Anna de Chatillon, soţia regelui ungur Bela al III-lea.

Ordinul călugăresc cistercian fost înfiinţat de Sfântul Bernard de Clairvaux în 1098 şi avea ca regulă principiile sfântului Benedict: muncă, rugăciune, castitate, penitenţă, înfrânare (Ora et labor). În sec XII-XIII au funcţionat 1400 abaţii cisterciene în Europa.

Cei 12 călugări veniţi din Igris au construit mai întâi o mănăstire de lemn continuată cu o construcţie de piatră în stil romanic târziu, distrusă de tătari în 1241. Următoarea etapă a fost construcţia în stil gotic târziu, în formă de cruce ale cărei ruine se văd şi azi. Abaţia de la Igris distrusă şi ea de tătari nu s-a refăcut, astfel că cea de la Cârţa a devenit supusă direct abaţiei Notre Dame din Citeaux unde călugării mergeau din patru în patru ani să-şi raporteze activitatea.

În jurul mănăstirii s-a dezvoltat o localitate numită Kreutz devenită Cârţa. Aceşti călugări modeşti şi muncitori erau foarte buni constructori, munceau întreaga zi cu pauze pentru rugăciune astfel încât au acumulat multe proprietăţi: ferme, plantaţii de viţă de vie, multe aşezări. Cu timpul spiritul auster s-a diminuat apoi a dispărut, călugării trecând la o viaţă uşoară, cu plăceri lumeşti (la care a contribuit şi consumul excesiv de vin), astfel încât regale Ungariei Matei Corvin a dizolvat abaţia în 1474. Se crede că adevăratul motiv era supunerea abaţiei faţă de Papa de la Roma şi nu a episcopului de Sibiu.

Părăsită de călugării care au fost alungaţi din abaţie, aceasta s-a degradat treptat ajungând ruina pe care o vedem azi, rămânând funcţională numai biserica evanghelică. În 2013 cu fonduri europene s-a consolidate ce a mai putut fi salvat şi s-au inscripţionat panouri trilingve, adevărate ghiduri amplasate dealungul zidurilor abaţiei.

În plus

-Ce vreau să vă spun eu în plus este emoţia pe care am trăit-o de fiecare dată când am oprit la abaţie. Era aceiaşi emoţie simţită la biserica din Densuş şi cred că a fost provocată de ruinele mănăstirii dar şi de ceeace am citit la faţa locului în panourile explicative.

M-am gândit la condiţiile de viaţă pe care şi le-au impus călugării cistercieni. Redau din memorie dintr-un panou documentar: duceau o viaţă austeră, nu vorbeau între ei decât strictul necesar, se rugau din trei în trei ore, se trezeau la trei dimineaţa şi munceau până noaptea târziu, se hrăneau cu legume şi din când în când cu peşte, beau apă dar şi vin făcut de ei, se îmbrăcau cu haine ţesute şi cusute tot de ei, dormeau toţi în aceeaşi încăpere pe saltele de paie în camere neîncălzite, neacoperiţi.

Din cauza condiţiilor dure de viaţă trăiau 35-40 de ani şi în lipsa unor alimente hrănitoare, energia le era dată de consumul de vin. Somnul acesta în camera neîncălzite îmi dă măsura durităţii lor şi stăpânirii de sine.

Mi-aduc aminte cum, pe când lucram la C. Ch. din oraşul Victoria, aflat la 20 km de Cârţa, iarna, dimineaţa la 6.30 aşteptam în staţie autobuzul neîncălzit un sfert până la jumătate de oră să ne ducă în secţii. De câteva ori am prins -26 grade şi vedeam cum îngheţa respiraţia colegilor şi se făcea ghiaţă la sprincene, iar noi, femeile rezistam cu câte două rânduri de broboade şi trei perechi de ciorapi

-În privinţa cimitirului din faţa bisericii evanghelice-luterane în care se ţin slujbe, acolo sunt îngrijite cruci şi pietre funerare ale eroilor germani morţi în sept. 1916 în luptele de la Porumbacu. Sunt18 morminte în care au fost înhumaţi 53 eroi.

Parcela eroilor germani din Primul Război Mondial a fost amplasată în curtea bisericii în 1928 pentru a fi ferită de vandalizare. Cimitirul este păzit de statuia eroului germanic Roland care în sec VIII a luptat contra necredincioşilor sarazini. El a fost cavaler al lui Carol cel Mare considerat întemeietor al Europei Unite (Francia şi Germania) A fost ucis în Spania dar legenda lui a rămas amintire în prima epopee eroică La chanson de Roland răspândită în toată Europa în Evul Mediu. Statuia a fost ridicată de zidarul Iosef Binder.

-În biserică sunt panouri cu numele saşilor sau germanilor ucişi sau deportaţi în 1944-45. Întrucât locuitorii micuţei localităţi erau înrudiţi între ei şi mai mulţi eroi diferiţi aveau acelaş nume, alături de acesta şi de data naşterii sau decesului figurează şi numele stradal.

-Trebuie remarcată Casa Parohială cea mai veche casă încă locuită în Transilvania în care acum 800 de ani a funcţionat bucătăria abaţiei. Pe zidul Casei Parohiale este o placă pe care este menţionat poetul sas Viktor Kastner din Cârţa care a locuit aici în sec XIX

- Renovată nu refăcută în 2013 cu fonduri europene, trebuie menţionat extraordinarul ghidaj oferit de panourile explicative şi fotografiile afişate dealungul zidurilor. Practic nu ai nevoie de ghid. Am fotografiat panourile explicative in care puteţi citi amănunte interesante despre abaţie.

M-a impresionat încrederea pe care ne-au arătat-o cei de la Info-Kioşc, care ne-au dat cheia de deschidere a porţii şi pe baza căreia puteai vizita ruinele abaţiei şi biserica având obiecte valoroase. Ni s-a spus că dacă ulterior vine un grup să le dăm cheia dar să anunţăm aceasta la Info-Kioşc. Cheia se transmitea de la grup la grup. La plecare doar am spus că am transferat-o altora.

---

VIZUALIZĂRI: 304 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI