Verdele la superlativ

TIPĂREȘTE

Încă din momentul consultării ofertelor de cazare, aceasta a reprezentat o bornă fixă a traseului, de cum am remarcat-o. De obicei nu rezerv nerambursabil decât în imediata apropiere a plecării dacă am vreo ofertă foarte bună, însă aceasta am rezervat-o destul de timpuriu, întrucât am simţit pur şi simplu că este pentru noi, că ne aşteaptă. Şi chiar dacă s-a lungit niţel cam mult traseul din respectiva zi pentru a ajunge aici.

Deşi fără mic dejun, a contat foarte mult faptul că oferea acces la saună şi - mai ales - punea la dispoziţie, gratuit, biciclete. Iar cum noi suntem amatori de plimbări cu astfel de mijloace, hotărârea a fost imediat luată. La saună nu am mai intrat, nici măcar nu am întrebat de ea.

Casa, pentru că am avut la dispoziţie doar pentru noi doi şi încă o familie de nemţi o întreagă casă, e splendidă! Construită în 1992 în stil austriac şi zugrăvită în verde, e doar în al doilea an de circuit turistic. Doamna consideră că e prea mare pentru dânsa şi soţ, aşa că s-au mutat alături, într-una mai mică ridicată cu un an înainte. Aveam să aflăm că în pofida iernilor friguroase şi a temperaturilor scăzute de pe aici, materialul de izolaţie folosit, unul inovator, determină un cost extrem de scăzut cu încălzirea acesteia.

Deşi aflată la o depărtare de vreo 5 kilometri de centrul satului Eide, în câmp, a fost uşor de ajuns la destinaţie, graţie coordonatelor GPS furnizate de Booking şi a drumului perfect furnizat de eforturile consiliului local.

De cum ajungem în pridvorul casei, suntem luaţi în primire de gazdă, de viţă rusească, care se interesează de condiţiile de drum, de starea noastră fizică şi ne conduce apoi într-o cameră care, de cum deschidem uşa, simţim că ne va asigura o şedere foarte plăcută şi confortabilă.

Vopsită într-un verde pal pe peretele mare şi în alb odihnitor pe ceilalţi, camera nu avea o suprafaţă foarte mare, însă era foarte caldă şi confortabilă.

Un pat cu lenjeria în culorile naţionale ale Norvegiei, o măsuţă mică de lemn, un fotoliu şi un leagăn peste care era aruncată ordonat o blană albă de miel şi tablouri viu colorate în colţul respectiv reprezentau obiectele de inventar ale camerei.

La etaj aveam acces nerestricţionat la bucătăria modern utilată – bineînţeles predomina albul, doar suntem în nord -, la sufragerie şi curtea interioară frumos amenajată.

Baia se afla tot la etaj, avea încălzire prin pardoseală – care chiar funcţiona, deşi eram în iunie -, era foarte curată şi îţi punea la dispoziţie toate cele necesare unei scurte şederi în zonă.

O frază aparte merită terasa pentru priveliştea ce o oferea ochilor. Cu fotolii şi măsuţă de ratan, te invita la o relaxare deplină, cu verdeaţa şi râul din faţă şi cu munţii aşezaţi undeva mai în spatele acestui tablou de vis.

Frumos ordonate şi aşezate prin casă se aflau fotografii înrămate ale membrilor familiei, expuse într-un mod care nu supăra clienţii.

Într-un colţ găseai cele necesare orientării din punct de vedere turistic în acest colţ de rai nordic.

Cum Bjorn, proprietarul, a fost jucător de fotbal iar în prezent are încă activitate în echipa locală de old-boys, discuţiile s-au înfiripat rapid iar răceala şi distanţarea nordică a rămas doar ceva de despre care am citit şi încep să neg veridicitatea respectivelor păreri.

Păreri care aveau a fi contrazise pe parcursul întregii săptămâni.

---

VIZUALIZĂRI: 548 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI