Sofia by night

TIPĂREȘTE

Spre sfârșitul anului trecut am plănuit un city break la Sofia. Despre cazare, v-am povestit încă de atunci; despre „mâncătorii”, tocmai am scris - a mai rămas să povestesc despre plimbări.

În ziua când am sosit, după ce ne-am cazat, prima grijă a fost să dăm fuga la Ambasadă și să votăm. Era prima oară când celor din diaspora li s-a oferit ocazia să poată să-și exprime voința politică fără a mai fi batjocoriți și am vrut să fim printre primii care beneficiază de această oportunitate.

Am rugat deci pe cei de la recepție să ne cheme un taxi „oficial” (adică nu dintre cele care sunt vestite cam prin tot internetul că dau țepe prin Bulgaria, afișând o denumire și un număr de telefon aproape identice cu ale firmei „normale”, dar au tarife astronomice de care afli abia când se oprește aparatul de taxat) și în așteptarea acestuia am mai făcut câteva poze la exteriorul hotelului, în amurg.

După ceva mai mult decât promisese că ajunge, apare și mașina noastră. Și după ce am ieșit cu el în bulevard, am înțeles de ce: și la ei, la anumite ore, traficul la ei e chiar mai groaznic decât în București. I-am spus că vrem să ajungem la Ambasada României și am pornit la drum. Mă rog, „pornit” e un eufemism, dar încet-încet, am început să avansăm. Pe drum, la un moment dat, pe când noi vorbeam pe limba noastră pe bancheta din spate, ne întreabă dacă vorbim bulgărește (destinația i-o spusesem în bulgară) și când îi spunem că da, el cică... „Eu nu” (în engleză). După care a urmat un scurt dialog amuzant, în engleză, spunându-ne că era doar o glumă. Și ne-a lăudat și pentru felul cum vorbim limba lui, dar și în engleză. Am mai discutat de una-alta și uite-așa pe nesimțite, am trecut de stadionul Vasil Levski, apoi am cotit-o la dreapta pe strada Țar Asen II și iată-ne ajunși la Ambasadă. Aici, totul a decurs foarte rapid - scanat C. I., pus ștampila, aruncat buletinele în urnă, predat ștampila și ridicat C. I. apoi pe-aci ni-i drumul: înapoi pe aceeași stradă până la podul Vulturilor (Orlov Most) iar de aici pe bulevardul Țar Osvoboditel până la Universitate, apoi prin spatele clădiri Adunării Naționale a Bulgariei până am ajuns lângă catedrala Sfântul Aleksandâr Nevski.

Mă tem că n-o să vă spun mai nimic despre ea (o să pun la final link-uri spre wikipedia pentru cei mai curioși), în afara faptului că noaptea arată superb. Merită o vizită după lăsarea întunericului, la fel cu restul obiectivelor ce le voi descrie în continuare.

Bun, așadar, despre plimbarea hai-hui pe străzile capitalei Bulgare, noaptea… Tot în piața Sf. Aleksandâr Nevski se află și alte monumente demne de menționat și / sau vizitat, dacă treceți mai pe lumină: Monumentul Eroului Necunoscut - o flacără vie ce arde lângă zidurile bisericii Sfânta Sofia; statuia leului (da! au și ei un leu, asemeni celui de pe dealul Cotroceni;)) apoi cea a țarului Samuil (unul dintre cei mai importanți conducători al primului țarat Bulgar - 997_1014) și Monumentul Voluntarilor Bulgari. O clădire foarte frumoasă de aici mai este și cea a Sfântului Sinod al Patriarhiei Bulgare.

La câțiva pași de acestea, prin parcul Pușkin, se poate admira silueta zveltă a turlelor aurite ale bisericii ruse (Sveti Nikolay Mirlikiiski - Sf. Nicolae Făcătorul de Minuni), apoi trecem pe lângă sediul Muzeului de Istorie Naturală, admirăm „Monumentul Trabantului” și ocolind vechiul Palat Regal, ajungem în ceea ce ar putea fi numit centrul administrativ al Sofiei: clădirea Adunării Naționale, Președinția, Consiliul de Miniștri, Banca Națională, Teatrul Național „Ivan Vazov”, etc.

Evident, pe toate le-am admirat pe dinafară. Dar penumbra orei și iluminatul artificial le conferă o aură unică, sigur mult mai „sexy” decât felul cum arată la lumina crudă a soarelui.

Apoi, odată ajunși în Piața Independenței (Ploștad Nezamivisimost), am zis să traversăm și noi măcar odată corect și am coborât în pasajul pietonal. A fost cea mai inspirată alegere, altfel am fi pierdut poate cea mai interesantă parte a acestei scurte excursii: o incursiune printre ruinele Cetății Serdica, așa cum arăta ea în epoca ei de înflorire, cea romană.

La momentul construirii stației de metrou Serdika II, au dat peste ceva vestigii arheologice. Și ce s-au gândit ei? Ia să „păpăm” ceva fonduri UE, și uite așa, după vreo patru ani și cam 7,5 milioane de Euro au reușit să redea lumii o mare parte din zona centrală a vechii capitale a ținutului serzilor din regatul Trac.

A avut o istorie foarte interesantă și agitată, ale cărei detalii le puteți citi prin link-urile de la finalul articolului.

Ideea este că, dacă ajungeți vreodată prin centrul orașului, să nu ezitați să coborâți în acest pasaj și / sau chiar și în stația de metrou (unde mai sunt ceva vestigii și exponate în vitrine de sticlă) și să admirați aceste dovezi ale vechimii lor pe aceste locuri. Noi ne lăudăm cu vreo 2000 de ani de istorie, pe când ei trec de 3000… Iar primul lor țarat era întins până la Tisa și Nistru! ;)

În fine, ieșim din subteran lângă biserica Sfânta Parascheva a Șelarilor (Света Петка Самарджийска) și mai adăstăm o vreme pe străzile vechii Serdica, după care ieșim „la nivelul străzii” în fața magazinului ȚUM, nu departe de moscheea Banya Bași - geamia centrală a Sofiei. Trebuie să recunosc - am omis intenționat un mic ocol prin curtea care adăpostește biserica Sfântul Gheorghe și o altă parte din ruinele vechii cetăți și am continuat drept spre biserica Sfânta Nedelia, superb luminată și ea, dar mascată din păcate de copacii care o înconjoară pe toate părțile.

De aici, am urmat drumul ce merge drept spre NDK - Palatul Național al Culturii, cel pe care acum mai mult de 30 de ani în urmă îl tot vedeam la televiziunea lor găzduind tot felul de spectacole și întruniri… ;)

Bulevardul Vitoșa (că despre el e vorba), a fost transformat cu vreo câțiva ani în urmă în zonă pietonală, fiind acum mai plină de viață și de tot felul de localuri ce atrag deopotrivă turiști și localnici decât e centrul vechi din București. Chiar mă oprisem și căscam gura ca naivul și mă gândeam că la capitolul ăsta suntem deja mult în urmă față de ei. Și dacă mai punem la socoteală și un aeroport internațional chiar la porțile orașului, și un munte în „spatele” lui, deja nu prea mai avem vreo șansă să-i ajungem vreodată.

Evident, pașii ne-au dus până aproape de NDK, apoi trecând prin frumosul parc ce o înconjoară, am ajuns în final la strada (mă rog, bulevardul) Patriarh Eftimii, unde am găsit câteva taxiuri care așteptau clienți; eram destul de obosit ca să mai caut care e „legit”, așa că am făcut altă „schemă”: m-am dus direct la unul dintre cei opriți și l-am întrebat dacă ne duce la hotelul Festa și când tipul a răspuns că da, pentru 10 leva, am fost de acord. Cam tot atât a fost și cursa la tarif oficial de mai devreme, așa că mi s-a părut un preț corect, chiar și fără chitanță.

Cam asta fu plimbarea noastră. E mult? E puțin? Nu știu. Dar știu sigur altceva: Sofia e cu siguranță un oraș ce merită văzut la pas. Iar dacă aveți ocazia să intrați și prin ceva muzee, nu ezitați!

Vacanțe plăcute, oriunde vor fi ele!

===

Info detaliate și link-uri utile:

sofia-guide.com/how-to-av ... i-scam-in-sofia

bg.wikipedia.org/wiki/%D0 ... BE%D1%81%D1%82)

bulgariatravel.org/en/obj ... 6/42.750/25.380

en.wikipedia.org/wiki/Sofia

en.wikipedia.org/wiki/Ale ... athedral,_Sofia

en.wikipedia.org/wiki/Sai ... _Nedelya_Church

Ulpia Serdica Fortress (Town of Sofia)

Serdika II Metro Station: Gateway to Sofia's Roman Past

Ulpia Serdica - Get to know Serdica!

===

Harta micului nostru tur pietonal - aici

---

VIZUALIZĂRI: 2010 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI