Cât dai, atâta face

TIPĂREȘTE

Afroditi e o pensiune cu self-catering. Una dintre cele mai ieftine cazări din zonă şi, după cum am scris şi în titlu, cât dai, atâta face. Deci, amatorii de condiţii de 5 stele la preţ de pensiune modestă vor fi dezamăgiţi, aşa cum sunt întotdeauna.

Aşadar, am fost mulţumit de raportul calitate-preţ.

Amplasarea este centrală, în zona cea mai animată a staţiunii, aproape de mare dar totodată surprinzător de liniştită. Probabil şi pentru că ferestrele nu erau spre stradă. Pensiunea are un singur etaj şi accesul în camere se face pe la exterior. Camerele de la etaj au balcoane mari şi cuiburi de rândunică. Ocupate. În fiecare dimineaţă mi-am băut cafeaua în compania unei familii de rândunele care aveau cuibul în colţul balconului. Fiecare balcon avea amenajat loc special pentru cuib de rândunică, un mic suport de beton la înălţime, aproape de tavan, care bănuiesc că avea şi rolul să oprească mizeria să ajungă pe podea, dar prietenele noastre l-au ignorat şi şi-au făcut cuibul în cealaltă parte a balconului. Totuşi, nu era mizerie, doar câţiva fulgi. Rândunelele adulte nu stau mai mult de câteva secunde în balcon, pe exteriorul cuibului, când îşi hrănesc puii, iar aceştia se află în cuib, nu ies niciodată, aşa că probabil asta explică curăţenia. Par păsări curate, spre deosebire de porumbei.

Vederea era spre calcanul unei cladiri, atenuat însă de iedera care-l acoperea complet.

Problema generală a pensiunilor greceşti: lipsa de intimitate a balconului. Deşi balcoanele erau sperate, la fel de bine ar fi putut fi balcon comun, atât erau de apropiate. Dealtfel, ocazional am şi socializat cu vecinii din stânga, care erau tot români din veniţi cu acelaşi autocar.

Curios, toate camerele au o mică fereastră suplimentară, cam cât o aerisire de baie, care dă în balconul vecinului din dreapta. Nu am înţeles ce rol are şi ce o fi avut în minte cine a proiectat clădirea. Toate erau acoperite cu hartie - şi a noastră, care dădea în balconul vecinului din dreapta, şi a vecinului din stânga care dădea în balconul nostru.

Altă problemă generală a tuturor pensiunilor, nu doar greceşti: izolarea insuficientă sau inexistentă a duşului, ceea ce duce la precipitaţii pe alături când faci duş.

Camera a fost chiar foarte mare, nu ştiu unde o fi stat cine s-a plâns de camere mici. Era cameră de patru paturi (dar noi am fost trei), cu chicinetă şi tot rămânea loc destul.

Am avut aer condiţionat funcţional fără taxe suplimentare, indispensabil având în vedere căldura de foc şi faptul că eram la ultimul nivel.

Un mare minus: curăţenia superficială la cazare. Înţeleg că e self-catering şi nu se curăţă în camere, dar între cazări ar trebui să se cureţe, că se presupune că facem curat după noi, nu şi după alţii.

Nu există recepţie, la parter spre stradă e un magazin. Ne-a cazat ghidul local român din partea agentiei Sithon Travel, Adrian, care ne-a preluat de la autocar şi ne-a cazat pe toţi, care pe unde aveam rezervări, surprinzător de rapid. Camerele goale ne aşteptau cu cheia în uşă.

Una peste alta, pensiunea are o arhitectură interesantă, chiar ciudată, un aer arhaic și asigură condiții mai bune decât par la prima vedere. O recomand celor nepretențioși, care nu așteaptă lux la prețuri modice.

---

VIZUALIZĂRI: 961 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI