„Dai un ban, dar... ” - B'Arca Restaurant, Constanța

TIPĂREȘTE

Ne-am preluat camerele de la Hotel Ramada și apoi, pentru că mai era ceva timp până să înceapă „știința”, am zis să bifăm unul din obiectivele importante ale zilei: masa de prânz. În drum spre Constanța, aruncasem un ochi pe Google și descoperisem B’Arca Restaurant, cu referințe foarte bune, la numai doi pași de hotelul nostru. Într-adevăr, fereastra camerei ce ne fusese repartizată oferea o priveliște interesantă cu... un fel de OZN ancorat la țărmul lacului.

Am ieșit în parcarea hotelului, am traversat micul pod ce trece peste canalul care face legătura între lacurile Tăbăcăriei și Siutghiol, apoi imediat am descoperit intrarea: doi stâlpi uriași, susținând firma alb-albastră cu numele restaurantului. În față se face terasa, cu mai multe secțiuni: vreo 2 mese în dreapta, lângă zidul construcției, o zonă acoperită în dreapta și, în față de tot, se poate coborî pe o terasă mai mică, ca un fel de barcă plutind pe luciul apelor verzi. Nu era nici țipenie și în primă fază am crezut că nu-i deschis, dar am încercat ușa restaurantului și, aceasta neîntâmpinând nicio rezistență, am intrat. Un spațiu fluid, răcoros, luminos, modern – ne-a plăcut ce-am găsit!

Vreo 2-3 ospătari în peisaj – unul ne-a ieșit în întâmpinare și ne-a poftit să ne așezăm la orice masă am fi dorit (libertate de alegere maximă, toate fiind libere!), înăuntru sau afară, pe terasă. Am preferat confortul oferit de aerul condiționat și am ales o masă în interior, lângă una din ferestrele uriașe ce privesc spre lac. Restaurantul are o formă aproximativ semicirculară, sau – mai romantic zis – parcă e o scoică plutind pe luciul lacului. În partea dinspre apă sunt mici separeuri delimitate prin panouri radiale, decorate cu elemente marine stilizate albe și multe plante verzi în ghivece, iar barul se află în partea opusă. Mesele sunt simple, din lemn stratificat alb; din același material și scaunele, ceva mai elaborate, cu spătare dantelate și șezut ca o pernuță tapițată cu catifea albastră. Fiecare masă este pregătită cu pad-uri pentru farfurii, pahare și seturi cu sare de Himalaya, piper, scobitori și șervețele. Ici-colo, alte câteva decorațiuni, din același film: tablouri cu peisaje marine, peștișori de lemn... Foarte faină atmosfera, mi-a plăcut mult!

Am primit meniuri și am început a le studia. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost informația scrisă în josul fiecărei pagini: „Program 11:00 – 23:00. Deschis tot timpul anului.” Ok, e bine de știut! Pe urmă, desigur, oferta – nu foarte stufoasă, dar nici săracă, bazată în principal pe pește și fructe de mare, precum era de așteptat. Ne-am relaxat și mai tare; am mai spus-o, suntem mari iubitori de preparate marine! (Există însă și câteva confecționate din alte tipuri de carne și chiar și unele vegetariene.)

Eu și colega cu care eram am decis să comandăm doar câte un fel de mâncare (să ne mai rămână ceva sânge și pentru săracele creiere după masă????); eu – „butoiașe” de biban cu legume (52 ron) iar ea – rulouri de șalău gratinate (52 ron). Tati, care n-avea niciun obiectiv special pentru restul zilei, a ales meniu complet: o porție de ciorbă de pește (18 ron) și medalion de pălămidă pe plită (49 ron). Pentru stropit, aveam să împărțim o sticlă mare de apă minerală (12 ron), iar Tati a plusat cu un pahar de vin (12 ron).

Până a venit mâncarea, am mai colindat puțin prin cârciumă și am făcut poze, așa cum fac de obicei când locul nu-i prea animat; de data asta era doar al nostru! Am remarcat bogata colecție de vinuri, precum și „parcarea” de scaune pentru bebeluși. Am admirat împrejurimile, am revenit la masă, unde am mai combătut una-alta, am mai sorbit o gură de apă/vin...

Prima a sosit ciorbița lui Tati, însoțită de un triunghi generos de mămăligă, de un ardei iute și de două boluri mici cu sosuri – unul roșu picant, altul de usturoi. Preparatul a fost bine echilibrat în componente, Tati s-a declarat foarte mulțumit, iar noi două am răsuflat ușurate văzând farfuria lui goală; de-acum aveam să primim și noi mâncare! Și într-adevăr, n-a mai durat mult și ni s-au servit și felurile principale.

„Butoiașele” însemnau două fileuri de biban de mare înfășurate în jurul unor mănunchiuri de legume, tronând pe un pat format din și mai multe legume (ardei, dovlecei, morcovi); alături, o grămăjoară generoasă de... alte legume, un fel de zacuscă; plus o felie de lămâie deasupra. Colega a primit două rulouri de file de șalău umplute cu spanac, așezate artistic peste cartofi gratinați în cuptor, decor întregit de roșioare cherry și felii de lămâie. Ce să vă zic, totul arăta într-un mare fel! Până și pălămida lui Tati a fost o chestie cu mult mai elaborată decât ne-am fi așteptat; peste medalionul de pește trona o uriașă felie de vânătă coaptă, alături o grămăjoară de ierburi, o felie de lămâie, un bol cu un sos alb și încă un triunghi de mămăligă.

Ne-am pus pe balotat cu spor, fiecare concentrat pe farfuria din fața lui. Mi-a plăcut mult ce am ales, peștele era bine condimentat, legumele crocante și aromate. Și ceilalți s-au declarat la fel de încântați la final. Vorba ‘ceea: „Dai un ban, dar...” N-am plâns după el, clar!

Am revenit la B’Arca în seara următoare, după ce dăduserăm un ocol Lacului Tăbăcăriei. Am încercat să ne oprim în alte locuri, mai sunt vreo două mâncătorii pe Bd. Mamaia, dar fără succes; la una era prea aglomerat, la alta nu ne-a băgat nimeni în seamă și după 10 minute am plecat. În plus, se cam învârtejau niște nori pe cer și am zis că dacă începe ploaia, măcar să fim aproape de hotel...

De data asta, am prins una din ultimile mese neocupate de pe terasa acoperită; arșița zilei se domolise binișor, chiar bătea un vânticel, cu exacerbări periodice (aveam să scăpăm până la urmă cu numai câțiva stropi scuturați din înaltul cerului). Nu eram foarte flămânzi, doar chitiți să testăm storceagul de sturion pe care-l remarcasem încă din prima zi în meniu. Dar parcă ar mai fi mers ceva... Cu ce poți completa când o ciorbă ți se pare prea puțin, iar o ciorbă și-un felul doi prea mult?! Cu un a-pe-ri-tiv! Că se presupune că e mai mic decât un fel principal, nu?!

Ei, aș! Păi să vedeți cum arătau aperitivele noastre! Eu am luat brânză haloumi la grătar cu spanac (27 ron), iar Tati zacuscă de pește (23 ron). Le-am primit pe fiecare pe câte un platouaș dreptunghiular – 4 felii generoase de brânză flancând o grămăjoară consistentă de spanac și ardei capia copt, decorate cu semințe de muguri de pin; zacusca aranjată și ea frumos, presărată cu pătrunjel verde și însoțită de roșii cherry. Din oficiu, un coș cu felii de pâine prăjită. Am împărțit cele două „aperitive”, mi s-au părut demențial de bune amândouă. Au mers excelent cu vinul alb ales de Tati – un chardonay aromat și bine brumat (80 ron).

Ne-am tras sufletul puțin și-au venit și ciorbițele, bine presărate cu mărar, însoțite de tot felul de „accesorii”: felii de lămâie și pâine prăjită și un bol cu maioneză de usturoi (29 ron). Comparându-l cu storceagul de la Laguna Albastră, Murighiol, care înseamnă maxim pentru mine, cel de aici a obținut nota 9+. Repet: „Dai un ban, dar...”

Recomand B’Arca Restaurant dacă vă aflați în zona Satului de Vacanță și vă e foame și vreți să mâncați ceva bun, frumos prezentat, într-un cadru deosebit! Vă asigur că nu veți fi dezamăgiți, așa cum n-am fost nici noi!

---

VIZUALIZĂRI: 3334 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI