Doar pentru palmares

TIPĂREȘTE

Hotelul Mardan Palace din Lara mi-a trezit interesul şi dorinţa de a-l vizita încă de la inaugurarea acestuia din 2009. Pentru mine era doar un vis frumos, un ideal greu de atins dintr-un salariu de bugetar. Preţurile în primii ani erau de-a dreptul prohibitive pentru cea mai mare parte a turiştilor obişnuiţi. În momentul în care Mardan a introdus conceptul all inclusive, pompos numit Luxury All Inclusive lucrurile au început să se aşeze pe un făgaş mai normal. Măcar ştiai de la bun început cât te poate costa o asemenea experienţă, fără a risca să faci foamea pe acolo.

În 2015, cazaţi fiind în Kundu la un hotel tot ca un palat, dar mult mai modest, să păstrăm proporţiile, la plecarea de la Royal Holiday Palace soţul meu mi-a propus să facem un mic ocol pentru a ne „clăti” ochii cu celebrul Mardan. Abia atunci am realizat că şi el îşi doreşte un sejur la Mardan cel puţin la fel de mult ca şi mine. Şi în acest caz, realitatea depăşeşte cu mult cele văzute în fotografii. Am intrat imediat pe net, curioasă să văd cât mai costă un sejur la acest hotel şi am fost tare surprinsă să văd că Mardan încă avea reduceri mari de early booking la sfârşit de mai, iar un sejur la sfârşit de septembrie sau început de octombrie ar fi fost chiar accesibil. Nu era ieftin deloc comparativ cu alte hoteluri din Antalya, dar era mai ieftin decât mă aşteptam eu. Nu a fost să fie în toamna anului 2015, eu având deja rezervată o vacanţă de două săptămâni în Republica Dominicană, la care sigur nu aş fi renunţat, dar din acel moment mi-am propus să-l urmăresc şi să-l rezerv anul următor, în speranţa că preţurile se vor menţine la acelaşi nivel.

În decembrie 2015 eram deja hotărâtă, clar Mardan-ul avea să fie unul din hotelurile alese pentru vacanţa de anul următor, preţurile fiind încă şi mai tentante. Zis şi făcut. În ianuarie 2016 am cerut oferte pentru Mardan Palace la sfârşit de septembrie, grăbindu-mă să rezerv o săptămână la acest hotel, care avea o reducere consistentă de 40%, plus o reducere suplimentară de 100 de euro de persoană pentru un sejur de minim 7 nopţi.

Cel mai bun preţ mi-a fost oferit de Cristi de la AFA, căruia îi mulţumesc încă o dată, diferenţa de preţ faţă de cea mai bună ofertă găsită de mine permiţându-mi să aleg o cameră puţin mai scumpă decât cele standard. Desigur ştiam că o cameră de 45 metri pătraţi îmi va plăcea mai mult decât una de doar 28 metri pătraţi, dar nu dimensiunea camerei a fost motivul pentru care am optat pentru cameră Superior, ci faptul că îmi ofereau pat matrimonial, camerele premium fiind dotate doar cu paturi twin. În final, surprizele au fost mai multe.

Tot la capitolul alegere hotel vreau să precizez şi faptul că, m-am bucurat eu de preţul avantajos, dar înainte de a plăti rezervarea am tot întrebat în stânga şi în dreapta ce se întâmplă totuşi cu Mardanul de este atât de ieftin, ce este în neregulă pe acolo, aşteptându-mă la servicii ceva mai slabe, cât timp pe partea de cazare nu puteau umbla, doar nu era să micşoreze camerele =)), dar mi-am asumat acest risc.

Celebrul Mardan Palace a fost inaugurat „cu surle şi trâmbiţe” în anul 2009. Prin dotările şi serviciile deosebite oferite s-a dorit a fi cel mai luxos hotel de cinci stele din Antalya şi chiar a fost vreme de mai mulţi ani.

Are un număr de 543 camere de diferite categorii, singurele accesibile „muritorilor de rând” fiind camere premium (cele mai ieftine) şi cele superioare (următoarele ca preţ), restul fiind din ce în ce mai mari şi mai scumpe, doar pentru „premianţi”.

Există patru opţiuni diferite de cazare: în aripa europeană – aripa dreaptă a hotelului privind spre mare, unde camerele au un design modern şi totodată elegant, în aripa anatoliană – aripa stângă a hotelului, unde camerele sunt decorate în stil tradiţional turcesc, în Dolmabahce Palace – corpul central, cu vedere frontală la mare, unde se află şi recepţia, cu caracteristici care amintesc de palatul original cu acelaşi nume din Istanbul şi Garden Suites- situate în zona vilelor înconjurate de grădini superbe şi beneficiind de piscine semiprivate.

Se întinde pe o suprafaţă generoasă de 137.000 metri pătraţi, fără a lua în calcul şi suprafaţa terenurilor de golf, aflate la ceva distanţă.

Se află la 15 kilometri de aeroportul din Antalya, la 25 kilometri de centrul oraşului Antalya, la 15 kilometri de centrul Belekului şi la 5 kilometri de Kundu, fiind penultimul hotel din această staţiune.

Scurt, extrem de scurt, parcurs în mai puţin de douăzeci de minute. Nu am descoperit teleportarea :d, dar nici nu puteam face mai mult din Belek de la Gural Premier până în Kundu care se afla la doi paşi, Mardan fiind chiar al doilea hotel din staţiune, venind dinspre Belek şi penultimul venind dinspre aeroportul din Antalya.

Drumul cu maşina la Marea Mediterană a durat mult mai mult, două zile la dus şi alte două zile la întoarcere, dar despre drum am povestit pe larg într-un review separat (vezi impresii) şi nu mai insist aici.

După ce am mers de aproape că m-am plictisit doar pe lângă gardul Mardanului, am ajuns în sfârşit la o poartă. Dau eu să intru, dar sunt îndrumată spre următoarea. După verificarea voucherului ni se permite accesul cu maşina în resort. Descoperim repede una din parcări, găsim şi locuri libere şi lăsăm bagajele în maşină, noi îndreptându-ne spre recepţie. Era abia ora 12.00 şi nu aveam certitudinea că vom primi imediat camera.

Am ochit vreo două parcări ale hotelului, ambele ok, cu câteva locuri libere, destul de puţine, având în vedere că hotelul era ocupat majoritar de turci veniţi tot cu maşina, ca şi noi. Am văzut o singură maşină românească în parcare în afară de a noastră, un SUV alb cu numere de Tulcea.

Şi când am ieşit cu maşina la plimbare am găsit loc de parcare la întoarcere, fără emoţii, deoarece destui turişti preferă avionul.

Mai târziu am aflat că hotelul dispune şi de un garaj şi că aş fi putut solicita să-mi fie parcată maşina acolo de către valeţi, dar pe mine nu m-a interesat.

Am ajuns pe jos la intrarea în hotel, trecând pe lângă frumoasa fântână din faţa acestuia mărginită de statui interesante, pe care o admirasem în poze ani la rând. Din păcate, fântâna nu funcţiona. La intrare trecem bagajele (poşetă, respectiv borsetă) printr-un scanner, iar noi trecem prin porţi detectoare de metale, ca la aeroport. Pătrundem într-un hol imens, absolut superb, care ne-a lăsat muţi de uimire. Ne-am simţit mici şi aproape pierduţi în imensitatea aceea de hol. Am descoperit şi recepţia, am prezentat voucherul şi paşapoartele, precizând că mi-aş dori mult să primesc o cameră în aripa anatoliană a hotelului, pentru a mă simţi ca o adevărată sultană, într-un decor 100% turcesc. Recepţionera îmi promite că va ţine cont de dorinţa mea, dar să revin după o oră, până atunci putându-mă familiariza cu resortul, putând beneficia de toate facilităţile acestuia. Am revenit după ce am luat masa de prânz şi am primit imediat camera, chiar dacă tot înainte de ora oficială de check in.

Un bell boy ne-a însoţit în parcare la maşină, ne-a preluat bagajele şi apoi ne-a condus în camera aflată la etajul al patrulea, cu unul din lifturile aurii. Totul în acest hotel pare aurit, totul străluceşte.

La prima vedere camera a fost mult peste aşteptările mele. Mi s-a părut fabuloasă, impresionantă mai prin decoraţiunile absolut deosebite. Am pătruns mai întâi într-un hol. Aveam un tablou pe peretele holului şi un mozaic pe podea.

Camera are două zone distincte prima de relaxare, gen living şi a doua destinată dormitului. Patul matrimonial este mare şi extrem de confortabil, fiind dotat cu un număr mare de perne de tot felul şi încadrat de două noptiere. Corpurile de iluminat din zona patului mi-au plăcut mult de tot, o veioză pe partea stângă şi o aplică pe partea dreaptă, ambele de o fineţe extraordinară, adevărate opere de artă.

Un fotoliu foarte confortabil şi o măsuţă delimitau cele două zone ale camerei. Pe partea stângă se afla un corp tip birou pe care se afla televizorul, cu diagonală prea mică pentru dimensiunea camerei. Eu sunt mai chioară şi nu vedeam nimic la televizor din pat, dar cum nu venisem la mare să mă uit la televizor, nu pot spune că m-a deranjat.

În partea dreaptă a camerei se afla un corp care masca minibarul, destul de bogat, dar nu cel mai bogat întâlnit, comparând cu Sueno Deluxe Belek sau cu Selectum Luxury, completat zilnic. În minibar aveam o ciocolată Toblerone, preferata mea, două sticle de bere Carlsberg, preferatele soţului, patru sticle de apă plată, două sticle de apă minerală , două sticle de Cappy diferite, din care una cu suc de roşii (Uhh!), sticle de Coca Cola, Cola zero, Fanta, Sprite, toate băuturile fiind la sticlă de sticlă. Ce nu am avut şi mi-a lipsit a fost obişnuitul set pentru prepararea ceaiului şi cafelei, pe care îl găseam invariabil şi la hotelurile de tranzit de doar trei stele. Am aflat că se oferă doar la cerere, fiind puţine căni electrice în tot hotelul, de obicei familiilor cu copii mici. Am insistat şi am primit abia după două zile de la prima solicitare. Dar doar cana electrică şi atât. Ceai nu voiau să-mi dea la niciun bar, decât preparat, ori eu nu aveam de gând să defilez cu ceaşca în mână tot hotelul, astfel că, fără să mă enervez, m-am urcat în maşină şi m-am dus la cel mai apropiat bazar din Lara Kundu, cel de lângă Seginus şi Saturn, de unde mi-am cumpărat câteva plicuri de cafea turcească şi două cutii de ceai. Cam ciudată atitudinea pentru un hotel cu asemenea pretenţii, dar soluţii eu voi găsi întotdeauna.

În continuare se aflau, simetric, două dulapuri foarte încăpătoare şi bine compartimentate, astfel că fiecare a folosit propriul dulap. În primul dulap se afla şi seiful, încăpător şi cu utilizare gratuită. La sosirea noastră, bateriile acestuia erau pe terminate şi dădea eroare, dar am sunat la recepţie şi în mai puţin de zece minute a apărut un tip de la tehnic, a înlocuit bateriile şi ne-a explicat cum să programăm propriul cod de securitate. Nu că nu ne-am fi descurcat şi singuri, dar omul a vrut să fie amabil şi să ne ajute.

La mijloc între cele două dulapuri se aflau uşile de la baie. Baia a fost o adevărată surpriză pentru mine. La momentul rezervării nu ştiam că şi baia este mult mai spaţioasă, chiar impresionantă, în cazul camerelor superioare, faţă de baia aferentă camerelor premium (cele mai ieftine). Se intră într-o încăpere spaţioasă, cam de două ori mai mare decât baia mea de acasă :d, în care se află cada de baie şi chiuveta, plus un tablou pe perete :d. În faţă în stânga şi în dreapta chiuvetei se află toaleta şi cabina de duş de tip walk in cu duş fix şi duş mobil, ambele în încăperi separate. Uscătorul de păr l-am găsit într-un sertar de la chiuvetă. Baia este dotată cu multe consumabile şi de foarte bună calitate, completate aproape zilnic. Nu puteau să lipsească seturile de periuţe şi pastă de dinţi, setul pentru bărbierit şi altele. A fost primul hotel la care am primit săpun solid de dimensiuni normale pe care nu ai cum să-l consumi într-o săptămână, precum şi ochelari pentru somn.

Şi în baie predomină acelaşi auriu peste tot, de la rama oglinzii, la corpurile de iluminat şi până la obiectele şi instalaţiile sanitare. Pare puţin ciudat să ai baterii aurite la chiuvetă, cadă sau duş, să ai butoane aurite pentru tras apa sau suport aurit pentru banala hârtie igienică, dar te obişnuieşti . Toate acestea au cunoscut şi vremuri mai bune, acum patina timpului fiind destul de vizibilă, dar tot impresionează prin aerul de lux pe care îl degajă încă. Halatele de baie albe, groase, de bună calitate, personalizate cu sigla hotelului ne aşteptau într-un cuier din baie.

Balconul camerei mele era suficient de lung, dar şi lat, mobilat cu două scaune comode şi o masă mare rotundă cu blat de sticlă. Existau şi câteva bare utile pentru uscarea costumelor de baie. Curioasă şi cârcotaşă din fire, nu puteam să nu mă uit „în curtea vecinului”, ocazie cu care am constatat că balconul meu era mult mai mic decât balcoanele celorlalte camere care erau aproape duble. Însă nici prin minte nu mi-a trecut să încerc schimbarea camerei care mi-a plăcut mult. Am petrecut multe momente plăcute în balconul meu, în realitate, chiar mare, de unde aveam o vedere perfectă la piscină, dar şi la mare, undeva departe. În prima zi căutam scrumiera, atât de necesară nouă, însă fără succes. Am mers la cameristele de alături şi am cerut o scrumieră. Mi-au oferit imediat una, pentru ca ulterior să aflu că şi scrumierele sunt disponibile doar la cerere, în camerele considerate de nefumători.

Mi-a plăcut camera de la Mardan în totalitatea ei, mi-a plăcut sistemul de climatizare silenţios şi eficient, mi-a plăcut sistemul de lumini operat prin intermediul unei telecomenzi. Nu era el la fel de colorat şi de variat ca la Adam & Eve, dar mie tot mi-a plăcut.

Curăţenie s-a făcut zilnic, prosoapele folosite au fost schimbate zilnic, iar lenjeria de două ori într-o săptămână, suficient. Deşi nu am avut o singură cameristă, ci o „echipă” de curăţenie formată din vreo trei cameriste, la acest capitol ar fi fost loc de mai bine. Un incident care m-a deranjat a fost intrarea intempestivă a acestora într-o dimineaţă imediat după plecarea soţului meu la plajă, chiar dacă era aprins becul roşu cu semnificaţia de „Nu deranjaţi!”. Nu este normal să dai buzna astfel într-o cameră. Eu tocmai ieşeam din duş, au realizat că au greşit şi au dispărut imediat de tot, pentru că până la prânz nu au mai trecut să cureţe camera, chiar dacă între timp eu le-am lăsat aprins becul verde. Au revenit abia după ce am reclamat la recepţie. Din acel moment nici că au mai văzut vreun ban de la mine, pentru că şi aşa nu s-au omorât cu treaba.

Un alt aspect care m-a deranjat a fost numărul mult prea mic de prize funcţionale din cameră, având mereu probleme cu încărcarea telefoanelor şi altor dispozitive. Din zece prize în total funcţionau doar patru şi mereu trebuia să scot câte ceva din priză pentru încărcătoarele mele.

Micul dejun şi cina le-am luat doar în restaurantul principal Bosphorus, aflat la parterul corpului Dolmabahce. Aici sunt servite principalele mese ale zilei: micul dejun (07.00-11.00), prânzul (12.30-14.30) şi cina (19.00-21.30), dar şi bufetul de la miezul nopţii (0.00-02.00). Un restaurant elgant, chiar cochet, însă subdimensionat pentru un hotel atât de mare. Mâncarea a fost foarte gustoasă şi suficient de variată, o combinaţie între bucătăria orientală şi cea occidentală, dar spaţiul de expunere a mâncării era cumva limitat. Eu am fost mulţumită de toate cele mâncate aici, chiar dacă am mâncat mult mai bine la alte hoteluri. Pe partea de dulciuri însă totul a fost la superlativ, torturi şi prăjituri deosebite ca la Mardan eu nu am mâncat în altă parte şi compar cu aproape treizeci de hoteluri turceşti bune şi foarte bune. Băuturile erau servite la masă de ospătari cu destulă promptitudine. O chestie care m-a amuzat a fost „discriminarea” făcută de ospătari între turiştii turci, cam jumătate, şi toţi ceilalţi, indiferent de naţionalitate. Când comandam ceai dimineaţa noi primeam ceaiul adus la maă în ceşti normale de porţelan, iar turcilor ceaiul le era adus în acele păhărele frumoase speciale de ceai. Nu m-a deranjat, pentru că abia nu-mi mai frigeam degetele, dar m-a amuzat.

Prânzul l-am luat la Beach Restaurant, aici putându-se mânca aproape întreaga zi. Se deschidea pentru Late Breakfast (10.00-12.00), apoi serveau prânzul (12.30-15.00) şi continuau cu snack-uri (15.00-17.30). Varietatea felurilor oferite pentru masa de prânz a fost mult sub aşteptări şi sub restaurantele de la plajă ale unor hoteluri mai slab cotate şi mai ieftine, dar până la urmă a fost ok pentru noi şi mai comod să mâncăm acolo.

La Lobby Lounge se putea lua early breakfast (05.00-07.00) şi tea time (15.00-19.00).

Mai existau câteva restaurante a la carte, toate cu plată. În concept erau mai multe, în realitate erau deschise cam jumătate din ele, dar oricum nu m-a interesat să merg.

Interesant este Aquamarine, cu program 19.00-23.00, restaurantul care serveşte fructe de mare, nu atât pentru mâncare, cât pentru ambientul deosebit şi original, fiind înconjurat de patru acvarii, cu specii diferite de peşti din Marea Roşie, Marea Caraibilor, Oceanul Pacific şi, respectiv Marea Mediterană.

La Cucina, situat în Maiden's Tower, oferă şi mic dejun (08.00-11.00) special pentru clienţii VIP, prânzul ca snack restaurant (12.00-15.00), iar seara (19.00-23.00) funcţionează ca restaurant a la carte cu specific italian.

Oishii, situat tot în Maiden's Tower, este restaurantul cu specific japonez, deschis seara pentru cină (19.00-23.00).

Baan Thai, deschis 19.00-23.00 este restaurantul cu specific thailandez.

La Arbat, restaurantul cu specific rusesc, m-ar fi tentat să merg pentru a încerca bucătăria rusească, udată cu vodcă din belşug, dar şi celebrul lor caviar.

La Brasserie, 19.00-23.00, cu feluri de mâncare franţuzeşti şi americane, a fost deschis într-o singură seara, dar mie îmi plăcea să mă opresc pe terasa acestuia la o ţigară.

Restaurantul a la carte cu specific otoman, Beşiktaş servea cina (19.00-23.00) cu preparate tradiţionale şi într-un ambient autentic turcesc.

Există mai multe baruri, majoritatea incluse în cadrul conceptului luxury all inclusive. Acestea sunt: Onyx Bar, 09.00-18.00, Tent Bar, 16.00-02.00, Shark's Cafe, de lângă Swim Reef, 09.00-18.00, în realitate închis, părea chiar dezafectat, 4teen Bar, la amfiteatru, 12.00-21.00, Scorpion Bar, aflat la capătul pontonului, 09.00-00.00, Jazz & Karaoke Bar, 16.00-08.00, SPA Indoor Pool Bar, 09.00-20.00, Monkey Night Club, 23.00-03.00, Pool Bar, 09.00-19.00, Bowling Bar, 12.00-23.00 şi Wine Cellar, cu rezervare, cu o capacitate de peste 6000 de sticle, 78 soiuri de vin din 11 ţări.

Noi am frecventat doar trei din acestea. Cel mai plăcut m-a surprins barul de la plajă, care oferea întreaga gamă de băuturi de import disponibile gratuit şi care era deservit de un barman şi simpatic şi bine pregătit profesional, care ne-a delectat cu cocktailuri formidabile zi de zi, ajungând să ne înveţe preferinţele .

Un alt bar unde mergeam seara era Tent Bar-ul, aflat mai aproape de plajă decât de hotel, în imediata vecinătate a fântânilor care ne-au oferit spectacole extraordinare în mai multe seri, comparabile cu spectacolul fântânilor din Dubai de lângă Burj Khalifa, ce-i drept la o scară mai mică, dar mult mai lungi ca durată. La acest bar ascultam seara muzică live, am prins şi un concert drăguţ, se şi dansa, iar personalul era foarte amabil.

Am lăsat la urmă barul care, deşi trebuia să fie cel mai bun, pe mine m-a cam dezamăgit şi anume Lobby Barul. Prima chestie nu tocmai normală era că băuturile erau gratuite doar până la miezul nopţii şi contra cost după ora 24.00, programul acestuia fiind non stop. Cine dorea să bea ceva după această oră, fie plătea, fie mergea la Tent Barul, care avea program până la 02.00, dar era departe, fie renunţa şi mergea la culcare. Personalul de aici mi s-a părut cel mai puţin amabil şi nu mi-a plăcut că făcea diferenţă pe faţă între turişti, turiştii turci fiind, de departe favorizaţi în detrimentul celorlalţi. Nu mă grăbesc nicăieri când sunt în vacanţă, dar nici nu consider ok să aştept mult şi bine până să comand ceva de băut, să aştept încă pe atâta să primesc cele comandate, iar alţii care vin mult după mine să fie serviţi cu prioritate şi cu zâmbetul pe buze. Adesea preferam să-mi iau singură direct de la bar cele dorite, decât să aştept la nesfârşit.

Piscina principală a Mardanului este pur şi simplu IMENSĂ. Nu am văzut nicăieri altundeva o piscină atât de mare şi de frumoasă, traversată de poduri „celebre”, dar şi de poduri mai mici.

Piscina pentru adulţi are adâncimea de 140 cm, iar cea pentru copii de 40 cm. Piscina pentru copii se află în imediata apropiere a clubului pentru copii. Există salvamari la piscină pe durata programului de folosire a acesteia.

În jurul piscinei găseam un mare număr de şezlonguri, mai noi şi mai comode decât cele de la plajă, iar umbra era asigurată de umbreluţe individuale.

Piscina este înconjurată de canalul gondolei, plimbarea seara cu gondola fiind mult mai de interes pentru mine decât piscina. În primele zile gondola a funcţionat o zi da una nu, dar ulterior m-am bucurat să o văd şi să mă plimb cu ea în fiecare seară. O foloseam şi pentru a ajunge cu ea la Amfiteatru în serile în care se organizau spectacole. Un tur complet dura mai puţin de cincisprezece minute.

Distanţa de la hotel la plajă este foarte mare 900-950 metri estimez eu, după ce am mers de m-am plictisit de-a lungul piscinei, apoi pe lângă vilele de lux, pe lîngă clubul pentru copii pentru a ajunge într-un final şi la plajă. Există şi transfer gratuit cu un shuttle cu două remorci din faţa recepţiei până la amfiteatru, de unde nu mai este aşa mult de mers. Eu am mers doar pe jos şi am supravieţuit :d

Celebra plajă cu nisip alb adus tocmai din Egipt mie mi-a plăcut mult. Cu trecerea anilor, nisipul a mai fost spălat de valuri, fără a fi completat ulterior, astfel că partea de plajă dinspre mare este cu nisip normal, nisipul alb găsindu-se doarîn partea opusă mării.

Plaja este mică pentru un hotel atît de mare şi destul de îngustă, cu maxim patru cinci rânduri de şezlonguri. A fost cam înghesuială şi oricât de devreme ajungeam la plajă, nu am prins niciodată locuri în primele două rânduri spre mare. Avantajul nostru a fost că ne-am putut bucura de nisipul alb, care nu este fin deloc, semănând la granulaţie cu sarea pentru murături.

Paturile de plajă, cândva elegante, erau doar învechite şi destul de incomode pentru persoanele mai slabe.

Prosoapele de plajă se pot lua de la standurile special amenajate din zona piscinei sau de la plajă, oricâte ai nevoie, fără card ca în alte părţi.

Există şi un ponton frumos cu pavilioane cochete, contra cost, cred, nu ştiu sigur pentru că nu m-a interesat. Pontonul hotelului Mardan nu putea fi altfel decât în formă de scorpion, sigla hotelului, acest simbol fiind regăsit pretutindeni.

Intrarea în mare este mai puţin lină ca la celelalte hoteluri din Lara Kundu, ceea ce a fost perfect pentru gustul meu. Apa mării a fost mai caldă decât la hotelul la care îmi petrecusem săptămâna anterioară de vacanţă, poate şi din cauza digului din stânga, iar valurile mici, aproape inexistente.

Cei de la security care păzeau plaja erau extrem de vigilenţi, nepermiţând accesul persoanelor care nu erau cazate în resort pe plaja proprie a acestuia, nici măcar la malul mării. A fost singurul hotel la care am văzut cum cei care se plimbau pe malul mării, cum am făcut şi eu în numeroase rânduri alte dăţi, erau întorşi din drum. Bine, aceştia nici nu aveau argumente pentru a-şi justifica nevoia de a tranzita plaja Mardanului, acesta fiind ultimul hotel înainte de dig şi de râu, plaja hotelului Trendy Lara aflându-se dincolo de râu.

Erau afişate diverse activităţi cu animatorii, ca peste tot, dar pe mine nu m-au interesat jocurile lor.

Surpriza mare a fost în ceea ce priveşte spectacolele de seară, care NU erau în fiecare seară, ci doar de trei ori pe săptămână (lunea, miercurea şi vinerea). Noi am ajuns la Mardan într-o zi de sâmbătă şi nu ne venea să credem că nici sâmbătă seara şi nici duminică seara nu au program de spectacole la amfiteatru. Am participat însă la cele trei pe care le-am prins şi toate au fost super profi, cu trupe serioase din afară. Doar aici am văzut trupe de peste douăzeci de oameni. Părerea mea este că mai bine puţin şi bun.

Amatorii de sport aveau posibilitatea de a practica tenis, volei, squash, tenis de masă şi badminton, programul zilnic al acestor activităţi fiind disponibil pe canalul de info de pe televizor.

În ultima zi am vizitat şi luxosul centrul SPA, cu program 09.00-21.00, aflat la parterul aripii anatoliene, absolut remarcabil, existând şi o zonă dedicată copiilor, Kids SPA, pentru copiii între 3 şi 12 ani. Cel mai mult mi-a plăcut piscina interioară foarte foarte mare, cu lungimea de 36 metri, lăţimea de 16 metri şi adâncimea de 1.40 metri, cu secţiune de jacuzzi. Există piscină interioară şi pentru copii, cu adâncimea de 40 cm. Şi saunele de mai multe feluri şi hammamul şi camerele de relaxare, toate arată într-un mare fel.

Sala de fitness poate fi frecventată gratuit între 08.00-21.00.

Un aspect de mare interes pentru turişti este internetul. Hotelul oferă internet wireless gratuit pe întreg teritoriul, asta în teorie, deoarece, în practică, internetul a funcţionat impecabil doar în cameră şi pe balconul acesteia şi în Lobby, slăbuţ pe terasa restaurantului şi a Lobby Barului, binişor în unele zone la piscină şi la Tent Bar, dar noi nu am stat la piscină şi mai deloc la plajă şi la amfiteatru.

Există şi un bancomat în interiorul hotelului, în apropierea restaurantului principal.

Am visat ani întregi la o vacanţă petrecută la celebrul Mardan, dar cred că am ajuns prea târziu să-mi îndeplinesc dorinţa. Am petrecut un sejur plăcut, însă nu au fost toate aşa cum ar fi trebuit. Decăderea Mardanului începuse să se facă simţită încă din 2016, eu punând iniţial aceste minusuri pe seama ruşilor, a căror absenţă a afectat puternic turismul turcesc, mai ales că Mardanul era preferat de ruşi. De câte ori ne nemulţumea una sau alta, ne reaminteam unul altuia că am beneficiat de o reducere de 40%, deci, firesc, vom primi doar 60 % din cât ar fi trebuit =)), ceea ce nu a fost prea departe de realitate, deşi eu zic că am ieşit pe plus.

Nu regret alegerea făcută, Mardanul fiind o experienţă care nu putea să lipsească din palmaresul meu de turist în Antalya :P.

Între timp hotelul a fost preluat de cei de la Titanic şi renovat anul acesta. Arată extraordinar dar şi preţul a urcat de greu te mai poţi apropia. Îmi doresc o nouă vizită la Mardan, acum Titanic Mardan, chiar dacă trebuie să fac împrumut la bancă pentru a-mi plăti un sejur la acest hotel deosebit.

=

Un An Nou Fericit cu călătorii de vis vă doresc tuturor acum în prag de 20-20!

---

VIZUALIZĂRI: 3700 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI