Scurt popas în locul unde s-a scris o parte din istoria Europei de est

TIPĂREȘTE

Am ajuns aici la scurt timp după vizita la Mânăstirea Krušedol, în drum spre Petrovaradin.

Venind de data asta cu mașina personală, a trebuit să găsim un loc de parcare, lucru nu tocmai ușor având în vedere că majoritatea locurilor sunt cu plată, dar prăvălia de unde se cumpără tichetele era închisă, iar „parcagiul” - după ce îl zărisem scriind ceva în carnețel și făcând poze unei mașini - dispăruse cu desăvârșire (posibil așteptând alt „client”). Am reușit până la urmă să aflu un loc fără plată chiar lângă șosea.

---

Orașului Sremski Karlovci în germană i se mai spune și Karlowitz, asta a aprins un beculeț micuț prin memoria-mi, acum patru ani jumate când am ajuns aici prima oară: - Aaa! pacea de la Karlovitz! Mi-adusei aminte ceva din istoria evului mediu european… „Aici s-a încheiat în 1699 pacea dintre Sfântul Imperiu Roman și Imperiul Otoman” Mda. Adică unde s-a semnat pacea de la Karlovitz. Cum ziceam - păcat că istoria nu a fost materia mea preferată. De fapt, cred că ar fi fost, dar nu prezentată așa cum o făceau manualele comuniste.

De data asta am vizitat doar centrul orășelului, locul unde se află mai multe repere istorice, de arhitectură și de cultură ale sale: Palatul Patriarhiei Ortodoxe (o foarte frumoasă clădire în stilul palatelor italiene - baroc și pseudo-renascentist, construit în ultimul deceniu al secolului XIX, sediu al episcopului de Srem și reședință de vară a patriarhului Serbiei), alături de Catedrala ortodoxă Sfântul Nicolae (construită la mijlocul sec. XVIII în stil baroc, pe care am vizitat-o; de data aceasta, aici se oficia o nuntă, mașinile nuntașilor blocând practic parcările publice din preajmă) dar și de biserica romano-catolică Sfânta treime. De cealaltă parte a pieței se află Seminarul Teologic Sfântul Arsenie (construit la sf. sec. XVIII), apoi vechea spițerie, câteva restaurante, prăvălii, un hotel de 5 stele (!!!) iar pe latura nordică ansamblul este închis de Colegiul (Gimnaziul) din Sremski Karlovci - datând tot din ultimul deceniu al veacului XVIII (actuala clădire datând, totuși din sf. sec. XIX), în prezent aici predându-se limbi străine, clasice și moderne - și de primăria orașului.

Tot în centrul acestei piețe (Piața Branko Radičević), se află o altă emblemă a orașului - fântâna celor patru lei. Adică lei-lei, nu banii noștri! fântâna a fost construită în 1799 de un italian, ca încununare a lucrărilor de alimentare a orașului cu o rețea de apă potabilă. E făcută din marmură roșie, foarte frumoasă, iar o legendă locală spune că acel ce va bea din apa fântânii va reveni pe aceste meleaguri și se va căsători. Deși nu am băut din ea, am revenit. Nu m-am căsătorit, că deja eram, dar acum am revenit cu soața... Așadar, se pune, sau nu?!? :D

Și cum ziua se cam lungise, la fel și urechile nostre de foame... am trecut șoseaua națională, spre malul Dunării, unde am fost să mâncăm la restaurantul Dunav. Dar asta va fi deja altă poveste...

---

VIZUALIZĂRI: 1563 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI