Restaurant Bran Parc / Bulz la tava, pe muzica italiana

TIPĂREȘTE

Cu o foame de lup, la propriu, şi ostenite peste poate, căutam un loc de popas liniştit şi unde să putem savura din delicatesele tradiţionale cu care se laudă Branul. Am trecut mai departe de terasele gălăgioase din apropierea Castelului, am intrat în Parcul Central, când atenţia mi-a fost atrasă de o clădire simplă, dar care avea acel vino-ncoa ce mă fascinează pe mine când este vorba de o casă. Restaurant Bran Parc, exclamăm noi în cor, când am ajuns mai aproape. Citim meniul scris cu creta pe tăbliţa de la intrare: ciorbă burtă, ciorbă perişoare, plăcinta baciului, bulz la tavă, plăcintă urdă… şi nu mai există niciun dubiu că vom prânzi aici. Trecem pe sub poarta cu coloane din piatră, deasupra căreia scria, la fel de caligrafic, La noi la Bran, când o muzică parcă ireală se revarsă asupra noastră. Încă îmi vuiam urechile de la grupurile agitate de turişti ce roiau la Castel şi ritmurile melodioase ale lui Toto Cutugno erau un adevărat balsam.

Căutăm cu privirea o masă mai retrasă pe terasă, încântate de priveliştea minunată asupra Parcului Central , care m-a impresionat prin curăţenie şi buna îngrijire. Respirăm, cu nesaţ, aerul curat, de munte, datorită poziţionării excelente a clădirii lângă parc, pe o străduţă puţin circulată. Mi-a plăcut arhitectura clădirii care se îmbina armonios cu peisajul de munte, m-au impresionat bolţile înalte, terasa de la etaj cu peretele exterior din lemn, panseluţele, petunile şi muşcatele ce zâmbeau la tot pasul. Era o linişte plăcută, muzica se auzea cu o intensitate moderată, astfel încât puteam vorbi pe un ton normal iar Bucegii îmi păreau atât de aproape încât aveam impresia că, dacă întind mâna, îi pot atinge. Nu eram în vacanţă, era doar o zi de sâmbătă între noi, fetele, alături de o prietenă ce nu mai fusese pe plaiurile noastre de ceva vreme.

După ce ne-am tras puţin sufletul, o domnişoară foarte drăguţă a venit să ne aducă meniurile. Ne consultăm puţin între noi şi eu aleg ciorba de porc cu tarhon, prietena aflată în vizită alege ciorba de pui à la grec şi o plăcintă cu mere iar prietena mea doreşte doar plăcinta baciului, ea neînţelegându-se foarte bine cu lingura. Eu rămâne să mă mai gândesc, cu ochii la bogăţia de flori multicolore ce înviorau terasa.

Ciorbiţele au venit surprinzător de repede, îmi aminteam că în urmă cu câteva săptămâni, la un restaurant din apropierea Cheilor Grădiştei, mi se lungiseră urechile până a venit comanda. Ciorba de porc m-a cucerit de îndată cu aroma îmbietoare de tarhon ce cuprinsese bucăţile mari de cărniţă de pe ciolan. Am savurat, încet, fiecare lingură, făcând poftă prietenei mele care luase ciorba de pui şi care regreta, acum, că nu alesese şi ea această minunăţie. Despre pâinea de casă, ce să mai spun, îţi venea să o mănânci goală. Între timp mă hotărâsem să iau şi un bulz la tavă, pentru a face o comparaţie cu cel de la Şura Dacilor, prietenii ştiu de ce… Plăcinta baciului sosise şi ea, cuprinzând aproape în întregime farfuria. Am gustat şi eu din ea şi semăna la gust cu un langoş cu brânză sărată, poate puţin cam grasă, dar bună la gust. Plăcinta cu mere a fost, însă, o surpriză. Ne aşteptam la o plăcintă tradiţională, cum făcea bunica, cu foi, dar aceasta era o prăjiturică modernă, ingenios scăldată într-un sos de vanilie şi ornată cu glazură de ciocolată. A fost bună, un pic cam dulce pentru mine însă un plus pentru că avea gust de ouă de casă. Bulzul la tavă, m-a surprins şi el. Mămăliguţa era întinsă pe farfurie, înconjurată de brânza ce se topise împrejur şi de smântâna ce stătea şi ea, timidă, alături. Iar deasupra, şedea mândru, un ochi de soi, roşeaţa acestuia şi gustul, mai ales, amintindu-mi de ouăle proaspete de la ţară, fapt ce mi-a fost confirmat, ulterior, de către descrierea de pe internet. Trebuie să recunosc că bulzul de la Bran a fost mai bun decât cel din Poiană (şi mai ieftin), îi dau însă 10 cu minus întrucât aş fi preferat să fie rotund, puţin crocant la exterior şi umplutura să se găsească înăuntru. Sunt prea cârcotaşă? Dar eu asa ştiu că se face bulzul tradiţional. Dacă doriţi să vedeţi ce altceva aţi mai putea servi, vizitaţi pagina de internet a localului click aici

Pentru meniul comandat am plătit după cum urmează: 8 lei ciorba de porc, 7 lei ciorba de pui à la grec, 10 lei bulzul, 25 lei plăcinta baciului, 8 lei plăcinta cu mere, 5 lei un pahar de vin alb şi 3 lei o fanta la 0, 25l, total 65 lei. Concluzia finală a fost că eu am făcut alegerea cea mai inspirată, nu pentru că celelalte preparate nu ar fi fost bune, dar ne-au surprins puţin prin "design". Ciorba de porc cu tarhon, însă, am pomenit-o de multe ori de atunci şi, cu siguranţă şi a doua oară aş alege-o tot pe aceasta. Nota zece, totodată, pentru servirea amabilă şi promptă, curăţenia localului unde, pentru prima oară, am întâlnit un dispozitiv igienic pentru dezinfectarea mâinilor, alături de cadrul natural minunat care ne-au făcut să ne relaxăm şi m-au făcut, şi pe mine, să mă simt ca un turist în vacanţă.

Fiţi fericiţi, cu toţii şi, nu uitaţi, fericirea vine din suflet şi din lucrurile mărunte!

Aş dori să însoţesc aceste rânduri de o melodie a lui Totu Cutugno, pentru a recrea atmosfera care ne-a desfătat pe noi în localul de la Bran. Seranata

---

VIZUALIZĂRI: 4215 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI