„Micuța” (cazare) japoneză din inima Marsiliei: Toyoko Inn Marseille

TIPĂREȘTE

Pentru Marsilia nu mi-a fost deloc ușor să găsesc cazare, și nu pentru că orașul nu ar dispune de o multitudine de variante, ci fiindcă nu reușeam să mă hotărăsc la care dintre ele să mă opresc. Vroiam ceva cât mai aproape de Vieux Port, dar și de Gara Saint-Charles, ceva cu mic-dejun inclus, dar nu dintr-acela doar cu cafea și croissant, să nu fie vreo clădire foarte veche, să aibă frigider în cameră, să fie curat, cu referințe bune și nu în ultimul rând, să nu fie exagerat de scump. Pentru că, da, prețurile nu sunt chiar mici când ai mai multe cerințe cumulate, defel în Franța nefiind modice.

Studiind asiduu booking.com în rânduri-rânduri, până la urmă m-am orientat la un hotel pe care marele website mi-l recomanda ca pe unul favorit: Toyoko Inn Marseille, din lanțul Toyoko Inn, de origine japoneză. Wow, era ceva nou pentru noi și părea promițător, fiind dat în folosință în mai 2018! Până și clădirea sa futuristă, parcă era desprinsă dintr-un film SF, contrastând puternic cu tot ce era în jur.

Prețul a fost de 214 €/3 nopți incluzând mic-dejun şi absolut toate taxele, pe care l-am plătit la check-in, iar rezervarea am făcut-o cu anulare gratuită, din principiu, că poate se întâmplă ceva și nu mai mergeam sau, puțin probabil, aș fi găsit altceva mai atrăgător.

Toyoko Inn este o companie japoneză ce deține hoteluri de afaceri în țara-mamă-Japonia, Coreea de Sud, Filipine, Germania, Franța, numele său fiind o combinație a primelor litere ale orașelor Tokyo și Yokohama, și se datorează faptului că sediul firmei este situat undeva la mijloc față de acestea. Toyoko Inn are drept obiectiv esențial în funcționare eficiența maximă iar, ca și curiozitate, lanțul este cunoscut pentru faptul că are personalul alcătuit aproape în exclusivitate din femei, mai ales la nivel de administratori. Aproape toți managerii de hotel sunt femei căsătorite.

Toyoko Inn Marseille nu iese din tiparul clasic al conceptului și, fiind vorba despre un hotel aparținând unui lanț japonez, gândul m-a dus instantaneu la modern și echipat cu tehnologie avansată. Evident nu m-am înșelat, în plus, mi-am dat seama că hotelul are reguli destul de stricte care, fie trebuie respectate ad litteram, fie orice abatere aduce un cost suplimentar pentru client. De pildă, ora de check-in este 16,00, ora de check-out este 10,00. Dacă clientul dorește să aibă check-in-ul mai devreme îl costă 10 euro, la fel dacă dorește check-out între 10,00-13,00, iar dacă stă și peste orele 13,00 va fi taxat cu încă o noapte. Pe durata sejurului, între orele 10,00-12,00 se execută serviciul de curățenie.

Recepția are program non-stop, dar seara se intră în hotel pe bază de cartelă de acces, aceeași cu care intri în lift sau în cameră.

Adresă: 25 Avenue Général Leclerc, 13003 Marseille, France.

Hotelul are o poziție foarte avantajoasă, aflându-se la 5 min. de mers pe jos de Gara Saint Charles, de acolo putându-se lua metroul sau autobuzul către toate direcțiile orașului, dar și la navette spre aeroport.

Website: toyoko-inn.com/eng/search/detail/00272.

Hotelul deţine un edificiu modern (parcă prea modern față de aspectul zonei), fără balcoane, chiar lângă acesta existând un șantier în lucru ce va crea până la anul un parc. Are 267 camere dispuse pe 6 etaje, la parter se află recepţia, lobby, sala de mese unde dimineaţa este servit micul-dejun, un bar care nu are program continuu, camera de bagaje, un „colţ” dotat cu calculatoare şi imprimante dedicate, în principiu, oamenilor cu bussinesuri, dar oricărui client, până la urmă. Acestea se pot folosi gratis, dar unele servicii precum cele de spălătorie, de copiat și trimis acte pe fax, se plătesc. La parter se mai află un automat cu sucuri, apă, cafea, sandvișuri contra cost. Gratis se pun la dispoziție ziare, așa încât mulți dintre clienți îți începeau ziua studiind presa la micul-dejun.

Ar mai fi de spus că hotelul dispune de două săli de conferințe, precum și de parcare subterană (cu 66 locuri) care costă 10 euro/zi. De asemenea, cu ieșire în lateral, există o grădină proprie, amenajată cu scaune, mese și fotolii, loc dedicat cu precădere fumătorilor.

Când am rezervat, am estimat sosirea noastră fără a lua în calcul vreo marjă de siguranță, dar pe măsură ce am citit regulile destul de stricte, am ales să modific ora, întârziind-o, pentru a nu avea vreo problemă la sosire. Am ales o cameră dublă în suprafață de circa 15 mp, micuță aș zice, de aici și titlul articolului.

La recepție am ajuns pe la orele 17,30, totul decurgând șnur. Am achitat cu numerar cei 214 euro, am completat formularele, am primit cardul de acces, ni s-a făcut instructajul complet despre funcționarea și organizarea în hotel, ni s-au dat un pliant despre hotel, hărți și materiale publicitare despre Marsilia, cu recomandarea de a ne autoservi și cu altele dintr-un stand indicat de lângă intrare, ne-au adresat rugămintea de a solicita oricând suport hotelului în orice problemă. Încă de la început m-a impresionat aspectul luminos, cald, dar mai ales curat al tuturor spațiilor din hotel, dar și mirosul de curățenie. La etaje, pe palier pardoseala este din mochetă, ca și în camere, de altfel, foarte bine întreținută.

Ni s-a repartizat camera 221, situată la etajul al doilea. Accesul spre etaje se poate face lejer cu cele două lifturi sau pe scări. În lifturi sunt expuse, pe unul dintre pereții placați cu oglinzi, regulile hotelului pentru a fi o dată în plus aduse spre știință musafirilor.

Deși văzusem și studiasem camera de pe internet, nu pot spune că m-a lăsat indiferentă. Era exact la fel ca în poze, dar ceea ce surprins pe mine cel mai plăcut a fost modul de organizare și plasare a atâtor dotări într-un spațiu destul de restrâns fără să creeze impresia de înghesuială. Aici spiritul practic și eficiența japoneză și-au spus cuvântul definitoriu.

Camera, după cum vă spuneam, nu excelează la capitolul dimensiune, are doar 15 mp, dar în doar atât spațiu am găsit atât de multe chestii că m-am gândit imediat că noi, europenii, ne pierdem mult în amănunte.

Intrarea se face într-un mic hol, la stânga aveam ușa către baie, în față camera. În cameră, evident, patul matrimonial o ocupă predominant, din mobilier mai făcând parte o măsuță rotundă, la aceasta un scaun cu spătar lângă fereastră, iar pe partea opusă, o toaletă cu oglindă mare și scaun, la fel cu spătar, toaleta îndeplinind și rol de birou. Imediat sub birou, se afla un spațiu de depozitare încăpător și foarte util, pe partea sa stângă aveam un frigider mic și seiful, pe cealaltă, pe rafturi, aparat electric de încălzit apă, două căni, pliculețe de zahăr și cafea instant, iar dedesubt, coșul de gunoi.

Pe toaleta-birou am găsit tipărite regulile ce ar trebui respectate de orice client pentru o optimă utilizare a cazării, telefonul fix și o oglindă cosmetică lângă care, pe perete, era fixat un suport din care se puteau extrage șervețele faciale.

Pe peretele cu oglinda erau suspendate TV-ul LCD cu ecran destul de mare, un ceas de cameră clasic, o mică bibliotecă ce conținea printre altele Noul Testament, Vechiul Testament și Coranul, o aplică, iar aproape de tavan, aparatul de aer condiționat. Pe acelaşi perete, lângă oglindă, era agățat și uscătorul de păr, iar alături aveam o priză triplă foarte utilă.

Între pat și toaleta-birou stăteau într-un suport cu etajeră de sticlă două lămpi verticale, dintre care una mobilă era clar de citit, fiindcă se putea îndrepta cu ușurință asupra cărții sau revistei din mâna celui așezat în pat. Pe peretele cu spătarul patului aveam un termometru de cameră dar și termostatul instalației de încălzire lângă care era agățată într-un dispozitiv o mapă conținând instrucțiuni și reguli interioare ale hotelului.

Camera nu are dulap de haine, ci doar un suport cu umerașe montat pe peretele din fața patului, această manieră prevăzută de hotelieri de „agățat” hainele am mai sesizat că există și în alte locații din Franța. De altfel, una dintre regulile regăsite în cameră se referea la faptul că bagajele clienților ar fi bine să fie așezate sub pat, iar camerele au fost gândite pentru persoane care vin cu cel mult două bagaje de fiecare, adică o valiză și o geantă mai mică. Sincer, pentru 3-4 zile n-ar fi așa o problemă, dar pentru mai multe zile, mă gândesc că devine enervant să tot pui valiza sub pat, s-o tot scoți de sub pat.

Baia a fost iarăși un subiect de uimire pentru mine. Citisem că ar fi mică și „capsulată” și realitatea nu diferea prea mult, doar că impresia a fost una destul de pozitivă. La fel, într-un spațiu nu prea generos, baia era dotată excelent, așa încât nu pot să spun că i-a lipsit ceva, avea chiar și cadă. Exista și un mâner de care să te sprijini când te aflai în cadă, la nevoie, pentru o echilibrare mai bună, perdeluța de plastic nu lăsa un strop pe dinafară, iar dușul era fie mobil, fie fix, în tavan. Totul era nou, foarte modern, neuzat, strălucind de curățenie, totul funcționa perfect, exact cum te-ai fi așteptat de la ceva de origine japoneză.

Vasul de WC parcă era din altă lume, având și funcția de bideu, avea un panou lateral de comandă care trebuia bine citit înainte de a-i fi date comenzile necesare ca să ne te încurci, în plus la așezarea și la ridicare pe/de pe acesta, senzorii trimiteau o comandă, așa încât scotea un mic zgomot că tresăreai un pic.

Consumabilele primite au fost de calitate bună și permanent reînnoite, pe măsura ce se epuizau: hârtie igienică, gel duș/săpun lichid/șampon, periuțe dinți și paste aferente, punguțe gunoi, etc. De la recepție se puteau solicita gratuit aparate/lame de ras, pieptene, cască de baie sau presă pentru pantaloni.

Prosoape am găsit așezate sus, pe un suport metalic, absolut imaculate, și pe timpul șederii au fost schimbate zilnic, inclusiv cel de picioare. De altfel, serviciul de curățenie se efectuează zilnic și cu simț de răspundere.

Wi-fi-ul a funcționat excelent, era parolat.

Micul-dejun era zilnic supravegheat atent de șefele nipone și se desfășura în două etape: prima, pentru cei grăbiţi, începea la 06,30-07,00 când se puteau consuma doar cafea cu croissant, apoi continua între 07,00-09,30 cu ceea ce numim noi o masă normală de dimineață. Nu exista o gamă largă de produse, dar cele găsite erau de calitate bună și gustoase, chiar dacă aproximativ aceleași în fiecare zi. Aveam baghetă franțuzească (absolut delicioasă), mai multe feluri de pâine, cașcaval în două variante, șuncă (excelentă), salam uscat, produse de patiserie dulci și sărate, cereale, iaurt, unt, miere, dulceață, etc. De băut lapte, ceai, cafea, existau două automate cu cafea fel de fel, destul de bună. Fructele proaspete erau mere, portocale, banane, apoi compot, dar și fructe uscate.

Pentru micul-dejun mai erau puse la dispoziția clienților un cuptor cu microunde, o mașină de cuburi de gheață și un automat de sucuri de portocale și mere, foarte bune, naturale.

Una dintre regulile de bază la micul-dejun era ca fiecare client să-și ducă singur vesela folosită și s-o depună special în niște lădițe pe tipuri de vase: farfurii, tacâmuri, pahare. Toată lumea se conforma fără crâcnire.

Deși cu multe reguli de respectat, cele mai multe de mare bun-simț, nouă ne-a plăcut foarte tare la Toyoko Inn și ni s-a părut un hotel extrem de civilizat, cu multe facilități moderne, practice, dar deloc greoaie de utilizat, într-adevăr un hotel înzestrat cu tehnologie japoneză.

Pentru Marsilia mi s-a părut o variantă bună de cazare pe care o recomand fără tăgadă!

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube.

---

VIZUALIZĂRI: 835 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI