Prima experiență turcească – sejur Antalya-Cappadocia cu autocarul

Pentru noi a fost prima vacanță în Turcia. O excursie de o zi la Bodrum în vacanța din insula Kos, în 2014, nu se pune... a fost prea puțin ca să gustăm din plin atmosfera turcească!!!

Despre Turcia știam doar din istorie, de pe la știri... iar despre vacanțele în Turcia știam doar din articolele de pe AFA și de pe net!!! Cât privește Cappadocia dar mai ales zborul cu balonul, am văzut multe poze și am citit că este ”musai odată în viață”

Așa că, atunci când a apărut pe AFA anunțul cu ”Miniîntâlnire AFA în Cappadocia” ne-am înscris și noi pentru perioada 15-22 noiembrie și tare mult ne-am bucurat când am văzut câți usseri AFA s-au înscris, de-acum eram ”Gașca veselă”... 26 de persoane.

Oferta AFA pentru care am optat noi, a fost de 607 euro/2 adulți și a cuprins:

-Zbor cu avionul București-Antalya și retur cu bagaj de cală;

-Transfer la și de la aeroport;

-7 nopți de cazare la hoteluri de 4 sau 5* cu mic dejun;

-Cina pentru 7 seri;

-Ghid vorbitor de limba română;

-Transport cu autocarul la cele mai importante atracții turistice ale zonei.

Oferta Nu a inclus zborul cu balonul și excursiile opționale, pe care le puteam cumpăra acolo, la fața locului de la ghidul local.

Urmărind firul discuției cu informațiile de la cei care au fost înaintea noastră, am aflat care erau opționalele și cât costau,

-Valea Îndrăgostiților+oraș subteran+prânz = 45 euro;

-Seară turcească = 35 euro;

-Dansul dervișilor = 20 euro;

-Tur Alanya+peșteră+prânz =45 euro;

-3 mese de prânz = 35 euro;

-În plus erau și ”obiectivele comerciale”, fabrici de covoare, de ceramică, de piele și de aur.

și 225 euro zborul cu balonul... mult am zis noi... dar asta este...

Practic această vacanță cuprinde 4 zile pline de excursii: 2 zile în Cappadocia, 2 zile în Antalya și 2 zile sunt consumate cu drumul de aprox. 600 km între Antalya și Cappadocia și retur.

Gata, de-acum vacanța era achitată, știam ce partenerii de călătorie vom avea și eram nerăbdători să vină data plecării.

Mihaela Vulpe a creat un grup pe whatsapp să putem comunica mai ușor și tot ea s-a ocupat și a găsit o agenție în Cappadocia pentru zborul cu balonul și 2 excursii opționale, cu care a negociat și a scos prețuri mult mai mici față de oferta ghizilor locali, prezentată mai sus.

Toată ”gașca veselă” a optat pentru aceste 2 excursii opționale de 70 euro/persoană și 22 din cei 26 am optat pentru zborul cu balonul la prețul de 150 euro/persoană.

Cu o săptămână înainte de data plecării am primit ultimele informații, biletele de avion și voucherele pentru cazare și așa am aflat agenția care organizează aceste vacanțe, constatând că suntem vecini...

Și în sfârșit a venit ziua plecării și la ora stabilită ne-am întâlnit în aeroport unde ne-am cunoscut sau recunoscut unii cu alții.

Echipați în tricourile personalizate – de care tot Vulpița s-a ocupat – am făcut prima poză de grup.

Check in-ul a decurs normal... la controlul de securitate pe mine m-au descălțat =))... și așteptarea fără sfârșit a zborului... dar plăcută așteptare, pentru că așa am avut timp să ne cunoaștem mai mult.

La 15,20 am decolat și la 18,10 (ora locală) am aterizat pe aeroportul din Antalya... zbor lin fără probleme. Ne-am convins și noi că la bordul avionului apa, sucurile, băuturile alcoolice și ceva de ronțăit sunt contra-cost... :(

Partenera mea de zbor din dreapta, a fost o doamnă, de o vârstă respectabilă, care mergea în aceeași excursie ca noi. Și discutând una alta, mi-a spus că a achitat 313 euro/persoană în aceleași condiții dar susținea că are toate excursiile opționale incluse, conform programului transmis de agenție. Eu am contrazis-o și i-am spus că este imposibil... lucru de care s-a convins a doua zi când ghida ne-a prezentat opționalele și prețurile... doamna fiind în același autocar cu noi...

Am aterizat, ne-am recuperat bagajele și la ieșirea din aeroport am fost îndrumați de o doamnă – ce mai târziu avea să fie ghida noastră - către o gheretă unde eram repartizați pe autocare.

”Gașca veselă” așa cum ne-a spus de prima dată ghidul Emre – pe care aveam să-l cunoaștem în Turul Alanyei – am fost repartizați în autocarul A2.

În baza listei fiecare și-a ocupat locul în autocar și după locurile rămase libere în spate cred că am fost 40 în total din care gașca noastră 26 de persoane. Fac precizarea că pe primele locuri din autocar au stat câteva doamne ”născute prea devreme”, printre ele și partenera mea zbor, ce s-au dovedit foarte vefemente în cârcoteli...

În parcare erau 5 autocare ale aceleași agenții, 3 pentru Cappadocia și 2 pentru Coasta Licyei.

Plecăm spre hotel în Manavgat la 80 km de Antalya, aprox. 1,30 de minute, timp în care facem cunoștință cu ghida noastră – Mihaela – care a ținut să ne spună de la început primele 3 cuvinte ce o definesc:

De la început am plecat cu stângul în această ”relație” ghid-turiști, pentru că nu ne dădea informații corecte și complete... vorbind destul de greu limba română... agramat... nearticulat... și normal că era întreruptă pentru lămuriri, lucru pe care nu-l accepta, că nu-i place să fie întreruptă...

În autocar există cameră de luat vederi și totul este înregistrat... a ținut să sublinieze de la început.

Când ne spunea informații generale despre turci, se exprima ”la ei”... în schimb folosea anumite expresii din limba română pe care le folosești doar dacă ai trăit în România, nu le înveți la un curs... drept pentru care a fost întrebată de unde le știe... Născută în Grecia, trăită vreo 10 ani în România, undeva ”pe lângă Bacău spre Onești” și este măritată în Turcia, așa s-a prezentat. Vine des în România deoarece lucrează la o agenție de turim ce are sucursală și în România, iar acum colaborează și cu agenția turcă ce ne asigură ghid vorbitor de limba română.

Era autoritară în exprimare... ce mai, se făcea neplăcută în modul în care prezenta anumite informații... :(

Prima informație a fost legată de procurarea apei... și pentru suma de 5 euro/persoană vom avea apa asigurată la sticle de 0,5 litri, în autocar oricâtă dorim... numai că ea s-a exprimat că apa este scumpă în Turcia, că vom avea drumuri lungi și să nu stăm să alergăm după apă... când putea să se exprime: pentru comoditatea dvs. vă asigurăm noi apa pe tot parcursul vacanței contra sumei de 5 euro/ persoană.

Apropo în zonele turistice din Cappadocia am cumpărat apă cu 2 lire o sticlă de 0,5 litri, unde paritatea este de 6 lire un euro, concluzia fiind că nu era mult 5 euro pentru apă, în condițiile în care ne-am fi plimbat cu autocarul toate cele 6 zile...

Tot din autocar puteam lua bere la 3 euro/doza și sucuri tot la doză 2 euro, aceleași prețuri fiind și la magazinele din jurul hotelurilor unde am fost cazați.

Despre excursiile opționale a zis că avem timp să discutăm a doua zi și doar s-a bâlbâit cu un preț al zborului cu balonul... 225 euro... dar de fapt 185 euro... vă spun mâine când toți să avem un creion și o foaie de hârtie... pe care le vom găsi în cameră la hotel (lucru ce s-a dovedit fals)... și să notăm...

Ne-a informat despre hotelul unde vom avea prima noapte de cazare și ultimele trei nopți, să mergem repede să mâncăm pentru că restaurantul se închide la ora 20,30.

După toate formalitățile de cazare am reușit să ajungem în cameră la ora 20,00 și într-un final la masă.

A doua zi, la 7,30, cu același autocar șofer și ghizi... da, ghizi... pentru că lângă Mihaela a fost cu noi și Dl. Șarcan, am plecat spre Cappadocia.

Drumul lung până în Cappadocia s-a dovedit a fi foarte obositor, drum expres cu două benzi pe sens ce traversează munții Taurus, cu multe serpentine.

Pe tot traseul, până la prima oprire după aprox. 1,30 minute, ghida a avut aceeași atitudine autoritară și chiar radicală după ce ne-a prezentat oferta cu opționalele și puțini au fost cei care au optat pentru una din ele.

Oferta ghidei a fost per total de 145 euro și cuprindea:

-Valea îndrăgostiților+oraș subteran+prânz = 45 euro

-Seară turcească = 35 euro

-Dansul dervișilor = 20 euro

-Tur Alanya+vizită peșteră+prânz = 45 euro

-Tur Antalya +fabrică piele și aur = inclusă în costul vacanței

-2 mese de prânz = din partea agenției locale, cu precizarea că beneficiază de ele doar cei care au luat toate opționalele

-Zborul cu balonul = 185 euro

Fără alte detalii, noi știind că pe lângă aceste opționale sunt și cele ”comerciale”...

Normal că ghidei nu i-a picat bine când a văzut cât de puțini doritori sunt pentru opționalele oferite.

Noi am optat doar pentru tur Alanya și am fost și în turul Antalyei, pentru Cappadocia aveam deja antamate și achitate excursiile și zborul cu balonul.

Opririle pe traseu pentru pauza de odihnă a șoferului dar și a noastră se fac în locuri de popas unde se găsesc de toate... terasă unde poți bea o cafea, ceai sau suc de rodie... toalete... cât și magazine cu de toate.

Pe tot traseul șoferul a fost oprit de două ori de poliție, ocazie cu care am văzut polițiști cu mitraliera în mână. Controalele de securitate sunt destul de dese în Turcia.

În Konya ne-am oprit pentru a vizita Mănăstirea Muzeu Mevlana. Aici se află mormântul lui Mevlana și tot aici este locul unde a luat naștere ordinul religios al dervișilor rotitori.

După vizită ne-am regrupat la autocar și am mers la restaurant unde erau făcute aranjamentele pentru masa de prânz.

Noi am optat să mâncăm tot aici în restaurant cu 15 euro/persoană. Nu am regretat că am rămas aici, eram prea obosiți să mergem să căutăm un loc unde putem mânca iar mâncarea a fost chiar bună. Meniul a cuprins 4 feluri de salate, supă de linte cu lămâie, pide cu brânză și carne de vită la metru, și un fel de mâncare cu orez turcesc și carne de vită tocată cu legume și câte o pită de fiecare.

Băutura este contra-cost la toate mesele pe care le-am avut în excursii.

În jurul orei 18,30 am ajuns la hotel în Urgup unde aveam cazarea pentru 3 nopți.

Drumul de întoarcere a fost același, doar cu opriri de pauză și masă în alte locuri.

Pentru masa de prânz ne-am oprit la un restaurant pe centura orașului Konya.

Și noi am mâncat la același restaurant dar pe altă terasă cu 10 euro/persoană. Supă de linte și o porție de pide cu brânză și un kebab Adana... toate au fost bune, iar carnea de oaie ți se topea în gură.

Concluzia după aceste drumuri cu autocarul spre Cappadocia și retur este că sunt lungi și obositoare, opririle se fac în locuri unde găsești ceva de băut și mâncat și sunt și toalete cu plată sau nu (plata la toaletă a fost maxim 2 lire).

Toate vizitele și opririle se fac după ceas, se stabilește timpul și ora de întoarcere la autocar.

Ne imaginam cum o să fie aceste excursii cu autocarul, pentru noi fiind prima vacanță de acest fel și ne-am asumat... da, este obositor dar este și comod.

Totul a fost în această vacanță la intensitate maximă... dimineața ”cocoșelul” ne dădea deșteptarea... toată ziua plimbări pe coclauri... iar seara când ne adunam pe terasă la un pahar de vorbă, uitam că ne-am trezit cu noaptea-n cap... că suntem obosiți... eram încântați de ceea ce am văzut.

Dar despre cele vizitate și văzute voi încerca să scriu în articolele următoare.

Singurul lucru deranjant în toată această vacanță a fost atitudinea ghidei și ca să închei acest aspect într-o notă optimistă, noi i-am oferit ”mulțumirea” pentru șofer, solicitată de ea la întoarcrea în Antalya, motivând că de a doua zi se schimbă șoferul... informația fiind falsă, șoferul a fost cu noi toată vacanța... !!! Noi ne-am simțit bine și ne-am distrat indiferent de atitudinea sau starea ghidei!

Sunt fericită că am reușit să mergem în această vacanță, am uitat de boală, de pastile, de oboseală.

Am avut de toate în această vacanță, vreme bună, mare și munte, răsărit și apus, magie și imaginație și nu în ultimul rând zborul cu balonul :)).

Am fost o ”gașcă veselă”, ne-am distrat, am râs, ne-am bucurat, am simțit că suntem în vacanță!

Mulțumesc AFA că ne-ai dat ocazia să ne adunăm și să mergem în această vacanță inedită!

Toate cele bune.