Mănăstirea Valea Bistrei – tradițional în epoca contemporană

TIPĂREȘTE

La mică distanță de orașul Câmpeni, dar totuși ascunsă de tumultul citadin, se află o vatră monahală de o frumusețe aparte. Puține sunt lăcașurile de cult nou construite în România, după evenimentele din 1989, care să creeze o atmosferă spirituală adecvată și un impact vizual plăcut.

Liniștea care ne înconjoară pe înălțimea unde e situată mănăstirea, rugăciunile, mulțumirile și dorințele pe care le adresam Divinității sunt parcă lansate mai aproape de Cer, arhitectura tradițională a ansamblului mănăstiresc constituie ambianța perfectă pentru încărcare spirituală atât pentru pelerini, cât și pentru vizitatori totodată.

La aproximativ doi km distanța de orașul Câmpeni, urmând DN 75 spre Turda întâlnim localitatea Boncești. Virăm stânga pe o șosea comunală (DC 141) și după 200 m cotim din nou stânga peste apa Bistrei. De aici începe o urcare accentuată pe Dealul Bistrei pe un drumeag din piatră și nisip, cu câteva curbe strânse, dificultatea fiind subliniată prin panouri de atenționare (nu opriți, nu schimbați vitezele, utilizați viteza I, nu tăiați curbele). Distanța nu e lungă, vorbim doar de vreo 600 m de urcuș, 24% pantă maximă, cu o diferență de nivel de puțin peste 100 m. În fața noastră pădurea se retrage în lateral și o poiană largă se deschide pe culme.

Pășim cu grija pe drumul de piatră până la poarta mănăstirii ale cărei baze au fost puse prin 1999. Sfinții protectori ai bisericii mănăstirești nu sunt foarte cunoscuți, și anume „Sfinții Ierarhi Ilie Iorest și Sava Brancovici”, mitropoliți ai Ardealului în veacul al XVII-lea. Un gard de piatră și lemn înconjoară complexul monastic, portița nu e încuiată și pătrundem în curtea mănăstioarei.

O livadă de pomi fructiferi se întinde în stânga și dreapta, alături de o terasă pe care se află o grădină de legume și o seră. Terenul mănăstirii e împărțit pe trei paliere de înălțime: terasa cea mai de jos (cea cu grădina de zarzavaturi etc.), terasa principală pe care s-a construit biserica și nivelul superior unde se află acareturile monahale.

Bineînțeles că cea care atrage privirile și interesul este biserica. Albă, zveltă, puternică, îndreptată spre Cer, biserica Mănăstirii Valea Bistrei este o combinație perfectă între lemn și lut. Simplitatea edificiului religios care are forma primordială de navă e vizibilă cu ochiul liber.

Pridvorul e deschis, un adevărat ceardac țărănesc cu stâlpi de lemn sculptați, oferind o panoramă deosebită către plaiurile moțești. Pe acoperișul din șindrilă se află o turlă care săgeată norii. Interiorul e fundamental, pereții sunt albi, nu au fost pictați, icoane colorează ici colo spațiul principal de desfășurare a slujbelor religioase.

Clădirile monahale, stăreția și chiliile, se încadrează în mod reușit în peisajul arhitectural. Ceardacul lung cu balustrade de lemn, banca pentru credincioși, fântână și florile din fața chiliilor creează o ambianță propice instalării unei stări de bine.

Ne-am simțit bine în acest „colț de Rai” cum numesc cei mai mulți dintre vizitatori mănăstirea. Am stat câteva minute pe banca din fața bisericii și am admirat tabloul oferit de Natură și Divinitate. Recomand celor doritori de relaxare spirituală și destresare o incursiune pe Dealul Bistrei la Mănăstirea Valea Bistrei.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 851 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI