Un popas la Hanul Domnesc din Suceava

TIPĂREȘTE

Călătorii de altădată, obosiți și prăfuiți, se opreau în cadrul călătoriilor lungi în locuri speciale de popas, și anume la hanuri, fie ele mai modeste, fie boierești ori domnești. Situate la întretăieri de drumuri, traversări de ape sau în orașe hanurile ofereau adăpost și masă atât călătorilor, cât și animalelor care îi purtau. În general hanurile reprezentau un pol al distracției, mai ales la sărbători, un loc de ospăț și de socializare, cum se spune azi. Aici aflai vești din toată țara ori de peste granițe, dicutai politică, erai informat asupra răufăcătorilor care bântuiau în zonă, legai sau dezlegai prietenii.

Scurt istoric. În Suceava se păstrează un astfel de obiectiv – Hanul Domnesc – atestat documentar în prima jumătate a anilor 1600, atunci când domnul Moldovei Miron Barnovschi dăruiește Mitropoliei Sucevei casa sa din zid dotată cu pivniță încăpătoare pentru vânzarea de băuturi și găzduirea călătorilor. În perioada dominației habsburgice clădirea impunătoare cu ziduri groase devine reședință imperială de vânătoare. Familia nobiliară Kapri cumpără hanul și îi aduce modificări; după 1918 clădirea trece pe la mai mulți proprietari, iar în 1962 intră în patrimoniul statului fiind restaurată și introdusă în circuitul muzeal. Expoziția etnografică suferă mai multe schimbări de-a lungul vremii, în 2003 muzeul căpătând forma actuală.

Poziționare și acces. Muzeul este situat în apropierea centrului, pe o stradă liniștită, în mijlocul unui mic parc. Adresa oficială: str. Ciprian Porumbescu nr. 5. Accesul auto este facil, locuri de parcare sunt disponibile pe marginea străzii, parcare gratuită în formă de spic.

Program și preț bilete. Aparținând administrativ de Muzeul Bucovinei, Hanul Domnesc are program de vizitare diferențiat în funcție de anotimpuri: între 1 octombrie – 31 martie, de miercuri până duminică: 09.00 – 17.00 (luni și marți închis), iar între 1 aprilie – 30 septembrie... Taxa de vizitare este de 6 lei/adult și 1,5 lei/elev, student și 50% reducere pentru pensionari; există o taxă foto pentru vizitatori cu aparat foto – 10 lei/ora. Puteți achiziționa un bilet unic de vizitare (5 instituții) sau bilete combinate pentru câte 2 instituții, rezultând o economie de bani. Informații suplimentare găsiți pe siteul web: .

Vizita la Hanul Domnesc

Am ajuns după-amiaza în fața muzeului etnografic, am găsit un loc de parcare chiar în apropierea instituției. În curte un covor de frunze ruginii și copaci înveșmântați în mantia autumnală, în centrul acestui peisaj se înalță clădirea de piatră și cărămidă cu un etaj, foișor și acoperiș de șiță. Pătrundem prin porțile grele de lemn în spațiul central al hanului, loc unde oaspeții de seamă (dregători, boieri, negustori) își lăsau bagajele și se desprăfuiau. Ne întâmpină o doamnă amabilă, plătim taxa pentru bilete și foto, primim bilete personalizate și câteva pagini plastifiate cu detalii despre fiecare încăpere a muzeului. Săgeți indică direcția de vizitare, un traseu circular atât la parter, cât și la etaj.

Parterul reproduce epoca de glorie a hanului, atmosfera medieval-modernă a unei ospătării cu odăi de închiriat. Holul central e ocupat de accesorii legate de mijloacele de transport: osii, roți de căruță, instrumente de fierărie pentru potcovit caii, harnașamente etc. Prima încăpere reprezintă salonul privat al familie imperiale habsburgice sosită pe aceste meleaguri pentru partide intense de vânătoare. Trofee de vânătoare și arme de mai multe feluri sunt expuse pe pereți, o masă lungă cu scaune sculptate și un dulap-vitrină constituie mobilierul salonului. Piesa de rezistență este soba cu plăci ceramice în stil Kuty, imaginile reprezentând scene de vânătoare.

După ce traversăm o mică cămară cu obiecte din lemn specifice preparării hranei pentru oaspeți (râșniță de mână, coveți, cofe, tăvi și altele) ajungem în bucătăria hanului. Cel mai important element îl constituie cuptorul, specific zonei în care ne aflăm. Ocupând aproape jumătate din spațiul bucătăriei, având rol de preparare a alimentelor, dar și de încălzit, cuptorul cu vatră e compus din 3 părți: plita, rola (spațiu de ținut la cald) și cuptorul de copt pâinea, cozonacii și plăcintele. O mulțime de vase din ceramică și lemn ne indică faptul că ne aflăm în universul mâncărurilor sățioase și sănătoase. Printre piesele de mobilier menționez: masa-ladă frumos ornamentată, dulapul cu farfurii de ceramică, scăunelele rotunde cu trei picioare, buturuga pentru operațiunile de măcelărie, blidarul pentru vase.

Trecem din nou prin holul central și descoperim sala de mese a hanului, locul unde negustorii, boiernașii și meșteșugarii băteau palma și pecetluiau afacerea cu o băutură. Bolțile albe sub formă de arce și ferestrele mici de lemn dau farmec încăperii; vedem în mijloc o masă de lemn, într-un colț alta mai mică, înconjurate de laițe acoperite cu preșuri țesute la război și scaune cu spătar sculptat, dulapuri pentru vase, iar pe pereți cuiere pentru haine și desăgi și polițe cu farfurii.

Următoarea odaie ne conduce în universul camerei de odihnă, spațiu atât de necesar călătorilor la drum lung. Mobilierul frumos ornamentat cu motive populare e foarte frumos. Am observat lăzile de zestre, cea de la 1876 cu flori roșii e superbă. O scoarță cu modelul „pomul vieții” e prinsă pe perete iar ștergare albe la ferestre întregesc aspectul camerei. Pe un perete se află oglinda cu lavoar și vase de porțelan pentru igienă personală. Într-un ungher e poziționată soba pentru încălzit, iar un cufăr de lemn e disponibil pentru hainele călătorilor ce poposeau mai multe zile la han.

Pivnița din epoca medievală e accesibilă printr-un culoar descendent cu trepte, după care se deschid două încăperi situate la niveluri diferite, unite prin alt culoar cu trepte. În primul spațiu sunt așezate butoaie pentru băuturi, cofe și putini pentru alimente, iar al doile aspațiu joacă rol de cramă.

Etajul hanului conține expoziția etnografică propriu-zisă, traseul de vizitare fiind unul circular. Accesul se face pe scări printr-un fel de turn adosat clădirii, luminat de o mulțime de ferestre. În hol și în prima cameră se află vitrine cu o expoziție temporară dedicată podoabelor vechi.

Împărțit în patru mari zone etnografice expozeul muzeistic ne poartă în lumea satului bucovinean. Prima e zona etnografică Humor unde costumele populare, masca de capră, obiectele din lemn ilustrează bogata imaginație și desăvârșitul talent al țăranului. Zona etnografică Dorna îmi atrage atenția cu cromatica și modelel velnițelor de pat, cu portul popular, lada de zestre colorată și elemente din ansamblul „Ursului” jucat iarna de sărbători. În cadrul zonei etnografice Rădăuți am remarcat războiul de țesut și restul obiectelor utilizate în procesul țesutului, frumusețea cojoacelor de blană (cojocel și pieptare), obiceiul de iarnă al „Căiuților” și ceramica de diferite tipuri (neagră de Marginea, Kuty, smălțuită de Rădăuți). Ultima zonă prezentată în expoziție e zona etnografică Câmpulung Moldovenesc în care am admirat arta prelucrării lemnului, masca de „Cerb” și bondița din blană de jder. Un colț muzeistic este dedicat ameșteșugului încondeierii ouălelor ridicat la nvel de artă în Bucovina.

Concluzii. Am petrecut o oră în interiorul vechiului ratoș bucovinean admirând ingeniozitatea și talentul țăranului, precum și modul de desfășurare a activităților într-un han orășenesc important. Vă recomand să vizitați Muzeul etnografic „Hanul Domnesc” din Suceava pentru a descoperi exponate interesante și neasemuit de frumoase.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1045 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI