Luxor - fără cuvinte

TIPĂREȘTE

În sfârșit, după mai multe amânări m-am hotărât să scriu despre excursia la Luxor din acest an, făcută în timpul sejurului în Egipt, la Hotel Tropitel din Sahl Hasheesh. Din capul locului vreau să spun, că nu voi insista cu descrierea amănunțită a obiectivelor istorice vizitate, pentru că mai mulți useri au făcut-o aici cu mai multă sau mai puțină acuratețe, ci doresc să mă axez mai mult pe partea prozaică a excursiei. Parte care cred că ar interesa multă lume.

Așadar cu lecția învățată de aici de pe AFA, cu o lună înainte de plecarea în Egipt l-am contactat pe Medo de la Bon Voyage din Hurghada și am stabilit toate detaliile. Inițial am discutat despre două excursii, Luxor și Insula Paradisului, dar în final am mers doar la Luxor. El ne-a oferit excursia la Luxor cu vizitarea Văii Regilor la 49$ plus 25$ transferul dus-întors Sahl Hasheesh – Hurghada. Urma să-l sunăm când ne cazăm la hotel, ca să ne întâlnim. După cum am mai spus în alt review, la ridicarea biletelor de avion și a vouchere-lor am primit gratuit din partea agenției din România o excursie, adică Hurghada City-Tour. Cum oricum doream să facem o vizită în Hurghada, care probabil ne-ar fi costat, am început să fac calcule și având în vedere că, probabil va fi singura dată când voi merge la Luxor în vizită, iar engleză cunosc, dar nu la nivel de amănunt, am considerat că merită să plătesc ceva în plus, ca să pot înțelege totul și să rămân cu ceva, nu doar să bifez că am fost la Luxor. Așa că am renunțat la Medo și Bon Voyage și am luat excursia prin agenția parteneră.

Excursia ne-a fost oferită cu 85 euro + 5 euro transfer, e adevărat mai scumpă, dar nu am regretat nici un moment alegerea făcută. Feri, ghidul român din Egipt al agenției din România, stabilit de 12 ani aici, a făcut toți banii. Tobă de istoria faraonică a Egiptului, ne-a explicat totul cu lux de amănunte și chiar la un moment dat nu mai puteai ține pasul cu el în explicațiile pe care le dădea. Nota 10 pentru el.

Astfel sâmbătă la ora 4 și 30 de minute dimineața, ne-am îmbarcat în autocar și am pornit către Luxor. În autocar pe lângă Feri era și ghidul egiptean al agenției, care teoretic ar fi trebuit la obiectivele turistice să ne povestească el ce și cum, dar după cum l-am auzit pe Feri spunând, că a preferat să dea 10 – 20 de lire egiptene ciubuc la supraveghetori și să fie lăsat să țină el toate explicațiile. Ghidul egiptean s-a rezumat la a cumpăra și împărți biletele de acces.

După plecarea de la hotel, am mers cam 2 ore și 30 de minute prin pustiu, flancați de munții RedSea până am ajuns la popasul beduin unde s-a făcut o pauză de 30 – 40 de minute, pentru WC – 10 lire egiptene sau două persoane pe 1$, pauză de țigară și cafea, chips-uri, pozele de rigoare și ultimele cumpărături pentru a fi pregătiți pentru căldura care ne aștepta. Cel mai bine s-au cumpărat șaluri pentru acoperirea capului și feței. În funcție de cum negociai, cumpărai 1 sau 3 șaluri la 10$.

După acest popas ne-am continuat călătoria până în apropiere de orașul Safaga, de unde ni s-a alăturat și bine cunoscutul ofițer egiptean înarmat. De aici călătoria a fost un pic mai anevoioasă pentru că, din loc în loc erau puncte de control cu militari înarmați și cu foișoare dotate cu mitraliere și se pierdea un pic timp cu formalitățile de control antitero. Din momentul în care am intrat în guvernoratul Qena, peisajul s-a schimbat brusc, pustiul și munții arizi au lăsat loc culturilor de porumb și trestie de zahăr, peisajul devenind verde. De abia aici, străbătând nenumărate localități mici și sărace am avut ocazia să descoperim adevăratul Egipt, cel tradiționalist cu oameni mai degrabă săraci cu teleguțe trase de măgăruși, care vindeau diferite alimente sau gustări pe marginea drumului, pentru cei care mergeau sau se întorceau de la muncă, Egipt care contrasta mult de Egiptul marilor resorturi.

În fine, am ajuns pe o căldură încă suportabilă în Valea Regilor, unde după ce am trecut de filtrul de securitate și de micul bazar, de fapt câteva dughene acoperite ca să protejeze de soare, unde erai îmbiat cu tot feluri de souvenir-uri la prețuri modice, dar când deveneai interesat prețul se tripla. Ca regulă generală, înainte de vizitarea fiecărui obiectiv se face controlul de securitate și se trece prin aceste bazare, după care ești preluat de niște minicare și dus până în apropiere de obiectiv. În morminte ai voie să fotografiezi gratuit doar cu telefonul mobil. Pentru filmat și fotografiat cu aparatul foto sau camera video trebuie plătit.

După ce am ajuns la morminte și Feri ne-a explicat ce a avut de explicat, am avut incluse în preț vizitarea a trei morminte ale faraonilor și cine a dorit contra sumei de 250 lire egiptene a putut vizita și mormântul lui Tut Ankh Amun unde era expusă și mumia lui. Astfel am vizitat mormintele faraonilor Ramses IV, Ramses IX și Merenptah incluse în preț și evident că, dacă tot am ajuns aici nu se face să nu-l vizitezi și pe Tut Ankh Amun.

Pentru mine a fost un sentiment ciudat, care te face să te simți mic și neimportant stând alături și în interiorul câtorva milenii de istorie antică. Tot stai și te întrebi cum au reușit acești oameni antici, care teoretic nu aveau tehnologia de acum, să realizeze tot ce au făcut. Aceste hieroglife colorate care au dăinuit mii de ani și adâncimea la care era săpat fiecare mormânt. Mormântul lui Merenptah are 170 de metri, dar se pot vizita doar 80 de metri. Cel mai lung mormânt este al faraoanei Hatshepsut, peste 200 de metri. O singură nemulțumire am față de acești faraoni, nu prea aveau imaginație, făceau totul numai din aur sau lemn placat cu aur, deh dacă nu descoperiseră și ei plasticul.

Din valea regilor ne-am îndreptat către templul lui Hatshepsut, pe o căldură deja de aproximativ 45 de grade. Un templu imens chiar și atât cât a mai rămas din el. Încerc să-mi imaginez în zilele de glorie cam cât era de impozant cu intrarea străjuită de sfincși cu grădinile și copacii aduși din expedițiile făcute în țara Puntă. Lucrul cel mai deranjant a fost că, așa ziși supraveghetori te îmbiau să-ți facă poze după care îți cereau bani, iar dacă te vedeau că ai bani, încercau să te combine să-ți mai arate nu știu ce interesant, să faci poze cu ei și să te mai stoarcă de câțiva dolari. Am dat 1$ aici, 1$ acolo, dar la un moment dat m-au călcat pe nervi și a trebuit să fiu foarte hotărât ca să scap de ei.

De la templu, pe o căldură cumplită ne-am îndreptat spre un atelier de confecționat obiecte din alabastru. La intrare în atelier se face o demonstrație cum se produc obiecte din alabastru, după care ești poftit înăuntru să cumperi. Aici după cum a spus ghidul dacă, vrei să cumperi ceva te pui și te tocmești cu ei cu mult tupeu și nesimțire, pentru că oricum ei nu pierd. Din ce am văzut, la cât de bine erau finisate produsele din interior, am mari dubi că, erau prelucrate manual. Show-ul de la intrare cred că era mai mult să-ți inducă în subconștient că și ce este în magazin ar fi făcut tot manual. Evident că am cheltuit și noi câțiva dolari, vreo 7, cumpărând un scarabeu din alabastru și unul cu magnet făcut dintr-o piatră verde și metal galben.

De aici am plecat spre restaurantul unde urma să luam prânzul. În drum spre restaurant am oprit câteva minute la coloșii lui Memnon pentru poze. Ceva imens chiar și văzuți de la distanță.

La restaurant, evident că mâncarea nu a fost de 5 stele, dar a fost mâncabilă. Nu te-a dat pe spate, dar nici nu te-ai îmbolnăvit. Cu băuturile fiți atenți, pentru că aveau propriul lor curs valutar și pe lângă faptul că aveau doar bere fără alcool, m-au mai taxat și cu 20 de lire egiptene dolarul. Berea era la conservă de 330 ml și costa 3$, iar sucul, parcă Mirinda era tot la 330ml și 2$. Mi-au cam stricat ziua cu excrocheria asta de doi bani, nu atât ca valoare, ci pentru faptul că vor să te ia de prost. A fost singurul lucru care nu mi-a plăcut din această excursie.

După masă ne-am îmbarcat în două din ceea ce ar fi vrut să fie niște Felucci mai moderne și am traversat Nilul. Traversare prea scurtă pentru gustul meu. Mi-ar fi plăcut măcar o oră să mă plimb pe Nil.

După traversarea Nilului a venit cireașa de pe tort, vizitarea templului de la Karnak. Nu am cuvinte. Te simți mic, mic de tot pe lângă acele coloane imense de 27 și 21 de metri înălțime, pe lângă imensele statui ale lui Ramses și a obeliscului. De fapt templul este ceva monumental și greu de povestit. Trebui să-l vizitezi, că să poți să-l simți. Practic numai pentru acest templu ar trebui să se aloce o zi întreagă pentru al putea vizita în voie. Aici mai este o problemă, vizitarea lui începe după-amiază când ai petrecut deja multe ore în soare și ești deja obosit și nu mai ai atâta răbdare să asculți toate explicațiile ghidului. Ar fi ideal dacă s-ar începe cu el, iar apoi să vizitezi celelalte obiective și să închei cu fabrica de alabastru și de papirus, care oricum nu prea interesa pe nimeni.

După vizitarea imensități, ne-am reîntors la micimea noastră mercantilă și am fost duși la fabrica de produs papirus. Ghidul ne-a exemplificat cum se fabrică papirusul, ne-a arătat și planta din care se fabrică și apoi am avut liber la cumpărături. Prețurile erau mult mai mari decât la magazinul de la hotel, dar îți garantau că este papirus original. Papirusul replică se face din frunze de banane și după ochiul meu de nepriceputeanu, trebuie să fi tare pe meserie ca să vezi diferența.

De la fabrica de papirus ne-am îndreptat către hoteluri. Am oprit din nou la popasul beduin unde o copilă beduină acoperită din cap până în picioare cu portul tradițional stătea la intrare împreună cu un măgăruș care ținea în spinare un ieduț și nici unul nu avea nimic împotrivă. Aici toți care am mai avut gustările primite de la hotel dimineața le-am dat copilei. Am ajuns la hotel la ora 21:30 și astfel am prins și cina.

Ca încheiere, să aveți haine ușoare și de preferință mai largi pentru a suporta mai bine căldura, să aveți pălării sau șepci de soare, dacă nu, vă recomand să cumpărați de la popasul beduin acele șaluri. Cereți la recepție cu o zi înainte micul dejun la pachet, sunt obligați să vi-l dea. Luați-vă apă destulă cu voi, dar dacă nu doriți să o cărați, atunci șoferul autocarului are apă rece la 1$ două sticle de 0,5l sau suc la 1$ conserva sau chiar bere cu alcool Stella la 0,5l cu 3$ conserva. Are cele mai bune prețuri, peste tot va fi mai scump decât la el.

Îmi cer scuze că iar m-am întins la vorbă, chiar dacă am vrut să fie o recenzie scurtă. Sper că nu v-am plictisit. De abia aștept anul viitor să vizitez Muzeul de Egiptologie.

---

VIZUALIZĂRI: 2970 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI