Explorăm jungla amazoniană

TIPĂREȘTE

Dacă în articolul anterior v-am povestit despre aventurile de pe fluviul Amazon, în acesta doresc să vă spun câteva cuvinte, despre aventurile de pe pământ, din jungla amazoniană. Chiar îi spuneam unei colege, pe-aici prin Amazon nici nu știu pe unde-i mai periculos, pe apă sau pe uscat!

Ca să ajungem să explorăm jungla, de voie de nevoie, am folosit tot barca. De altfel e singurul mijloc de transport, de prin junglă. Se știe că pe toată lungimea fluviului Amazon, nu sunt construite poduri. Asta poate părea paradoxal. Și nu, nu este din cauza lățiimii foarte mari a acestuia, ci din cu totul alt motiv. Marea majoritate a cursului lui este prin junglă și nu are de ce să se lege. Sunt foarte puține orașe și implicit drumuri. Așa că traversarea râului se face cu feribotul sau cu alte tipuri de ambarcațiuni, mai mari ori mai mici.

În următoare zi aveam întâlnire cu Moises, ghidul nostru, pe ponton la ora 5,30 dimineața. Cu ochii mai mult sau mai puțin cârpiți de somn, ne-am prezentat toți cei zece negrii mititei, pardon turiști exploratori, la locul indicat.

Ne-am îmbarcat și am plecat să vedem răsăritul. Am sculat multe stoluri de păsări, cu zgomotul motorului, de la barca noastră. Eram mult prea matinali și pentru păsări. Am navigat preț de vreo 15-20 de minute, apoi Moises a oprit motorul. Găsise locul perfect, pentru a admira răsăritul soarelui. Nici nu vă pot descrie în cuvinte, de ce spectacol măreț, am avut parte. Este incredibil răsăritul soarelui în oricare colț la planetei, în care ne-am afla. Și totuși aici este parcă mult mai mare, mai aproape și culorile sunt mult mai vii. A fost absolut mirific. O să las fotografiile să vorbească. O fac mult mai bine ca și mine! ;)

A urmat micul dejun, iar la ora nouă dimineața, iar întâlnire pentru explorarea junglei amazoniene. Am navigat pe locuri numai de Moises știute și la un moment dat am acostat la mal. Am legat bărcuța și am plecat în expediție per pedes.

Nu aveam niciun echipament special, doar bocanci în picioare. Moises era dotat doar cu o macetă. Așa a început una dintre cele mai frumoase zile petrecute în Brazilia. Am avut parte de o drumeție în mijlocul junglei amazoniene, însoțiți de un tip pentru care pădurea nu avea niciun secret. Cărarea era deja formată, semn că nu eram primii turiști, ce am călcat pe-acolo. Toată această drumeție prin pădure a fost condimentată de glumele ghidului nostru. Și nu numai. Ne-a învățat și ne-a arătat la modul practic, o mulțime de lucruri. Evident că ne-ar trebui vreo lună sau mai multe de explorat pădurea amazoniană alături de el, pentru a le reține și pentru a le aplica și noi în caz de necesitate. Oricum am da-o, nu au cum să strice lecțiile de supraviețuire, predate de acesta.

Hai să vă dau și câteva exemple, doar din ce îmi mai aduc aminte. În primul rând ne-a învățat să ne confecționăm o armă, armă despre care v-am povestit, că am tras cu ea la magazinul din junglă. A găsit un tip de lemn ce era sub formă de tub, drept si gol pe dinăuntru. Asta era țeava. Iar de la niște plante anume, a scos țepii extrem, chiar extrem de ascuțiți. Parcă mai ascuțiți decât un ac de cusut. Aceea era muniția. O puneai în țeavă și suflai.

Apoi ne-a arătat un anumit tip de copac cu tulpina foarte lată, care suna cumva a gol. Găseai un lemn mai țeapăn și dacă băteai de trei ori concomitent în acel trunchi de copac, sunetul se propaga la câțiva kilometri distanță, iar semnalul reprezenta S. O. S., ajutor m-am rătăcit prin pădure. De altfel nici n-ar fi mare greutate pe-acolo, să te pierzi.

Apoi de-a lungul drumului a crestat diverse trunchiuri de copac și ne-a dat să gustăm din seva acestora. Medicină naturistă. Unul era bun pentru anemie, altul pentru dureri de stomac, altul pentru rinichi, altul continea magneziu sau calciu și câte și mai câte. De n-am băut la sevă de copac...

Așa cum vă spuneam, lecțiile erau interactive, presărate de o mulțime de glume. Ba se ascundea să sperie fetele, ba confecționa tot felul din crengi de copac de la cununițe, la sulițe și multe altele.

Ne-a arătat și un mușuroi de termite. E prima oară când le văd pe viu. Dar și un mușuroi de furnici, pe care le-a pus sa le stârnim, ca să se suie pe noi. După ce ne-am umplut de furnici și ne-am scuturat de ele, ne-a explicat că mirosul pe care l-au lăsat pe noi, sperie țânțarii! . Ce e și natura asta!!! Incredibil! Nu există pe lumea asta loc mai frumos sau mai complex!

Ne-a arătat cum se poate sui în copac, să culeagă nuci de cocos. Cu o liană s-a legat de picioare așa cam la o distanță de vreo 30 de centimetri și apoi s-a suit destul de rapid în copac. Au încercat și cei mai tineri din grupul nostru, doar că fără succes. :)

De la seva de copac, am trecut la trunchi de copac. Mi-a dat mie să mănânc, să mă ferească de otravă. Dacă mă mușcă vreun șarpe otrăvitor sau dacă mănânc prin orice metodă ceva otrăvitor, se spune că-mi cresc șansele de supraviețuire cu 75%, dacă mestec din coaja aia de copac. Evident de la un anume copac. Paza bună, trece primejdia rea. Bine că n-a fost cazul de așa ceva.

A urmat datul cu liana, ca-n Tarzan. Evident pentru cine s-a încumetat. Apoi demonstrația lui Moises, despre cum te poți sui în copac, ținându-te de două liane. Evident că doar el putea face acest lucru, noi ceilalți fiind mai mult decât novici.

Prin această incursiune în pădurea amazoniană mi-am dat seama cât de neajutorați suntem. Și dacă aș avea o pușcă la mine, tot n-aș supraviețui multe zile, pierdut prin jungla amazoniană. Pericole sunt la tot pasul, iar natura e atât de deasă încât doar cei foarte bine pregătiți, se aventurează prin acele locuri.

După mai bine de trei ore, ne-am întors la bărcuța noastră, care ne-a dus apoi în siguranță, la lodge. Pe drumul spre casă am admirat mai mulți delfini jucăuși. După masa de prânz, la ora 15 urma provocarea supremă, din această expediție și anume o noapte petrecută în junglă.

Nu am înțeles de ce, dar Moises ne-a spus să ne luăm toate bagajele cu noi. Ceilalți coechipieri au venit doar cu strictul necesar. A doua zi am avut din nou acces în camera de la lodge, deci chiar nu am înțeles decizia lui. În fine, ne-am trambalat cu toate bagajele, pe barcă.

Deja se simțea aerul acela de teamă. Unul din brazilieni s-a lăsat destul de mult așteptat. Parcă ar fi venit, parcă n-ar fi venit. După ce în șfârșit s-a reîntregit echipa, am luat-o pe un drum ocolit spre următoarea noastră provocare. La un moment dat, am ajuns într-un loc unde era școala. Arăta cumva jalnic, dar era de așteptat, dat fiind locul în care ne aflam. În afară de clădirile construite aveau chiar o bărcuță pentru școlari. Foarte tare mi s-a părut, să încerci să creezi condiții minime pentru educație, în cele mai vitrege locuri.

Cuplul de români veniți cu noi, nu prea se așteptau la așa condiții de locuit. Chiar spuneau în glumă, sper că nu o să ne petrecem noaptea aici! Nici eu nu aveam prea multe informații despre locul unde vom înopta, dar le-am spus: ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să fie chiar mai rău.

La ora 16 am debarcat. Am mers prin pădure preț de vreo 5 minute și am dat de un fel de hangar i-aș zice io, grajd i-au zis alții. Era o construcție de lemn, fără niciun perete, doar cu un acoperiș de crengi de palmier. Pe jos era pământ. Când a văzut doamna Lu asta, nu i-a venit pur și simplu să creadă. Deja o apucase frica.

Noi n-am stat mult pe gânduri și am început să descărcăm barca. Aveam 11 hamace și mai multe ustensile de gătit. Moises ne-a zis să ne grăbim cu organizarea, pentru că în maxim două ore se întunecă. Noi, veniți de la mama naibii, nu eram foarte pregătiți pentru așa ceva. Nu aveam nici măcar lanterne. În fine trebuie să ne adaptăm rapid.

Ne-am organizat foarte repede. Eu și cu Mi am plecat după lemne, brazilienii s-au apucat să monteze hamacele, iar fetele noastre românce s-au dus cu Moises pe barcă să pregătească mâncarea. Aveam ca meniu pui cu legume și cu orez.

Inițial nimeni nu a înțeles de ce trebuia să meargă pe barcă. Nu a durat mulț și au aflat. Atât puiul, cât și legumele au fost spălate cu apă din Amazon. Mai mult atât orezul, cât și legumele au fost fierte tot în apa luată din Amazon. Vis! Sincer la niciunul nu ne venea să credem așa ceva.

Dar distracția unde e? Ei bine urma să înceapă. Al doilea motiv pentru care Moises s-a dus cu fetele la barcă, să pregătească mâncarea era John! Care John? Crocodilul John, prietenul declarat a lui Moises.

Moises bătea în barcă, făcea valuri și arunca bucăți de pui, totul cu scopul apariției lui John. Toată lumea râdea, credeau toti că e o cacealma. Asta până a apărut John.

Venea foarte silențios. Nu-l auzi deloc. Doar ochii îi avea în afara apei. Dacă nu te uitai atent, foarte lesne îl puteai confunda cu o creangă de copac, ce plutește în derivă!

John era un cayman negru de vreo trei metri. V-am spus anterior, că această specie de crocodili este cea mai periculoasă! Poate ajunge până la cinci metri. Deci al nostru John era destul de tinerel.

Evident toate fetele au sărit repede din barcă și ne-au chemat pe toți să vedem minunea. John era prietenul lui Moises și se pare că nu era prima oară, când îl hrănea. Mai rău era faptul că se apropia noaptea și nu știam ce avea de gând John.

Eu tot aduceam lemne din pădure, mă afundasem tot mai adânc, iar amicul Mi nu mai apărea. Ce faci, ce-ai pățit? Păi mi-e frică să merg singur în pădure!!! Offff! Culmea e că avea și maceta cu el!

Facem focul, iar Moises se ocupă cu prepararea mâncării, dar și a băuturii. Ne pregătește o capirinha absolut delicioasă. Limbile se dezleagă și abia acum putem să socializăm în voie, să legăm prietenii. Erau un cuplu de brazilieni din Sao Paulo, o fată singură tot din Sao Paulo, un băiat din Salvador și o fată din Londra. Noi cu povești despre România, ei cu povești despre Brazilia. Englezoaica povești despre Londra, dar și despre Australia, unde i-a plăcut foarte mult. Și avea doar 26 de ani și călătorea singură! Super tare.

Am aflat astfel cât ne asemănăm, noi ca nație, dar și ca nivel de trai, cu brazilienii, dar în același timp cât ne deosebim. În altă ordine de idei, am pârât-o pe fata mea, că a făcut patru ani la liceu portugheza și nu vrea deloc să vorbească și cu ajutorul amicilor brazilieni, a început până la urmă să-și dea și ea drumul.

Le-am spus că și noi suntem latini ca și ei și limbile noastre sunt asemănătoare. S-au mirat foarte tare, dar apoi și-au dat seama că înțelegeau frânturi din conversația noastră în română! A fost o seară super tare. S-a creat o frăție așa cum se creează numai în locuri izolate, departe de civilizație. Patru brazilieni, o englezoaică, cinci români plus un indigen stau la povești în jungla amazoniană. Asta-i pohta, ce-am pohtit, ca să-l citez aici pe marele domnitor Mihai Viteazu! Bine el avea alte aspirații, dar erau și alte vremuri. Și toate astea se întâmplau, fiind păziți de crocodilul JOHN!

Moises era un artist! A confecționat din frunze de palmier o față de masă, a confecționat până și tacâmuri. Puiul a fost foarte bine condimentat și a fost absolut delicios. Sare, piper și coriandru a pus pe el. Orezul a fost fiert cu unt, iar legumele în apă din Amazon. Cred că a fost de departe cea mai gustoasă masă pe care am mâncat-o în Brazilia. Masterchef Moises. I-am spus că ar fi bun de nevastă. Râdea. Și avea așa un râs molipsitor, râdea din toată inima! Super descurcăreț, acest indigen brazilian.

După ce ne-am pus burta la cale, urma o plimbare cu barca sub clar de lună. Se făcuse deja ora opt seara. Era întuneric beznă, noi n-aveam lanterne frontale. Le spun eu colegilor români, că mai bine ne culcăm. Zis și făcut.

Moises a plecat cu ceilalți turiști și noi am rămas absolut singuri în junglă! Ne-am agățat noi gențile pe unde am putut, cât mai sus să nu vină vreo lighioană și ne-am pus în hamace. Hamacele erau foarte tari, cu plasă de țânțari aferentă, așa că nu am suferit deloc din acest punct de vedere.

Eu dau să mă culc, dar începe circul. Pe colega Lu o apucă frica. Face un ditamai atacul de panică. Două ore ne-a ținut așa, până s-a întors Moises cu ceilalți din plimbarea cu barca.

Eu și cu fata mea adormim aproape instant. Se cam lăsase hamacul ăla cu mine. Mie mi-era frică doar să nu se rupă. Madame Lu nu avea somn și începe ciondăneala cu bărbata-su. La, soția mea, nu mai putea de râs. A fost inspirată, că a înregistrat-o preț de vreo 15 minute. Câte a putut să scoată pe gură. Am râs după aceea, de multe ori ascultând caseta. O avem pusă bine, la păstrare.

Câteva exemple:

-aoleu Doamne ce-aici!

-cel mai bun prieten e John;

-Doamne cum stau eu aici, Doamne pupați-aș mâinile ce-i aici;

-la ultimul drum îți pune plasa deasupra (ca la noi în hamac);

-nu știu cu ce se droghează, de m-a adus aici;

-Mi, dacă tu crezi ca Moises deține controlul în junglă;

-Roberte mi-a promis că ma duci în state și m-ai dus în pustietate;

-dacă-n viața mea vreau să mai trăiesc așa ceva;

-băi Roberte, câtă adrenalina poate să-ți placă în lumea asta;

-Doamne pupați-aș tălpile, cum am ajuns în cotețul ăsta;

-Doamne nu vreau aici, nu mai pot de frică;

-mai bine rămâneam cu talibanii ăia;

-îi zic lui ala să ne ducă acasă, că traumatizează oamenii;

-îi dau 500 euro numai să mă ducă acasă;

-când o începe fâșâieturi aici, mooor;

-abia așteptam să merg, da nu aici, pe Copacabana;

-dacă mă apucă pipi fac pe mine, ca boschetarii;

-ce să dormi măi. Ce face ăsta (Robert) doarme? Sculați-l;

-aoleu ne păzește John;

-cine ne-a blestemat, mai bine mergeam la Covasna sau la Călimănești;

-Roberte te-o fi luat somnul;

-Mi: mi-e îmi place aici sunt mai relaxat. Lu: cum draq ești tu aici liniștit și acasă ești stresat Mi-a trebuit să te aduc în junglă să văd că ești nebun la cap!!! Mi: acasă am mai mare balamuc.

-Robert s-a drogat, de l-a luat somnul;

La un moment dat Lu s-a dus peste soțul ei în hamac, dar distracția a continuat.

-Roberte te dau în judecată, cer daune morale.

Între timp natura nu doarme! Se urcă și un animăluț pe ei să le mănânce mâncarea. Mâncare care în loc să fie pusă agățată undeva sus, o puseseră pe piept. Maxim. =))

În sfârșit apare și Moises cu ceilalți turiști și se liniștește și Lu, cât de cât. În hamac teoretic stai foarte bine, dar practic parcă eram prins în capcană. Mai mult eu fiind foarte greu, eram foarte aproape de pământ. Nu o dată, ci chiar de patru ori am simțit un animăluț cum mă mușcă prin hamac de omoplat. Bine ca eram îmbrăcat. Am mers pe burtă și le-am povestit asta doar dimineața. Asta ca să nu mai pun și io, paie pe foc.

Colac peste pupăză pe la ora două –trei noaptea, a început să urle, undeva departe jaguarul. În pădurea amazoniană nu e liniște noaptea, ba chiar din contră se activează o mulțime de animale. Din momentul in care a auzit jaguarul cum rage, nici soția mea nu a mai putut să doarmă. Pe de-o parte John, pe de-o parte jaguarul. Auch, de care să te ferești?

Moises și-a întins hamacul, undeva între doi copaci sub cerul liber. Cred că el a dormit cel mai liniștit. Pe la șase dimineața , când s-au ivit zorile gata scularea. Dau să cobor din hamac, dar parcă eram o gâză prinsă într-o plasă de paianjeni. Nici gând să pot coborî. Scol nevasta, să mă ajute un pic, să am de ce să mă țin. Vă dați seama că eram pradă sigură, în caz de ceva! =))

Se scoală și Moises și-l întreb care-i treaba cu jaguarul ăla? E clar că era la o distanță de doi –trei kilometri de noi, dar de ce nu vine să ne atace? Mi-a spus că nu suportă fumul și de asta nu vine! Care fum, că focul l-am stins după ce am mâncat? Poate fumul de la țigara lui Lu, care era singura fumătoare din zonă! ;) E bună și o fumătoare câteodată! ;) No offence! Nu prea m-a mulțumit explicația, dar în fine.

Cert e că eu și cu fii-mea am dormit foarte bine, în junglă. Sincer nu cred că aș mai repeta experiența și nu de frică. Mai mult din cauza condițiilor de locuit. Clar nu mai e de mine așa ceva. Este voință, dar nu mai e putință.

De amicii noștrii din România ce să mai spunem? Când pleci undeva trebuie să știi foarte clar dacă te adaptezi ori ba. Dacă nu, mai bine stai acasă la căldurică. Părerea mea.

Oricum a fost o experiență memorabilă, să dormim o noapte în jungla amazoniană. Am avut și prieteni, care nu prea m-au crezut. Le-am pus filmarea, ca să se convingă. Din dialog așa expus pe hârtie, nu prea îți dai seama, dar tonul și intonația sunt neprețuite. Ar fi greu de regizat și interpretat așa ceva!

După ce m-am trezit, m-am dus la barcă să-l caut pe John. Era undeva la vreo 10 metri, stătea și ne urmărea. Incredibilă făptură.

Noi ne grăbeam tare, pentru că ne aștepta la 9 , transferul privat spre aeroport, la lodge. Așa că ne-am văzut nevoiți, să-i sculăm pe toți. Am băut câte o cafea și am plecat spre lodge, unde eram cazați. Ne-am strâns tot calabalâcul și duși am fost.

De data asta ne-a dus pe niște scurtături prin pădure, unde am admirat un peisaj deosebit. Pe la opt dimineața am ajuns la lodge, la fix pentru un duș. Era primul lucru pe care vroiam să-l facem.

La 9 ne-am luat la revedere de la Moises și de la noii prieteni și am plecat spre aeroport. Transferul a decurs foarte bine până am ajuns la agenția din Manaus. Acolo i-am trimis înainte pe amicii din România cu un taxi, iar noi n-am mai găsit altul. Până la urmă s-a îndurat unul de la agenție să ne ducă la aeroport, cu mașina lui. Am întârziat cam vreo oră, iar amica Lu deja făcea 13-14. Bine că am prins avionul spre Iguazu.

La revedere junglă! Urmează noi provocări la minunile naturale, cascadele Iguazu.

---

VIZUALIZĂRI: 1862 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI