Un hotel pentru prințese, pe o insulă de poveste

TIPĂREȘTE

Cazarea din Ayvalık am ales-o cu multe luni înaintea plecării (cred că prin iarnă) și mi-a plăcut atât de mult, că bătută în cuie a rămas până la final. De fapt, nu-i chiar în Ayvalık, ci pe o insulă vecină, legată printr-un pod de o altă insuliță, iar aceasta, la rândul ei, prin alt pod, de continent. Insula noastră se numește Alibey, însă pe când zona aparținea Greciei, îi spunea Cunda. Locul care ne-a găzduit se cheamă Cunda Esen Otel și se află în apropierea arterei principale ce străbate insula, Mevlana Cd., într-o zonă liniștită, de unde se ajunge ușor în centrul vechi și în port.

Am ajuns (ca pe la mai toate cazările noastre în această excursie) în jurul orei 19 – destul de ușor, GoogleMaps ne-a ghidat la marele fix. Am văzut de departe firma cu numele hotelului, ce trona deasupra și i-am recunoscut silueta din pozele de prezentare de pe booking. Am parcat alături, pe marginea străzii (puțin circulată, dealtfel).

Am remarcat dintr-o ochire că dincolo de gardul scund, de piatră, se înalță de fapt două clădiri cu câte două etaje. Poarta frumoasă, o adevărată dantelărie de fier forjat, gătită cu o fundă mare alb-mov, era deschisă, așa că n-am mai stat pe gânduri și am intrat. Dincolo de ea, ne-a întâmpinat grădina luxuriantă ce mă vrăjise din fotografii!... Ne-am rezervat pentru mai târziu plăcerea de a admira zecile de flori, arbori și arbuști, plantate direct în pământ sau în ghivece și ne-am îndreptat în direcția pe care ne-o indica semnul „spre recepție”. Am urcat câteva trepte ce ne-au condus pe o terasă însorită, mobilată cu mese și scaune, decorată de asemenea cu plante verzi. Am deschis prima ușă; greșit, era bucătăria, abia după aia am văzut înscrisul, dar doamna nu s-a supărat, a zâmbit și presupun că ne-a spus să încercăm la următoarea (în turcește). La următoarea da, am nimerit unde trebuia.

Îmi amintesc că era foarte frumos decorată camera asta, mobilierul era din lemn masiv, cu mici sculpturi aplicate; mi-a fost jenă de tânărul pe care l-am găsit acolo să mă apuc să pozez, și nici a doua zi n-aveam să găsesc momentul potrivit. Tânărul ne-a întâmpinat cu mare amabilitate, n-a fost nevoie să prezint nicio dovadă de rezervare (doar pașapoartele, pe care le-a fotocopiat), s-a uitat în ecranul laptopului și a confirmat; da, eram așteptați. A pescuit două rânduri de chei dintr-o cutie și s-a oferit să ne conducă.

Am făcut drumul înapoi, am ocolit clădirea cu recepția și am intrat în cealaltă. Un hol comun, decorat în stil otoman, un pic cam încărcat, superb totuși! Canapele cu tapiserie de brocart, tablouri, vase de bronz, statuete, scaune cu intarsii de fildeș... Foarte frumos, le-am admirat din mers (și mai apoi pe îndelete). Aici rezervasem două camere duble, cu mic dejun inclus, pentru o noapte, la prețul total de 142 de euro. Pe rezervare scria „garden access”, așadar era de așteptat ca ele să fie la parter. Parcă citindu-mi gândurile, tânăra noastră gazdă ne-a spus că are două variante pentru noi: la primul nivel, cu ieșire în grădină, așa cum rezervasem, sau la nivelul următor, fiecare încăpere beneficiind de câte un superb balconaș din fier forjat și o priveliște mai bună către mare (care într-adevăr, se zărea din dreptul hotelului, dar oricum era destul de departe). Am vizionat ambele tipuri de camere, ca dimensiuni erau cam la fel, le-am ales totuși pe cele de la parter, 104 și 105.

Cunda Esen Otel este o afacere de familie și se poate încadra, fără discuție, în conceptul de boutique-hotel, ceea ce presupune că nicio cameră nu seamănă cu cealaltă, ele păstrând totuși o notă unitară comună. Camerele noastre au fost alăturate; una chiar în capătul dinspre mare, cealaltă orientată pe partea opusă străzii. O s-o descriu mai ales pe prima, cea în care am locuit eu, o să zic câteva vorbe și despre cealaltă.

Am avut una dintre cele mai frumoase camere din viața mea, o adevărată cameră de prințesă, decorată predominant în alb și roz! O să vedeți în poze...

Ca structură generală – un hol mic, în dreapta baia, în față dormitorul. Tot mobilierul era din lemn alb, cu frumoase aplicații sculptate. Am avut un pat dublu, prevăzut cu o saltea excelentă, îmbrăcat în lenjerie albă, de bumbac, netezită impecabil. Tăblia era decorată cu ghirlande de trandafiri roz și galbeni, asortați cu pernuța decorativă și cu imprimeul draperiilor de la ferestre. Câte două perne pentru fiecare, de dimensiuni și consistență optimă (sunt destul de cârcotașă când e vorba de perne). Patul avea perdeluțe roz în părți – inutile, dar fermecătoare. De fiecare parte a patului erau câte o noptieră și o veioză cu abajur alb.

Un dulap în 2 uși, cu oglinzi aplicate pe exterior. Înăuntru – umerașe, papuci de unică folosință și încălțător de pantofi. Am avut și un răcitor, în care ne așteptau, din partea casei, 2 recipiente cu apă rece. Alături, o comodă simplă, o oglindă pe perete, iar sus, aproape de tavan, aparatul de aer condiționat (pe care n-a fost nevoie să-l folosim, seara era chiar răcoare). Pe frigider, 2 pahare, 2 cești, 2 plicuri de ness și o cană fierbătoare. Cred că mai era și un mic fotoliu într-un colț. A, și tembelizor.

Podea acoperită cu parchet laminat, genul gri-antic.

Wi-fi parolat, a funcționat binișor.

Baia de dimensiuni normale, dotări moderne, standard. Chiuvetă încastrată într-un blat de travertin, oglindă, toaletă, coș de gunoi, perie de curățat wc-ul. Uscătorul de păr fixat într-un suport, în perete, iar pe o mică etajeră, un pahar pentru periuțele de dinți și un coșuleț cu consumabile (hârtie igienică, săpun, bețișoare de urechi, chiar un burete de baie). Ceva consumabile (flaconașe cu șampon și gel de duș) erau și pe suportul din interiorul cabinei de duș. Prosoapele (în număr suficient) ne așteptau împăturite frumos, albe și plăcut parfumate. N-am avut a ne plânge de nimic!

Din cameră, printr-o ușă prevăzută cu geamuri, se ieșea direct în grădină, unde am avut la dispoziție un mic spațiu de relaxare, format dintr-o masă cu scaune de lemn. Aici aveam să ne încheiem seara, la o bere și un pahar de vorbă, în susurul micii fântâni din apropiere (deși... mult prea puțin timp petrecut în grădina aceea, pentru cât ar fi meritat ☹... mi-am propus ca niciodată să nu mai rezerv doar o noapte de cazare în locuri din astea deosebite, e prea frustrant!). Cheia era comună pentru ambele uși, cea de la intrarea în cameră și cea care dădea spre grădină.

Cealaltă cameră era asemănător mobilată și decorată, doar că trandafirii cedaseră locul papagalilor multicolori, iar rozul fusese înlocuit de roșu. Foarte drăguță și încăperea asta, veți vedea în foto.

După ce ne-am cazat, ne-am grăbit să prindem ultimile raze de soare pentru a inspecta puțin împrejurimile. Am luat-o în jos, pe șoseaua principală, în aproximativ 10 minute am ajuns la faleza ce mărginește golful larg, superb; am apucat să vedem cum se aprind luminile Ayvalık-ului în depărtare, apoi aveam să cinăm chiar pe plajă, la o tavernă micuță, în compania unui apus purpuriu, cum rar am pomenit! Seara ne-am lăsat purtați pe străduțele pietruite ale orașului vechi, printre taverne colorate și pisici somnoroase... Foarte mult mi-a plăcut Cunda, ar fi meritat ca popasul nostru să fie mai lung!...

Tânărul nostru amfitrion ne informase deja că micul dejun va fi servit între orele 9 și 11, într-un spațiu amenajat special, în frumoasa grădină a hotelului. Puțin după ora 9, ne-am prezentat într-acolo și-am luat în primire una din mese, pregătită deja cu față de masă albă, cu pahare, șervețele, condimente și pliculețe de zahăr. Am primit imediat un coș cu pâine, un termos cu ceai și tacâmuri, fiecare set ambalat frumos într-un fel de punguță din hârtie. În același timp, tânăra doamnă ne-a îndrumat înăuntru, în încăperea ce adăpostește și recepția, unde se aflau platourile cu mâncare. Oferta a fost bogată, specifică Turciei. Am avut de ales între mai multe feluri de brânzeturi și de măsline, o plăcintă caldă cu spanac foarte bună, omletă, legume (roșii, ardei, castraveți, salată deja preparată, cu mult pătrunjel verde, iaurt, lapte, ceva prăjiturele de casă. În plus, aveam să primim câte un sendviș cald cu cașcaval și salam, precum și câte o gogoașă preparată, de asemenea caldă; mult prea mult, am lăsat pe farfurie jumătate din sendvișuri și gogoșile întregi ☹...

... A venit vremea plecării, alte tărâmuri ne așteptau să le descoperim!... Tot tânărul din ziua precedentă era de serviciu la recepție, el ne-a procesat plata cu cardul. Așa cum tot un turc m-a învățat cândva, i-am dăruit un mic cadou pe care-l pregătisem de acasă (am găsit la o librărie niște pachete de cărți de joc cu imagini din frumoasa noastră țară) și l-am întrebat dacă a fost vreodată în România. Spre marea mea surprindere, a zis că da, își amintea cu drag de Brașov și de Sighișoara. Am replicat că și noi vom păstra Cundei o caldă amintire... Și poate ne vom întoarce cândva – pentru golful cu ape liniștite, pentru plajele încă nedescoperite, pentru mori de vânt și cer senin... Și pentru florile, roșiile... galbene:) și piticii de grădină de la Cunda Esen Otel (pe care nu l-aș înlocui cu nimic altceva)!

---

VIZUALIZĂRI: 3490 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI