Restaurant BOLTA RECE Iasi

TIPĂREȘTE

Fiind în acest oras se cuvine a se face si o vizita la acest restaurant pentru a calca pe urmele lui Eminescu si Creanga, stiind totusi ca localul a trecut prin numeroase modificari, renovari, îmbunatatiri, azi are o alura moderna decorat cu elemente traditionale pentru aducere aminte a ceea ce a fost odata Bolta Rece.

Ca punct de plecare a fost hotelul Astoria unde am fost cazati, am iesit rapid în piata Unirii si de aici printr-un pasaj cu verdeata si scari am ajuns în bulevardul Independentei, drumul se face per pedes localul e aproape, aprox 20 min cu un mers mai lejer, am continuat pe strada Mihai Eminescu si la a doua intersectie o iei la stânga. Nu ai cum sa ratezi, se vede vila Sonet, e casa muzeu a poetului Mihai Codreanu si vis à vis e restaurantul Bolta Rece. Vila Sonet e o casa bine întretinuta pe exterior si în fata e un bust al poetului Codreanu.

E o zi de joi, si noi sunt singurii clienti ai restaurantului. Sala de sus e pregatita doar pentru noi, mesele sunt asezate sub forma literei « U » si tacâmurile deja aranjate pe mese. In astfel de ocazii pentru a micsora timpii de asteptare pentru un grup de peste 40 de persoane, se negocieaza un meniu prestabilit pentru a fi pregatit la sosirea noastra. Ora stabilita a fost 19. Trebuie sa remarc ca totul a decurs bine, servirea a fost prompta si am avut parte si de o surpriza din partea organizatorului.

Meniul: mamaliguta cu brânza proaspata de vaci si smântâna, gratar din piept de pui sau porc cu cartofi natur si salata de varza, desert doua clatite cu gem. Toate la un pret rezonabil de 42 de lei.

Separat se mai putea comanda si altceva contra cost: bere, un pahar de vin rosu din podgoriile moldave, suc, etc.

Pâna sa vina primul fel si sa se aseze toti pe locuri, am facut un tur rapid al salii. De jur în jurul încaperii pe pereti erau tablouri cu chipurile junimistilor cunoscuti si mai putin cunoscuti si sub fiecare tablou era un citat sau o strofa ce avea legatura cu atmosfera boema din cârciuma Bolta Rece a vremurilor trecute. Sub tabloul lui Ionel Teodoreanu scrie: « Daca esti om sensibil te sinucizi, daca esti om însurat, dormi! daca esti om sadea, petreci… ». Pe o placuta sunt trecute numele junimistilor din perioada de glorie: Maiorescu, Negruzzi, Eminescu, Naum, Culianu, Xenopol, Slavici, Creanga, arhictecti, actori, Matei Millo, etc…

Prima ‘atestare documentara’ a cârciumei dateaza de prin 1786, era o casa veche cu o încapere sus, cu o plita mare la mijloc în jurul careia se gatea tot timpul, iar mâncarea se ducea jos în subsol unde era o încapere cu multe hrube si firide, cu meseni si butoaie cu vin în care se odihnea vinul cel bun din podgoriile moldovenesti.

Citesc în continuare placutele de sub tablouri si cu ochii mintii încerc a-mi imagina atmosfera boema de atunci când printre povesti, glume, si prietenii legate pe vecie « … lautarii au prins a cânta cu jale cântecul cucului batrân »-Mihail Sadoveanu. Se citeau scrierile fiecaruia, scrisorile primite cu vesti din tara, aici Creanga a citit « taraniile »lui, asa le numea el dar totusi era constient de valoarea povestilor lui, timpul trecea în noapte, se trecea la glume de tot felul si când se întrecea masura unul dintre ei zicea: « Atentie, sa nu se supere duduca de la Vaslui », duduca fiind un personaj imaginar… junimistii fiind totusi cam misogini, nici o femeie nu facea parte din acest cerc.

Cobor pe niste scari si jos pe dreapta e grupul sanitar, modern, pe stânga e intrarea în sala de jos, interiorul e amenajat cu mobilier de lemn, servete tesute, oale si ulcele de lut, cu separeuri tip firida cu tavanul boltit facut din caramida. La loc de mare cinste este asezat portretul marelui poet Mihai Eminescu. La o ulcea de vin si una de apa aici stateau la povesti o noapte întreaga cei doi mari prieteni, Creanga îl asculta fascinant pe Eminescu cu memoria si inteligenta lui formidabila (la 22 de ani Eminescu îl traducea din germana pe Kant cu a lui ‘Critica ratiunii pure’ iar Eminescu îl asculta pe Creanga cu povestile si cimiliturile lui. Nu exista nici o marturie de epoca care sa spuna ca cei doi ar fi baut fara masura, erau doar ‘bine dispusi’ zicea Negruzzi.

Din sala de jos se poate iesi printr-un culoar direct în curte si strada.

În fata ochilor pe un panou de lemn scrie « Dragalase paharele, Dinainte-mi sa se puna, Sa se toarne vin în ele, Pofta buna! », bun îndemn de a gusta vinul si bucatele!

Cu desertul, doua clatite cu gem, a sosit si formatia localului, un acordeon, o vioara, un tambal si un solist ce ne-au încântat cu muzica de petrecere, o frumoasa surpriza.

Bucatele noastre au fost facute ca în zilele noastre, se spune ca unele bucate s-ar face dupa retetele din anii Junimii, poate în alt timp, la alta vizita.

Ïnchei cu strofa din ‘Cugetarile sarmanului Dionis’ scrisa sub tabloul lui Mihai Eminescu:

« Ah! garafa pântecoasa

Doar de sfesnic mai e buna

Si mucoasa lumânare sfârâind saul si-l arde,

Si-n aceasta saracie, te inspira, cânta barde

Bani n-am mai vazut de-un secol,

Vin n-am mai baut de-o luna. ».

---

VIZUALIZĂRI: 1977 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI