Un loc excepțional – căsuța de la Bordenii Mici
Și un om excepțional – Doamna Mihaela Voicu. Un om care a invitat de mai multe ori pe membrii AmFostAcolo, majoritatea cunoscuți doar virtual, să îi treacă pragul căsuței din Bordenii Mici. Nici insistențele, programările și reprogramările, promisiunile unor surprize nu au avut priză la public, cum se spune. Planuri stabilite de multă vreme, probleme de sănătate, treburi urgente, vacanțe în țară și străinătate și alte motive de fiecare știute au împiedicat întâlnirea de la început de toamnă.
Bordenii Mici e un sat micuț, așa cum îl descrie și numele, situat în Subcarpații Prahovei, undeva prin Depresiunea Mislea, pe malul drept al râului Mislea. Pământuri fertile, o apă curgătoare, codrii seculari și drumuri străvechi au înlesnit întemeierea așezărilor umane în acest areal geografic. Aparținând administrativ de comuna Scorțeni, satul Bordenii Mici e accesibil auto foarte ușor dinspre Ploiești de unde ai de parcurs doar vreo 23-25 km, fie prin DN 1 – Băicoi, fie prin Păulești – Băicoi.
Mi-am dorit să ajung la căsuța Doamnei Mihaela Voicu încă de la prima strigare din 2018, apoi la cele din 2019. Nu am putut confirma niciodată invitația din varii motive. Pe 1 septembrie aniversam un eveniment personal important și mi-am zis că nu pot pleca din București. Cu cât se apropia termenul propus și evenimentul se dilua treptat în neconfirmări și lipsă de răspunsuri simțeam că trebuie să ajung la Bordenii Mici. Hotărârea de a merge s-a cristalizat ferm în preziua stabilită, deși nimeni nu mai scria nimic pe Facebook; Mama Michi avea să îmi scrie în dimineața zilei de duminică că totul a picat din lipsă de doritori. Nu am renunțat, am sunat și… am mers la Bordenii Mici.
Mihaela Voicu s-a înscris pe AmFostAcolo în august 2017 și prin activitatea susținută, articolele interesante postate și aprecierile cititorilor a ajuns pe locul 56 în clasamentul general. Temele principale ale materialelor încărcate pe portal sunt legate cu precădere de artă și cultură, Italia conducând în listă, urmată de România. Dar cifrele contează mai puțin, omul și prieteniile legate primează.
Un om cult, citit, priceput la multe, plimbat prin multe țări – asta reiese din articole. Dar sensibilitatea, corectitudinea, iubirea față de tradiție, istorie și cultură, ocrotirea animalelor și multe altele sunt elemente care răzbat printre rânduri. Un om poate fi cunoscut mai pe îndelete doar vorbind cu el față în față, împărtășind amintiri, povestind și bune și rele. Povești de viață impresionante se ascund în spatele unui nume sau pseudonim pe site. Respect deplin pentru Mihaela Voicu. O luptătoare, o supraviețuitoare – un om minunat.
Căsuța de la Bordenii Mici. La numărul 50 în satul menționat, pe un teren cu o ușoară pantă, se înalță o casă reconstruită în stil tradițional. În curte, în vârful unui catarg flutură tricolorul românesc. Compartimentată clasic (tindă și două camere) casa are în față o prispă-pridvor, important loc de socializare și relaxare. Peste tot sunt obiecte tradiționale, mai vechi sau mai noi, personale, moștenite sau donate de către cunoștințe.
Una din cele două camere constituie „cireașa de pe tort”: mobilată, înzestrată și ornată cu o mulțime de obiecte tradiționale. Un adevărat muzeu! . Perdele țesute de mână, macaturi și preșuri țesute la război, modele colorate, obiecte de lemn, vase de lut, păpuși cu figuri arhaice și multe altele. Intru de mai multe ori în cameră, poposesc minute în șir, fotografiez – o atmosferă liniștită, care te îndreaptă spre amintiri, spre bunicii de la țară.
E greu de descris în cuvinte fiecare ungher, fiecare fereastră ori obiect. Simt că toate ornamentele și lucrurile tradiționale sunt așezate cu drag exact unde trebuie. Admir, întreb, primesc răspunsuri și povești adevărate legate de obiecte. Minutele, orele trec așa de repede într-o companie atât de plăcută.
Covorul românesc întins pe iarbă ne-a fost primul punct de contact cu proprietatea Mihaelei Voicu. Apoi câinele curios și drăgăstos și pisica bătrână de nobilă rasă ne întâmpină la portița pridvorului. În curte descoperim colțuri drăguțe peste tot: băncuțe, măsuțe cu scaune, cotețul câinelui (de fapt două), sticluțe atârnate în copac, oale de lut. O magazie cu iz grecesc delimitează curtea din față de grădina din spate; pe pereți atârnă felurite obiecte metalice. Pomi fructiferi, viță de vie, legume, mure, stejari – toate se împletesc în acest spațiu larg.
Apa rece cu un ușor iz sărat de la uriașele zăcăminte care se găsesc în zonă, o dulceață de afine, apoi o cafea servită într-o tavă de lemn realizată la 1909 reprezintă debutul celor 4 ore petrecute la Bordenii Mici. Evenimentul personal sărbătorit s-a contopit perfect cu plăcerea vizitei la căsuța Mihaelei Voicu.
Ofer o zi încărcată de frumuseți, o sticluță cu esență de aer curat, o cupă plină-ras cu sănătate, o vizită la bisericuța translată cu 12 perechi de boi, alta la vitraliile salvate de la Sf. Vineri Hereasca și o surpriză pentru primul venit. Așa a scris Mihaela Voicu pe Facebook și s-a ținut de cuvânt; doar biserica cu vitralii a rămas pe altădată, motiv de a reveni. Și nu a lipsit nici surpriza: un fular superb confecționat chiar de Mihaela Voicu pe care l-a primit soția; nici eu nu am „scăpat” fără două cadouri minunate: un fier vechi de călcat și o piesă istorică. Sărut mâna!
Am cules câteva prune, mere și o pară-vedetă de 644 grame. Atunci când pasărea metalică de deasupra clopoțelului a sunat ora plecării ne-am despărțit cu greu de acest loc pus la dispoziție cu generozitate de către gazda noastră, Doamna Mihaela Voicu. Am mers 10 minute la biserica de lemn din sat apoi ne-am îndreptat cu părere de rău spre aglomerația urbană.
Încercați să mergeți la căsuța Mihaelei Voicu din Bordenii Mici atunci când vor mai exista invitații. Poate reușiți să strecurați acest eveniment în programul încărcat pe care îl are fiecare, e un loc minunat unde reușești să te detașezi de griji și probleme. Casa e un adevărat muzeu, nu se știe pentru cât timp. Iar Doamna Mihaela Voicu e o gazdă desăvârșită.
Nu ezitați!
Trimis de tata123 🔱 in 11.09.19 12:21:55
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Daca ati publica toate reviwurile intr-o carte va asigur ca as cumpara fără să o mai răsfoiesc. Felicitari.
@tata123: Felicitări gazdei, felicitări și ție pentru articol și fotografii!
Aș întreba-o pe Mihaela dacă găsește oameni in sat pentru muncile mai grele din curte, la mine in sat sunt numai puturoși, și-au vândut vacile, caii și căruțele, te rogi de ei cu bani și nu vor sa muncească
Am de cosit, de săpat la cazma și suprafața e de mii de metri pătrați, ne chinuim cum putem.
Bravo pentru intalnire, mă bucur pentru voi!
Mărturisesc, am fost onorată de prezența Number One AFA la invitația lansată pentru întâlnirea de la Bodenii Mici, Prahova, localitate aflată la margine de pădure și puțin frecventată de bucureșteni, sau amatorii de drumeții de week-end.
Să fim sănătoși și poate în anul viitor, nr. celor care vor trece pragul ”căsuței cu vechituri”, va fi mai mare.
Mulțumesc din tot sufletul pentru prezență!
@krisstinna: Mulțumesc, Krisstinna! Să știi că în anii de început a activității noastre de fermieri, eram tare entuziasmați. Soțul meu făcea și țuică și ce țuică!! Dacă am îmbătrânit, am găsit soluția. Am tăiat prunii.
Anul acesta în stratul de legume nu am avut decât roșii, care s-au mănat mai rău ca în ceilalți ani.
În anii din urmă, cireada de vaci ce trecea la păscut, taman prin fața porții noastre, era de trei-patru ori mai mare.
În ce privesc alte treburi, am împărțit sarcinile cu un vecin de nota 12. De ex. noi am cumpărat cositoarea electrică, care stă la el și cosește cu ea și la noi și la el ș. a. m. d.
Să fim sănătoși și să fie bine!
Din păcate eu nu intru deloc (sau foarte rar) pe Facebook. N-am știut de această mini-întâlnire. Dacă știam veneam și eu, mai ales că i-am promis Mihaelei că vom onora desele ei invitații! (ultima a fost la început de august, dar noi eram la mare în acea perioadă. Trebuie să-i dau premiul primit de la AFA, așa m-am angajat în fața Admin-ului).
Regret că n-am ajuns și eu la „căsuța din povești”, sau la „casa păpușilor”, cum pot s-o mai numesc, a Mihaelei! Poate cu prima strigare voi răspunde „prezent! ”, dar vă rog, să nu fie pe facebook, să fie pe „mesaj privat”, altfel n-am de unde să știu, și-mi doresc să ajung și eu acolo!
Felicitări pentru articol și pentru vorbele frumoase despre Mihaela, un om special, într-adevăr!
@doinafil: Dragă Doina, știu cât de mult și-ai dorit să vii la Bordeni, știu că la strigarea de la început de August erai plecată, regret eu, pentru tine, că nu ai venit.
Dar, dacă vremea se anunță bună până la sfârșitul lunii septembrie și dacă ai cu ce sau cu cine veni, eu cu drag deschid porțile și întind pe iarbă ”covorul roși românesc”.
Te îmbrățișez!
P.S. Întâi întind covorul și apoi deschid porțile, nu de alta, dar să nu intre vreo vacă în drumul ei spre păscut, sau altă dihanie!!. Sătenii sunt speriați de unele apariții, precum urși dau vulpi, prin sat.
@micutzu: Mulțumesc pentru încredere, sunteți foarte amabil. Ideea adunării într-un volum a unor impresii publicate pe AFA nu îmi este străină, poate se va concretiza cândva. Sunt locuri și obiective care merită promovate și valorificate turistic.
@krisstinna: Mulțumesc pentru aprecieri, a fost o adevărată încântare să scriu despre „căsuța din Bordenii Mici” și despre amabilitatea gazdei. E un loc atât de plăcut!
@doinafil: Cred că Mihaela Voicu v-a mai propune întâlniri la Bordenii Mici și veți ști din timp. Câteva ore petrecute într-un loc atât de frumos, rustic, tradițional încarcă bateriile oricui.
@mihaelavoicu: Mulțumesc din suflet! Mă bucur că îi primiți cu inima deschisă pe toți cei care doresc să vă cunoască, pe Dvs. personal, cât și frumoasa casă din zona Prahovei.
@mihaelavoicu: Draga mea dragă, Mihaela,
din păcate - pentru noi - ce-a mai rămas din septembrie și luna octombrie este aproape ocupată. Avem programate - la început de octombrie - o excursie în Capadocia și... un parastas la finalul ei!
Esti foarte drăguță că vrei să ne întâmpini pe covorul, deja cunoscut de unii dintre prietenii care ți-au călcat pragul casei din Bordenii Mici!
Iarăși spun „din păcate! ”, noi nu suntem „motorizați”, așa că va trebui să apelăm la bunăvoința colegilor care te vor vizita și care pot să ne „remorcheze” și pe noi, doi bătrânei care vrem să te vedem acolo, la „Căsuța din povești”. Poate dă Domnul și se va întâmpla și acest lucru!
Până atunci te îmbrățișez cu gândul și mă rog să-ți fie bine!
P. S. Cât despre animalele de-acolo, mai domestice sau mai sălbatice, ele sunt dovada că trăiești într-un mediu mai curat, în aer liber, mai aproape de natură!
@doinafil: ce-a mai rămas din septembrie și luna octombrie este aproape ocupată.
... va trebui să apelăm la bunăvoința colegilor care te vor vizita și care pot să ne „remorcheze” și pe noi, doi bătrânei care vrem să te vedem acolo, la „Căsuța din povești”.
Eu ce să înțeleg, că ești sau nu ești, disponibilă în septembrie? Altă strigare nu mai dau, că nu are rost. La 0 doritori... spune și tu... Dacă găsești pe cineva să vă ”remorcheze”, cu drag! Numai să știu cu 1-2 zile înainte, măcar să aerisesc.
M-aș bucura mult să te cunosc. Cu bine!
@mihaelavoicu:
Ai înțeles bine, nu pot veni nici în septembrie, nici în octombrie! Am niște probleme urgente de rezolvat. La „0” doritori, ai dreptate, nu merită să faci o strigare, cel puțin nu anul ăsta. Poate că la anu' , în primăvară sau vară, când vremea este frumoasă și natura înflorită!
Până atunci, poate, ne vom vedea la întâlnirea anuală AFA, din primăvară!
Mulțumesc, încă odată pentru invitație și te îmbrățișez cu gândul!
A fost un mare regret şi o mare dezamăgire pentru mine că n-am putut onora invitaţia deşi promisesem şi făcusem lobby pentru întâlnire. Asta nu s-a datorat numai preţuirii pe care i-o port Mihaelei ci şi locului ca atare umplut cu sufletul ei mare. Di păcate, după ce două luni jumătate după o operaţie de protezare a şoldului am mers excepţional şi progamul meu de toamnă urma să fie un du-te- vino continuu, a apărut un şchiopătat chinuitor, nici dintr-o cameră în alta nu mai pot merge fără baston. Trei din cei mai buni ortopezi din Buc. nu-i găsesc cauza. Fac kinetoterapie şi masaj de trei ori pe săptămână şi sper că şchiopătatul va dispărea aşa cum a venit şi-mi voi relua drumeţiile, la loc de cinste fiind casa Mihaelei Voicu din Bordenii Mici. Tata123, te invidiez!
@Michi: Știu cât de mult doreați să veniți la Bordeni. Știu că sunteți un om puternic, cu multă voință și dăruire sufletească. Continuați cu tratamentul kinetoterapeutic și nu se poate să nu poate bine!
Doresc nespus să fim sănătoși și la anul, poate va fi altfel, adică bine!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2023 16 decembrie 1989 — scris în 16.12.23 de Michi din BUCURESTI
- Dec.2023 Ce simțim și cum privim 1 Decembrie — scris în 01.12.23 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV]
- Oct.2023 IUBESC — și respect! — româna! În câte alte limbi te-ai mai putea „juca” astfel cu cuvintele? (urmează câteva exemple) — scris în 29.10.23 de Admin din TIMISOARA
- Sep.2023 Traficul rutier din România, încotro? — scris în 22.09.23 de AZE din SIBIU
- Aug.2023 Drum lin spre Cer, Costyy! — scris în 27.08.23 de alinafulg din OţELU ROşU [CS]
- Jul.2023 La „vânătoare” de flori prin România — scris în 23.07.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- May.2023 Bujorul – floare națională a României — scris în 28.05.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI