Grădina Botanică, o oază de verdeaţă în cea mai poluată capitală europeană

TIPĂREȘTE

La sfârşitul lunii trecute, aflat cu treburi prin Capitală, dar ajuns cu câteva ore prea devreme, m-am hotărât să le petrec vizitând (a câta oară?) Grădina Botanică.

Pentru cine nu ştie, aceasta se află pe şoseaua Cotroceni, vizavi de Palatul Cotroceni, intrarea fiind în apropierea intersecţiei cu strada Dimitrie Brândză.

Aflată în administrarea Universităţii Bucureşti, Grădina botanică împlineşte anul acesta, în noiembrie, 150 de ani de la înfiinţare. De-a lungul timpului a avut momente când mai bune, când mai rele, cel mai nefericit fiind cel din 4 aprilie 1944, când a suferit distrugeri importante în bombardamentul din acea zi.

Acum, este o adevărată bijuterie a Capitalei, unde îţi poţi petrece timpul liber departe de stresul pe care un oraş mare şi dezorganizat îl poate genera.

Grădina cuprinde mai multe sectoare, unele în aer liber, altele în sere. Din păcate, serele sunt de ceva vreme în restaurare, aşa că nu se pot vizita. În prezent se schimbă geamurile vechi, prin care cam bătea vântul, cu geamuri termopan, dar cred că va mai dura o vreme până să fie totul gata. M-am mulţumit cu privitul prin ferestre şi cu poze făcute din exterior, dar şi aşa exponatele sunt încântătoare. O parte din sere (serele vechi) sunt cele mai vechi sere din ţară, cu o vârstă venerabilă de vreo 120 de ani. Pe lângă ele au mai fost construite serele de producţie, în 1960 şi cele de expoziţie, între 1973-1976.

Regretul că nu se puteau vizita serele a fost compensat de bucuria redeschiderii Muzeului Botanic, după o perioadă când acesta a fost în reamenajare. Dacă ajungeţi în Grădina Botanică, nu ezitaţi să vizitaţi acest muzeu, veţi fi surprinşi de câte lucruri interesante veţi găsi aici. Şi intrarea nu costă decât 2 lei. Se plăteşte separat de intrarea în Grădina Botanică, ce costă 5 lei.

Muzeul se află chiar la intrare, pe o alee ce se desprinde la stânga din aleea principală, într-o clădire cochetă, în genul conacurilor româneşti cu cerdac. Plimbarea prin cele 22 de săli cu exponate este o adevărată expediţie geografică şi istorică, ce poartă vizitatorul mai întâi printre numele ilustre ale botanicii româneşti, apoi prin mai multe biotopuri şi printre exponate din cele mai spectaculoase. Vă puteţi închipui o tulpină de iederă groasă de vreo 35-40 cm? Ei bine, aici pueţi vedea aşa ceva, dar şi multe alte lucruri foarte interesante.

În cazul meu, lecţia de botanică din muzeu a durat două ore, dar dacă timpul nu mi-ar fi fost drămuit, cu siguranţă a mai fi stat cel puţin încă pe-atât, poate chia o zi întreagă.

De la muzeu, străbătând sectorul decorativ, am ajuns la lac, unde copiii hrăneau peştii roşii şi răţuştele, iar de-acolo am intrat în Rozarium, unde trandafiri de toate felurile îşi etalau frumuseţea întrecându-se într-o simfonie de culori.

Am dat apoi o raită în jurul serelor, să mai admir prin ferestre cactuşii, preferaţii mei, am trecut pe la Iridarium, unde irişii îşi scuturaseră deja petalele, apoi pe la colina cu flora Dobrogei, de unde am ajuns la Grădina Italiană, străjuită de o parte şi de alta de cele două alei cu castani.

Grădina Italiană este gard în gard cu CET Grozăveşti (vezi poza 26) şi această imagine cu turnurile de răcire ale centralei iţindu-se printre coroanele copacilor este singura care strică ansamblul.

Am trecut apoi pe lângă clădirea administrativă, ce adăposteşte şi biblioteca şi laboratoarele, pe lângă bustul botanistului, medicului şi profesorului D. Grecescu şi am ajuns la sectorul Plante Mediteraneene, de unde a intrat în sectorul Plante rare ş ameninţate. Peste tot, multă verdeaţă, flori şi diferite alte plante, toate într-un aranjament de bun gust, în care se vede mâna specialistului.

De aici am ajuns la ieşire, după o plimbare plăcută, dar prea scurtă, pentru că oricât ai sta în Grădina Botanică, este oricum prea puţin.

Celor care doresc mai multe informaţii "tehnice", le sugerez să viziteze pagina oficială a Grădinii Botanice, de aici: click aici

---

VIZUALIZĂRI: 3612 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI