Plimbare cu mocanita de la Sovata

TIPĂREȘTE

Mocanita de la Sovata circula zilnic, mai putin luni, de trei ori pe zi, pe traseul Sovata – Campu Cetatii. Orele de plecare sunt 11:00,14:00,17:00 din gara Sovata, aflata pe strada Gara Mica.

Durata calatoriei este 1 ora dus si 1 ora intors. Traseul este lung de 14 km, traverseaza localitatea Sacadat si se desfasoara de-a lungul DJ153 care duce mai departe spre Reghin.

Pretul unei calatorii este 40 lei pentru adulti si 25 lei pentru copii, cam cu piper…

Mocanita este trasa o locomotiva cu abur si cand am fost noi a avut in compunere 4 vagoane acoperite, fara geamuri. Fara posibilitatea de a mai adauga altele.

Ne-am nimerit intr-o perioada foarte aglomerata si desi am fost la gara putin dupa ora 10, mocanita era deja full. Masinile se pot parca gratuit pe o platforma neamenajata. Biletele se cumpara numai din tren, idee proasta de altfel in secolul internetului. Astfel au fost cateva zeci de oameni care au venit pana la gara, cu 1 ora inainte de plecarea trenului, si care nu au mai incaput in vagoane si care aveau doua optiuni: sa renunte sau sa revina la alta ora sau in alta zi.

Noi suntem din cei care am revenit la orele 16 pentru cursa ce avea sa plece la 17. Si la aceasta au fost oameni care au ramas pe dinafara.

Personalul care insoteste trenul este compus din 3 persoane simpatice. Mecanicul, plin, de funingine, la datorie, conduce cu placere locomotiva. Apoi mai este sa ii spunem ajutorul de frana, care sta in coada trenului unde este un mecanism manual de franare care trebuie actionat oridecateori este cazul, traseul avand un parcuurs cu un urcus si un coboris. Responsabila in primul rand cu buna dispozitie este doamna conductor, o ardeleanca simpatica cu o statie de transmisie in mana, cu lipici la copii, pe care i-a cucerit cu povestea ei despre padurea fermecata prin care urma sa ne conduca mocanita, in care copiii s-au transformat in printi, prinetese, regi sau broscoi (asta a fost Emi). La finalul calatoriei fiecare copil a spus la statie cum il cheama si in ce personaj s-a transpus.

Am vazut din tren si caprioare, ni s-a aruncat si provocarea ca poate vedem si ursi, dar asa cum ma asteptam, acestia nu veneau la zgomot, la sosea, fara motiv, mai ales ca nu se lasa cu mancare.

Mecanicul si ajutorul de frana au condus sub privirile calatorilor operatiunile si decuplare si cuplare a locomotivei (la capat aceasta trece in celalalta capat al trenului).

Asta este partea simpla si frumoasa, dar tot ei trebuie impreuna sa se ocupe de pregatirea garniturii in special a locomotivei pentru cursa si de rezolvarea incidentelor de pe traseu, cum a fost de exemplu un pasaj unde a trebuit stins un inceput de incendiu pe linia de cale ferata.

La toate traversarile de drumuri rutiere, locomotiva scotea un suierat prelung si ascutit, iar calatorii au fost rugati sa acompanieze cu aplauze. Am avut si sarcina sa salutam si sa facem cu mana tuturor oamenilor pe care ii intalnim pe traseu.

Noi am stat la dus pe ultimele banci din ultimul vagon, in consecinta la intoarcere pe primele banci din primul vagon, unde am luat niste guri de fum si chiar funingine aprinsa pe haine. In par aveam la coborire fixative natural din particule negre.

Astfel timpul a curs repede si placut, nota 10 pentru entertainment.

La capatul de la Campu Cetatii, niste localnici vindeau kuertocs kalacs si alte cele.

Sa mai spun si ca ar fi fost de dorit ca in proximitatea liniei traseul sa fie curatat de crengi si rugi si buruieni, mai ales ca multi calatori (copii dar si adulti) se bucurau sa traga de toate crengile posibile, putand rani alti calatori.

Noi, care suntem fascinati de trenuri, in general, nu puteam decat sa ne intoarcem cu un vis implinit – plimbarea cu mocanita de la Sovata, de care ne-am bucurat si pe care o recomandam tuturor.

Numai de bine!

@webmaster – rog inserare Meri, meri, ghezasu’, de la Slava Viseu’ youtube Multumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 3564 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI