Cetatea Camenița Podoliei – poarta Poloniei medievale – recomandări de călătorie 2019

TIPĂREȘTE

Dragi prieteni pasionați de călătorii încărcate de istorie, artă, tradiții, cultură și gastronomie vă propun câteva considerații despre un loc cu semnificații și legături milenare cu românii, strajă a Europei medievale, Cetatea de Piatră, Cetatea Camenița, cum ne este cunoscută ea nouă din cronicele lui Miron Costin și ale lui Grigore Ureche, hotar, vamă și apărător al polonilor, leșilor din vechime.

Aflați în drumul nostru dinspre Cernăuți spre Nistru, nerăbdători să revedem cetatea lui Ștefan cel Mare – Hotinul – ne-am am schimbat ad-hoc planul, pentru a fi de dimineață la Camenița. Cele două cetăți medievale pereche au fost sute de ani porțile dinspre și spre Moldova respectiv regatul polon. Situată la doar 20 de kilometri la nord, cetatea lehească ne-a întâmpinat și ne-a răsfățat o jumătate de zi cu cele mai frumoase raze de soare și de măreție.

Antichitate. Locul este studiat de arheologi care au stabilit că aici a fost o veche davă a dacilor liberi costoboci, Petridava, cu funcții cvasi-identice cu al altor dave precum Petrodava – Piatra Neamț, Piroboridava – zona Poiana, Galați, plus altele și anume de vămi și apărătoare ale unui drum antic ce lega și leagă și astăzi Bizanțul de țările scandinave și ulterior hanseatice. Același rol avea să-l joace mai târziu și Cetatea Neamțului. Locația este pe râul Smotrych, care formează aici un splendid canion ondulat și o peninsulă sub formă de boabă de fasole, ușor de apărat.

Istoria medievală. Existența ei datează din sec. XI, ca fief militar, comercial și ulterior și multicultural, bogată în cai și grâne; este distrusă de mongoli în 1241, își schimbă de nenumărate ori proprietarii, poloni, cazaci, ruteni, ruși, austrieci, ucrainieni și - ca o curiozitate - a fost 27 de ani capitala unui pașalâc turcesc, din 1672. Astăzi Catedrala Sf Petru și Pavel din localitate mai arată vizitatorilor turnul nedemolat al unui fost minaret – vezi foto :) !

Istoria recentă. Cetatea și-a pierdut importanța militară o dată cu preluarea ei de către Imperiul țarist de la otomani, rămânând o piață de tranzit între Europa centrală și cea de sud - est. Polonezii au mai avut-o temporar în războiul cu bolșevicii dar astăzi prea puține lucruri mai amintesc de ei, așa cum tot puține lucruri mai amintesc în Cernăuți de țara Moldovei.

Vizitarea cetății. Biletul este echivalentul a 10 lei, orarul este zilnic între 9 și 19 dar vă recomand să veniți mai de dimineață, când este ceva mai liber, și traficul până aici dar și accesul prin cetate. Sunt unele coridoare mici iar când este aglomerat se simte. Puteți parca gratuit în oraș, aproape de catedrală, și parcurge pietonal cei 300 de metri până la locație. Altfel, există o barieră cu taxă dar ideea este de a gusta panorama splendidă. Există doar ghizi de limbă locală, care își oferă serviciile private și cam atât. Nu veți găsi la standurile cu suveniruri decât broșuri în rusă și în engleză.

Holodomor. Intrarea în muzeul interior este gratuită și aveți ce vedea, cu o mențiune specială pentru secțiunea comunistă sovietică, unde se evocă holodomorul, înfometarea și moartea a câtorva milioane de ucrainieni în anii 30, în special țărani liberi vestici, majoritar catolici, care nu au vrut colectivizarea. Un holocaust adevărat.

Torpedo. Ne-a mai impresionat și o sală cu piese sovietice postbelice, perioadă când echipa locală de torpedo, un riscant fotbal pe motociclete, avea rezultate bune în întrecerea socialistă :).

Terase. Puteți servi un prânz sau o cină gustoase la o terasă tradițională din incintă. Prețuri mici, porții mari :). Dacă ați mai întâlnit Soleanca, un fel de gulaș cu multă carne dar nu iute, vă previn că aici are o doză multiplă de grăsime, pentru amatorii de senzații tari :). Mai există încă un bar la intrare, cu net gratuit, binevenit :). Dacă nu v-ați decis să mâncați aici mai aveți încă cinci-șapte terase în centrul orașului unde puteți gusta din gastronomia locală, borș roșu, colțunași cu carne copți în butelcuță :) și altele.

Pe scurt, am văzut o cetate care a trecut prin prea multe în epoca ei, azi cu informații prea puține despre polonezi pentru o clasică cetate poloneză, fascinantă însă prin frumusețe și istorie, un loc unde, trecând peste omisiunile și propaganda locală, poți simți un aer regal medieval, cu mult dinamism și multiculturalism, în care și românii moldoveni și-au avut locul lor. Cetatea merită vizitată și pentru panoramele naturale ale canionului văzut de aici.

Vacanțe frumoase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 792 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI