Mix Grill-ul Napoletan

TIPĂREȘTE

Festinul meu napoletan a durat 12 zile si la capatul sau am avut impresia de a fi fost invitat sa gust din tot felul de “bucate” ca dintr-un platou “Mix-grill”.

Impresia generala a fost de cina indestulatoare si gustoasa, trecand peste unele neajunsuri despre care voi vorbi mai departe.

Parerea mea este ca zona metropolitana Napoli este una dintre cele mai ofertante destinatii de vacanta, ea putand fi circumscrisa unui sector de cerc cu centrul in Napoli si cu o raza de cca 45 km.

In aceasta zona poti avea de toate, de la munte (inclusiv vulcani celebri precum Vesuviul) la mare (inclusiv celebra Costiera Amalfitana), de la vestigii Greco-romane, precum Ercolano (Herculaneum) sau Pompei la orasul subteran, gazduit de insusi Napoli, de la stradutele pavate spectaculos cu masive bucati de piatra si lustruite de pasii atator calatori vreme de peste 3000 de ani, la palatele regale din Napoli (Piata Plebiscito si Capodimonte) pana la Caserta in campia Campaniei.

In ciuda parerilor ca la Napoli nu ai ce vedea, o succinta enumerare a locurilor de interes: biserici, monumente, muzee, palate etc duce la fabuloasa cifra de peste 446 de lacasuri, imposibil de selectat si de cuprins chiar si inr-o vacanta de 2 saptamani, chiar parcursa in ritm de maratonist.

Experienta mea personala a constat intr-o rezervare a unui apartament foarte central prin Booking.com, pe Via Duomo, in Centrul Istoric, la cca 125 m de Catedrala San Gennaro (Domul din Napoli) si la 30 m de Via dei Tribunali, care alaturi de strada paralela Via dei Librai adapostesc marea majoritate a locurilor de interes.

Dincolo de lacasurile de cult si muzee/galerii, strazile acestea reprezinta si culoarea orasului, animat de o viata trepidanta, vesela si cu aproape totul la vedere: de la balcoanele cu rufe la intins pana la certuri in gura mare care par a fi ultimatumuri in pragul bataii. Orasul pare ca nu doarme niciodata, supravietuind prin multimea micilor restaurante unde vedeta este pizza Margherita, dar si a santierelor prafoase menite sa conserve partea istorica a orasului stravechi.

Mijlocul favorit de deplasare in oras este metroul, ieftin (1,1 -1,3 euro) si la indemana. In zona metropolitana exista nenumarate trenuri, autobuze si funiculare care te duc aproape oriunde ai nevoie.

Tot la capitolul costuri se inscrie si transportul de la si spre Aeroportul International Capodichino care cu taxi-ul se situeaza la cca 25 Euro, desi se afla la cca 6 km de oras.

In rest, preturile sunt cu mult mai accesibile decat in partea nordica a Italiei: o bere 3-5 Euro/660 cl, o pizza: 6-8 Euro, un biftec 9,5 Euro, etc.

Noi am preferat o explorare mai degraba culturala si atunci am apelat la un card specializat: ARTECARD, in valoare de 32 Euro/3 zile/ persoana, care permite accesul pe toate mijloacele de transport publice din regiunea Campania, dar si

intrarea gratuia la 2 obiective importante si cu 50% reducere la inca 3. Cred ca este cea mai buna alegere daca vrei intradevar ca cunosti zona in amanuntime.

Ritmul nostru a fost unul foarte sustinut, insumand cca 8-10 km /zi care, dar, chiar si asa, nu a permis acoperirea intregii oferta.

O lista a “MUST” -urilor de vizitat este greu de alcatuit dar ea trebuie sa includa: Domul, Capela Sansevero, Biserica San Gregorio Armenul, Palatul Regal, Piata Plebiscito si Partenonul, Palatul Muzeu, Galeria de Arta si Parcul fabulos de la Capodimonte, funicularul de la Montesanto si Castelul Sant’Elmo; Costiera Amalfitana cu privelistile sale care iti taie rasuflarea, Catedrala Sant’Andrea din Amalfi, Palatul Regal din Caserta si lista poate continua

Majoritatea obiectivelor sunt descrise cu lux de amanunte si date in pliantele turistice si nu merita a fi copiate aici. Eu voi face numai cateva referiri de suflet.

In primul rand Capela Sansevero, cu al sau Crist invaluit in giulgiul sau fin drapat incredibil in marmura de catre artistul napoletan Giuseppe Sanmartino. Se pare ca artistul, aflat intr-o clipa de gratie a fost atins de “Aripa Dumnezeirii”, creand o opera care realmente impresioneaza cel putin la nivelul “Pietei” lui Michelangelo de la Vatican.

O alta mentiune notabila este Catedrala San Gennaro – Domul napoletan, care, desi nu impresioneaza ca surorile sale din Florenta sau Milano este maiestuos in simplitatea si sobrietatea sa.

La capitolul biserici eu as mentiona biserica San Gregorio Armenul, din Napoli, cu bogatele sale decoratiuni aurite atat pe pereti cat si pe tavan, dar si Catedrala San Andrea din Amalfi, maiestuoasa atat prin scara monumentala de la intrarea din piata cat si prin sobrietatea interioarelor.

Categoria palatelor regale este ilustrata cu precadere de Palatul regal din Piata “Plebiscito” impresionant prin opulenta etalata de viata guvernantilor din dinastia de Bourbon, dar si de Palatul regal de la Caserta care s-a vrut o replica napolitana a celebrului Versailles.

Fara a vrea sa diminuez cu nimic interesul si atractia pe care Napoli si zona sa metropolitana extinsa le exercita, voi atrage atentia asupra unor “Anti – tipsuri” de calatorie- cum le-am numit eu - din dorinta de a pune in garda cititorul- potential calator in zona asupra unor aspecte care nu apar in ghidurile de calatorie sau apar prea putin.

1) - Este cunoscut aspectul deplorabil al orasului sufocat de gunoaie, chiar si in zonele centrale, in ciuda unei stricte si sofisticate categorisiri pe tipuri de deseuri si a graficelor de ridicare ale acestora. Este de neinteles cum problema nu pare sa-i deranjeze pe locuitori fiind probabil latura unui conflict mai vechi dintre Primarie si lucratorii de la salubritate

2) – Dulcea “lentoare sudica” gasita si in alte parti (vezi Andaluzia) face a tot ce tine de organizare sa aibe un caracter facultativ si aproximativ. Nu poti miza pe exactitatea orarelor trenurilor, a autobuzelor existand cazuri cand la prima statie poti ramane blocat pentru 50 de minute fara vreo explicatie, asa cum am patit eu cand am plecat spre Amalfi. Nu ai pe cine intreba sau de la cine primi posibile cauze ale intarzierii

3) – Se practica de asemenea micile “ciupeli” pe care noi le catalogam mai mult ca fiind balcanice de genul binecunoscutelor “Service charge – Copetro” care adauga 2-4 euro la notele de plata pe langa multiplicarea pretului la bauturi, in special, sau faptul ca in loc de reducerea de 50% la ARTE Card se aplica numai 20-30% sau deloc.

4) ) – Intr-o tara campioana in ceea ce priveste afluxul de turisti straini, esti uimit sa constati lipsa, cu premeditare, a oricaror informatii/indicatii asupra locurilor vizitate. Este cazul celebrului Pompei unde, de la intrare, esti avertizat ca trebuie sa-ti iei ghid platit, intrucat nu exista nici o indicatie privind traseul in interiorul site-ului, nici placute cu casa/palatal vizitat si nici cu proprietarul acestuia. Dincolo de plata unor bani, aspectul te impresioneaza neplacut, mai ales ca se intampla intr-o vreme in care ghidurile audio sau fisarea descrierilor despre monumentele vizitate tin de abecedarul turismului modern.

5) – O alta ciudatenie o constituie cvasi-lipsa posibilitatilor de a face plaja si a inota in mare intr-o tara peninsulara cu o lungime a coastelor de mii de kilometric. In aceasta zona, plaje sunt minuscule, pietroase, foarte costisitoare si te vezi practic, silit sa renunti la visul de a merge la mare la Napoli.

Ca o concluzie, cu plusuri si minusuri, vacanta la Napoli este o experienta unica si de neuitat, care merita incercata, iar mix-grill-ul pregatit si oferit de napoletani merita gustat cu savoare.

---

VIZUALIZĂRI: 3443 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI