Luxor si Valea Regilor — cum sa nu iei teapa in Egipt // part 2

TIPĂREȘTE

Urmatorul articol este un mic ghid despre cum sa nu iei teapa sau sa te frigi (la propriu) in Egipt: excursie Luxor si imprejurimi.

Dupa cum am relatat si in primul articol, despre Cairo, excursiile optionale le-am achizitionat de la Bon Voyage Tours Hurghada, prin Medo, pe care o recomand deorece nu mi-a inselat asteptarile nici mie si nici familiei mele.

Pret excursie Luxor si Valea Regilor-48 euro/persoana. Durata: 5:30 am-22:00/22:30pm. Exista si varianta mai ieftina cu vreo 3 euro cu Luxor si Valea Reginelor, insa mormintele din Valea Regilor sunt mai colorate si aspectuoase pe interior.

La 5:30 ne postam in fata receptiei hotelului Desert Rose Resort unde am fost cazati. Autocarul intarzie 15 minute, lucru neobisnuit deorece cel de Cairo fusese punctual, dar ghidul de autocar se scuza si ne explica ca au asteptat dupa niste turisti care au intarziat si nu au plecat pana nu au venit.

Drumul Hurghada-Luxor dureaza cam 3 ore si jumatate, iar primele doua ore vezi doar desert si praf. Nici urma de palmier sau cladiri.

Ajungem la primul punct de control, rasarit din pustietatea aceea arida, si nu pot sa nu observ ce mitraliere au paznicii si capcane cu cuie pentru rotile masinilor. Autocarul este legitimat si pornim mai departe. Zona este intens militarizata, din loc in loc puncte militare, cu scop de verificare si paza, insa lumea este pasnica.

Primul popas, dam ochii cu realitatea:saracie mai mare ca la Cairo. Lumea desculta in camasi lungi, denumite galabia, case fara acoperis, oameni care se racoresc in Nil. Apa maro. Copilasi murdari, dar toata lumea zambitoare face cu mana la autocare-vin banutii.

La popas, toaleta curata, taxa 10 lire egiptene de persoana, sau 1 euro pentru doi. Se pot lua bauturi si ceva snackuri dar va recomand sa va axati pe breackfast boxul luat de la hotel (Se cere un pachetel cu mancare cu o zi/seara inainte si se preia de la receptie). Este o zi lunga si nu va doriti un deranjament stomacal... zic si eu...

In jurul orei 8 intram in zona Quena, praful incepe sa dispara si lasa loc vegetatiei, este ciudat sa vezi atat verde dupa un drum de aproape 3 ore prin praf si seceta. Multe filtre de politie, asa mi-i se explica de ce presedintele Egiptului este general de armata si mai ales in ce se investesc banii tarii.

La 9:15 ajungem la Templul de la Karnak, ghidul achita taxa de intrare 180 lire egiptene (cam 10 euro) si intram prin filtre de metal si bagaje. Paznicii par plictisiti dar tin la procedurile de siguranta. Ajungem intr-un hol de intrare si suntem preluati de ghidul de limba engleza, Abdul. Alti sunt preluati de ghid de franceza, rusa, poloneza.

AA! NU UITATI STICLA DE APA si PALARIA DE SOARE!! Este un must sa o luati cu voi! Da, puteti trece cu ea linistit prin filtre.

Ghidul Abdul este egiptolog, cu master in Hieroglife la Leipzig, un tip cult si cu simtul umorului. Ne explica ce vom vizita din Templul din Karnak, este interactiv, pune intrebari si ofera cate un mic scarabeu daca raspunzi corect. Face in asa fel incat fiecare culplu/grup sa primeasca unul, mai mult ca amintire decat ca valoare materiala. Este cu zambetul pe buze si ne raspunde la intrebari, se amuza ca suntem doar 6 romani tineri si nu 10 ca in ziua precedenta cand si-a terminat scarabeii cu copii romanilor din grup. Stie cuvinte de baza in romaneste.

O pornim prin soare catre intrarea in templu, afara cam 38 grade cu indulgenta pt ca este ora 9:30. Poze la intrare, Abdul cauta umbra coloanelor si incepe sa explice. Soarele este atat de puternic incat cautam umbra coloanelor, sorbim din apa care s-a si incalzit, si imi potrivesc des palaria si ochelarii pe nas. Pozele se fac mai mult in orb pentru ca lumina este asa de puternica incat nu vezi mare branza in ecranul de selfie.

Templul din Karnak este maiestuos, coloane mari, hieroglife pe pereti, un mic lac si o zona de toaleta (doar pt urgente) si snakuri, precum si statuia scarabeului norocos in jurul caruia te invarti de 3 ori si iti pui o dorinta. La cat de cald era, m-am invartit o data si s-a implinit;)

Abdul te invita sa te inscrii intr-o excursie optionala la Banana Island, avand cost de 11 dolari de persoana, noi am refuzat-o politicos pentru ca stiam de la mama si sora mea (care fusesera cu doua saptamani inainte) ca este un mare bluf. La sfarsitul excursiei la Luxor se face cu barca un drum la insula Bananelor unde te poti poza cu bananieri si manca pepene si vezi crocodili. In realitate, sunt doi crocodili batrani intr-un tarc, mizerie cat incape si dai 11 dolari de persoana ca sa mananci pepene, pe care oricum il ai la hotel la all inclusive. Dati un ochi pe youtube si vedeti voi cum arata Banana Island in Egypt.

Am refuzat si i-am explicat ca sunt pe Antinal (medicament egiptean norocos care inlatura deranjamentele stomacale) si ca vom ramane in autocar la aer conditionat. Sa nu va lasati, in caz ca insista, explicati ca si altii au mai ramas. Abdul mi-a urat sanatate si nu a insistat, ba chiar mi-a zis ca sunt in vacanta si fac ce doresc eu.

Dupa vizitarea templului, am ajuns la autocar, dupa de am facut slalom printre vanzatori ambulanti care iti ziceau 1 dolar dar cand te opreai sa vezi, statuile erau mai scumpe si lucrate grosolan.

A doua oprire, atelierul de alabastru. Ne oprim la un shop de alabastru, nu pot sa nu observ autocarul firmei de turim romanesti parcat la atelierul de peste drum. Prin deductie logica, toti au acelasi traseu dar iau comisionul de la ateliere de alabastru diferite.

In curtea atelierului, muncitori lucreaza cu spor si drag, elan generat mai mult de venirea turistilor, iar proprietarul ne arata vaze si ne explica cum se fac. Muncitorii au o mica poezioara, o glumita, insa totul este facut ca sa cumpere turistii. In magazin, aer conditionat, marfa multa, preturi mari (zic eu) si toalete curate pentru public.

Doar tinerii din Bucuresti au cumparat o vaza cu 40 euro, frumoasa dar putin cam supraevaluata.

Plecam de la atelier spre masa, aceasta fiind inclusa ca si intrarile la obiectivele turistice in pretul excursiei. Ne oprim la un restaurant chinezesc (scriau ei) insa mancarea era tip bufet si pe stil egiptean.

Inauntru curat, manacare de mai multe feluri:carne de pui si vita in sos curry, ceva paste, legume, orez, prajituri dulci in foetaj. Sotul si-a umplut farfuria, eu am zis pas pentru ca aveam regim autoimpus de cornulete simple de la hotel, apa si bineinteles Antinal la cate 4 ore. Nu stiu sa va zic cum a fost mancarea, daca ne luam dupa soramea care o mancase cu doua saptamani inainte- era nasoala, daca ne luam dupa sotul- era buna. Soramea este gurmand rafinat, sotul indulgent si practic. Ideea este ca lumea a mancat si nu am vazut pe nimeni sa lase farfuria deoparte.

Bauturile se platesc extra, cam 2 euro apa si ceva freshuri, noi am baut din apa noastra luata de la sofer (20 lire pt 2 sticle la jumate) si nu a zis nimeni nimic.

In fata restaurantului stau doi baietei si cersesc mancare, le-am dat restul pungii cu cornulete si s-au bucurat. Chiar le era foame.

De la iesirea din restaurant faci vreo 100 m si te imbarci pe Nil intr-o barca cu stegulete, lunguiata, numita Feluca (numele este generic, pt tipul de barca).

Pretul calatoriei este inclus si dureaza cam 10 minute. Ajunsi pe malul celalalt al Nilului, suntem preluati de autocar si mai facem 15 minute pana la Templul lui Hatcepsus. Intrarea este achitata de ghid, cam 160 lire egiptene (8-9 euro). Temperatura la ora 13:50-42 grade.

Recomand aceeasi combinatie castigatoare:apa, ochelari, lotiune de soare, palarie, haine lungi, deschise la culoare si usoare. Se poate si sandale nu neaparat adidasi.

In fata Templului, te preia un titicar (varianta estivala egipteana cu iz de tractoras) cu care ajungi pana la baza scarilor Templului. Pozele ies super. Inauntru Templului este cam gol, ceva statui, firide, iti poti imagina ce era inainte, iar un paznic iti face semn sa bagi ochiul (intr-o zona unde plasa este gaurita) pentru a vedea locul unde era inainte Hatcepsut. Sau alt sarcofag. Dragut dar nu wow.

Abdul ne explica sa fim la 14:45 la baza Templului deoarece ne va prelua un microbuz pentru a ajunge in Valea Regilor. Constatam ca din tot autocarul eram 14. Adica 6 romani si o familie de tineri polonezi deoarece restul nu platisera cei 3 euro in plus pentru Valea Regilor. Drumul dureaza maxim 10 minute dar constat ca nu este deloc comod sa mergi cu microbusul prin Egipt, soferii conduc cu viteza si denivelari sunt cat mai multe. La autocar nu le simti asa.

Intrarea in Valea Regilor-200 lire egiptene-aka 11 euro/persoana o achita ghidul de engleza si poloneza (venise alt domn care era fluent si in poloneza). Fac un calcul rapid in cap :Daca 180 LE Karnak, 160 LE Hatcepsut, masa, feluca si 200 LE Valea Regilor, drumul, ghidul-cu ce mai raman organizatorii din cei 48 Euro?!

La intrarea in Valea Regilor sunt doua filtre de metal si geanta dar aceeasi paznici plictisiti. Ne preia titicarul tractoras si o pornim prin caldura. 45 de grade, in crestere.

Dupa 5 minute suntem in inima Vaii. Ghidul ne trage la umbra si ne explica in ce morminte vom intra:Ramses 3. Ramses 4 si 6. Sunt 3 morminte incluse in pret. Intram in primul, paznicul ne perforeaza cu un perforator (de birou) biletul. La celelate la fel.

Ramses 3-racoare, galeria coboara adanc, nu se pot face poze decat daca achiti inainte o taxa sau il mituiesti pe paznic. Pe pereti, desene intacte, executate cu o precizie uimitoare, colorate, heroglife, totul te pune pe ganduri:Cum o civilizatie asa de iscusita si avansata a ajuns sa doarma pe strada langa rahat de camila si sa manace cu mana cand ei inainte desenau becuri si harti de constelatii?!

Mormintele sunt interesante, desenele de pe pereti bine conservate si merita vazute, experienta in sine este frumoasa si o recomand. Insa nu va asteptati sa gasiti comori sau sarcofage imense cu mumii doarece acestea au fost demult extrase si expuse la British Museum in Londra (pe care l-am vizitat anul trecut si pot spune ca are mai multe exponate ca muzeul din Cairo).

In Valea Regilor este permisa fotografierea afara, de asemenea daca achitati o taxa (marisoara) se poate vedea si Mormantul lui Tut Ankh Amon, noi nu am facut-o dar exista posibilitatea.

Totodata in zona mormintelor din Valea Regilor este un loc (cu umbra) cu frigidere cu apa, sucuri de unde ne-am luat o apa, rece, 20 lire o sticla (pret dublu decat in autocar) dar merita fiecare banut. La 45 de grade puteai lejer sa frigi oul pe talpa sandalei fara sa te stradui prea tare. Cei care au vizitat Valea Regilor sunt lasati 5 minute sa faca si poza cu Colosii lui Memnon, aflati pe traseul de intoarcere.

Ghidul ne-a incurajat:in august se ajunge si la 50-55 de grade :) Insa in sseptembrie temperaturile mai scad.

Microbusul ne duce inapoi la autocar, urmand ca cei care s-au inscris in Banana Island sa petreaca o ora acolo. Ceilalti care au ramas in autocar, noi si inca 5 persoane, am parcurs vreo 30 minute cu autocarul pe un drum verde cu culturi, pomi, chiar si palmieri. Ne-am oprit chiar in zona restaurantului unde luasem masa unde am asteptat inca 20 minute la aer conditionat sa vina ceilalti cu feluca.

Excursionistii au venit cam dezamagiti, iar tanarul din Bucuresti la care ii marturisisem in Valea Regilor ca nu mergem la Banana pentru ca este teapa, ne-a spus zambind:Ati avut dreptate... I-am multumit pentru sinceritate.

La 18:05 am plecat spre Hurghada.

Soferul nostru era ruda indepartata cu Schumacher, s-a oprit prevazator la filtrele de politie, dupa care a zburat ca gandul si ca vantul pe drumul gol dinspre Hurghada, astfel incat am ajuns la 21:45 si nu la 22:30. I-am dat 20 lire bacsis (cam asta este obiceiul, se da 20 lire/1 dolar sau un euro pentru sofer, noi am dat 2 persoane 20 lire amandoi dar altii nu dau nimic). Am uitat sa va spun ca a facut popasul pt toaleta vreo 20 minute, la locul de oprire de dimineta, si tot am ajuns la 21:45.

La hotel am constatat cu satisfactie (vecina cu rautatea) ca noi eram mancati, schimbati de haine si relaxati cand autocarul firmei romanesti abia dadea sa intre pe poarta hotelului, venind tot de pe acelasi traseu, deoarece il vazusem la atelierul de alabastru.

Morala:Luxor merita vazut, pozat, luati apa, palarii de soare, breackfast box, ceva banuti marunti egipteni pt popasuri si... rabdare. Excursia este mai putin obositoare ca cea din Cairo si este normal sa fie temperaturi ridicate, sunteti spre granita cu Libia :)

---

VIZUALIZĂRI: 11633 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI