Orașul care creează dependență - Istanbul

TIPĂREȘTE

Istanbul, Înalta Poartă, Orașul pe doua continente... Orașul care a fost atâta capitala imperiului bizantin, cât și a imperiului otoman. Am citit și auzit atât de multe despre acest oraș încât nu aveam cum sa nu îmi doresc sa îl vizitez. Ce e totuși cel mai greu este sa descrii în cuvinte sentimentele ce te copleșesc la întâlnirea cu acest minunat oraș, poate acesta este și motivul pentru care am tot amânat acest articol.

Sa începem cu prima zi... Se zice ca prima impresie contează întotdeauna. La intrare în Istanbul de o parte te întâmpină marea Marmara, de cealaltă parte clădiri demne de New York. Cu cât ne apropiem mai mult de oras (care de altfel mi s-a părut foarte curat fata de multe orașe europene) încep sa apară clădiri vechi și impunatoare.

Având în vedere ca am ajuns la o ora destul de târzie la hotel, am știut ca nu vom apuca sa vizitam mare lucru. Totuși știind ca Moscheea lui Suleyman Magnificul e la 30 de minute de la hotel am început prin vizitarea acesteia. Moscheea Suleymaniye a fost construită între anii 1550-1558, la ordinele sultanului Soliman I și sub îndrumarea celebrului arhitect Mimar Sinan. Ca orice edificiu de asemenea importanta locația este foarte importanta, ea trebuie sa fie amplasata într-un loc de unde sa fie văzut de către toată lumea. Asa este și în cazul acestei moschei. Dacă este o imagine pe care nu o voi uita niciodată, aceea este imaginea asupra Cornului de Aur și a Bosfor ului văzută de la moscheea lui Suleyman... Imagine care te face sa îți dorești să te muți acolo. Și cum ziua noastră a fost scurta ne-am retras la hotel, nu fără a manca o delicioasa baclava înainte. Ce vizita ar fi în Turcia fără baclava :)? La o strada distanta de hotel am găsit cea mai buna baclava (pt cei care doresc sa încerce la Haci Bozan Oğullari). Având în vedere faptul ca am avut în imediata apropiere moscheea Laleli, am crezut ca ne va deranja somnul chemarea la rugăciune, dar nici pomeneala... probabil oboseala a fost de vina. Doar ziua am reușit sa mai remarcam chemarea muezinului la rugăciune, dar personal cred ca sunetul se încadrează perfect în imaginea orașului și ii da o frumusețe aparte.

A doua zi am plecat în zona Sultanahmet cu tramvaiul (mijloacele de transport bine puse la punct, doar ca foarte aglomerate chiar dacă circula foarte des). Am vizitat Hagia Sophia, Moscheea Albastra și Palatul Topkapi.

Hagia Sophia este considerată cea de a opta minune a lumii antice târzii. Ea a reprezentat centrul vieții religioase a Imperiului Roman de Răsărit, servind în această postură timp de 916 ani. După cucerirea turcă a servit drept moschee alți 482 de ani, iar după anul 1935 a devenit muzeu la inițiativa lui Mustafa Kemal Atatürk (fiind mai veche decât Notre Dame). Fiecare și-a lăsat puternic amprenta asupra ei având astfel un farmec aparte, dacă aici vezi icoane, la doi pași vezi scrieri în araba și desene specific musulmane (la musulmani nu se reprezinta chipuri, ei fiind pe principiul ca dacă ii dai chip, ii dai și viata).

Moscheea Albastră s-a construit la ordinul lui Ahmed I, care dorea sa facă o moschee care sa concureze în grandoare și frumusețe cu Hagia Sophia. Construcția Moscheei Albastre a creat multe controverse la vremea aceea, una dintre ele fiind legata de numărul minaretelor, care au fost 6 ca număr, egalând astfel numărul de minarete cu marea moschee de la Mecca, ceea ce era considerata o sfidare (nemaiexistand pana la vremea aceea alta moschee inafara de cea de la Mecca care sa aibă sase minarete). Totul a început de la o neînțelegere, Ahmed I a dat ordin arhitectului sa construiască o moschee cu minaretele de aur (altin în turca), iar acesta a înțeles sase (alti). În cele din urma Ahmed I a dat ordin sa se mai construiască un minaret la Mecca, reparandu-si astfel greșeala.

Palatul Topkapi a fost reședință a sultanilor otomani timp de aproximativ de 400 de ani (1465-1856). Acolo puteți vedea sabia lui Ștefan cel Mare, toiagul lui Moise și barba lui Mahomed, dar și haremul care este spectaculos indiferent ca ati urmărit sau nu serialul Suleyman Magnificul. Și evident ca orice clădire importanta și Topkapî are o vedere frumoasa asupra Bosfor ului.

Ne-am terminat ziua printr-o vizita la Marele Bazar, care se afla la jumătatea drumului dintre centru și hotelul nostru. Cum nu exista cumpărături fără negocieri asa am făcut și noi, chiar am început sa ne obișnuim :). Chiar dacă este imens bazarul și credeți ca exista posibilitatea sa va pierdeți trebuie sa știți ca foarte mulți turci vorbesc engleza și va ajuta cu drag (asa a fost și în cazul nostru).

Ziua următoare am început-o la Patriarhia Ecumenică de Constantinopol unde am participat la slujba de Florii.

Pe urma ne-am continuat vizitele cu Palatul Dolmabahçe. Dacă luxul și opulenta ar fi definite printr-un singur cuvânt Dolmabahçe ar fi acela. El reprezintă unul dintre principalele edificii construite sub domnia sultanului Abdul-Medjid (1839-1861). Frumosul edificiu în stil baroc, aflat pe malul Bosforului a fost locuit ultima data de către celebrul reformator turc Mustafa Kemal Atatürk, care a murit aici pe data de 10 noiembrie 1938 la ora 09:05, ceasul din camera în care a murit rămânând de atunci la acea ora.

Pentru cei care vor sa servească o cafea turceasca sau o masa delicioasa, în curtea palatului este un restaurant cu vedere absolut superba asupra Bosforului, iar pentru microbiști vis a vis este stadionul Beșiktaș.

La 5 minute de palat se pot lua vaporașe pentru croaziera pe Bosfor. După toată agitația Istanbulului, croaziera pe Bosfor este oaza de liniște, unde asimilezi tot ce ai văzut în aceste zile și admiri minaretele văzute în zare, admiri casele vedetelor de pe malul Bosforului și mai nou pe partea asiatica se înaltă semeț moscheea Camlica inaugurată pe 7 aprilie anul acesta, fiind acum cea mai mare moschee din Turcia. După ce s-a terminat croaziera am fost lăsați la podul Galata, unde pescarii turci își vedeau liniștiți de unditele lor, în timp ce la subsol se putea servi la restaurant peste sau faimosul lor balik ekmek (peste în chifla). De acolo printr-un pasaj foarte aglomerat am luat-o spre bazarul egiptean sau bazarul de mirodenii, de unde fără sa vrei ieși cu vreun condiment cu iz oriental sau cu un ceai de rodie... Și astfel s-a încheiat aventura noastră în minunatul, magnificul și impunatorul Istanbul, care ne-a cucerit inimile definitiv și unde cu siguranță ne vom întoarce cât de curând și cât mai des posibil. Acest amestec de cultura, de nou și de vechi, contrastului orașului, pisicile prietenoase care le întâlnești la tot pasul... de la vitrinele magazinelor pana la interiorul moscheei, agitația metropolei, mâncarea delicioasa, deserturile minunate, istoria care apasă pe umerii orașului, frumusețea Bosforului care desparte orașul pe doua continente, Marea Marmara din care mai zărești câte un delfin, agitația bazarului și amabilitatea localnicilor... Toate astea ne-au făcut sa ne îndrăgostim de acest oraș minunat!

---

VIZUALIZĂRI: 1044 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI